Proiectul de consevare a Bisericii de lemn din satul Urși, judeţul Vâlcea, este marele câștigător al anului Premiilor Europene pentru Patrimoniu /Premiilor Europa Nostra 2021.
Potivit unui comunicat al Fundației Pro Patrimonio, reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Europa Nostra au anunțat joi cei patru laureați ai Marilor Premii și câștigătorul Premiului Publicului, selectați din cele 24 de inițiative din 18 tări europene declarate câștigătoare anul acesta.
Ceremonia de decernare a Premiilor Europene pentru Patrimoniu 2021, desfășurată la Veneția, s-a ținut cu doar aproximativ 220 de participanți, din cauza măsurilor de siguranță împotriva răspândirii COVID-19.
Biserica de lemn din satul Urși (România) este marele câștigător al anului 2021. Biserica a fost selectată de către conducerea Europa Nostra, la recomandarea unui juriu independent de experți, să primească unul dintre Marile Premii în valoare de 10.000 de euro. A fost, de asemenea, selectată de publicul larg ca cel mai apreciat proiect de patrimoniu din Europa. Aproximativ 7000 de cetățeni din întreaga Europă au votat online pentru Premiul Publicului prin intermediul site-ului Europa Nostra.
Ceilalți trei laureați ai Marilor Premii 2021
1) Fibre în Textile Europene Antice (Grecia/Danemarca), un proiect inovator de cercetare care oferă cunoștințe noi despre degradarea fibrelor antice
2) Comitetul tehnic pentru Patrimoniu Cultural (Cipru), înființat în 2008, sub egida Națiunilor Unite, de liderii ciprioți greci și ciprioți turci, comitetul a restaurat cu succes peste 70 de monumente și a utilizat patrimonial cultural drept puternic instrument pentru reconciliere și cooperare pașnică
3) Invenția unei părți vinovate, Trento (Italia), o expoziție exemplară care arată relevanța unui caz istoric de antisemitism pentru conversațiile contemporane din jurul discriminării și intoleranței din Europa de azi, stimulând reflecția critică asupra puterii propagandei și știrilor false.
Premiile Europene pentru Patrimoniu/Premiile Europa Nostra au fost lansate de Comisia Europeană în anul 2002.
Biserica de lemn aflată în cimitirul din satul Urși, județul Vâlcea, a fost restaurată de mai mulți parteneri, inclusiv cu participarea comunității locale. „Acesta este rezultatul unei conservări interdisciplinare realizată exemplar la o biserică de lemn cu pictură murală aflată într-un cadru rural. Realizată din materiale provenite din proximitatea sitului, aceasta este de o deosebită valoare și frumusețe”, a transmis juriul competiției
Principalii parteneri implicați au fost Fundația Pro Patrimonio, Departamentul de Conservare și Restaurare a Operei de Artă din cadrul Universității Naționale de Arte din București, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „IRASM”, Ordinul Arhitecților din România, Asociația 37 și proprietarul obiectivului, Biserica Ortodoxă Română.
Premiu european pentru Biserica de lemn din Urși (Vâlcea)
Biserica de lemn, cu hramul „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail”, a fost construită între anii 1757 și 1784. Deși a supraviețuit unui incendiu în 1838, în urma căruia a fost reparată și decorată cu fresce, biserica a fost ulterior abandonată, după construirea unei noi biserici în sat. La redescoperirea sa în 2007, biserica era aproape fără fundație și risca să se prăbușească, în timp ce acoperișul său din șindrilă avea nevoie urgentă de reparații. De asemenea, frescele pictate în tradiția post-bizantină, cu influențe occidentale având o valoare artistică remarcabilă erau grav degradate. În 2009, biserica din Urși a fost inclusă de către Fundația Pro Patrimonio în programul „60 de biserici de lemn” din România, fiind astfel nominalizată ulterior în programul „7 Most Endangered 2014”.
În fiecare vară, din 2009 până în 2020 au avut loc lucrări de restaurare, precedate anual de luni de eforturi pentru strângerea de fonduri. Juriul a apreciat calitatea restaurării ca fiind demnă de lăudat: „Acesta este un exemplu de arhitectură vulnerabilă și un monument pe cale de dispariție care a fost restaurat în totalitate în conformitate cu principiile de conservare, cu elemente originale atent examinate și reintegrate ori de câte ori a fost posibil. Sustenabilitatea a fost, de asemenea, un element central al proiectului, cu arbori plantați pentru a furniza materiale pentru viitoarele lucrări de restaurare”.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, TRIMISA către judele Brașovului Hanăș Begner (Hans Benkner) a fost redactată probabil în 29 – 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel).
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521) este cel mai vechi document păstrat, scris în limba română. Textul a fost redactat cu caractere chirilice. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov (TRANSILVANIA), unde se păstrează și astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohammed-Beg prin Țara Românească.
Daca stii limba romaneasca (doar in ea POSTEZI stupizenii) si daca stii sa citesti caractele chirilice … POTI SA CITESTI toata ACEASTA SCRISOARE.
Caracterele chirilice au fost folosite de romani, de la Conciliul de la Florenta (1431–1449), pentru a face diferenta dintre limba noastra ROMANEASCA, de sorginte latina, in raport cu latina, limba oficiala a populatiei HU.
Deci, RECAPITULEZ – in Brasovul cel sas, se folosea in mod CURENT si CONTINUU, limba romaneasca scrisa in caractere slavone. Chiar si in scrisori particulare.
Scrierea BISERICEASCA daco-romaneasca, cu caractere slavone, a fost folosita in TRANSILVANIA inca din anii 850, cu peste 50 de ani inainte de venirea migratorilor hungaroizi, sositi din stepele calmuce.
@Marele Urs: Esti dus rau cu capul, bre. Mai minte omiul dar nici frizind dementa. Unde ai vazut tu ca la curtea lui Stefan se vorbe rusea si despre razesi, oamenii liberi ai pamintului, ar fi fost cazacii sotiei? Daca Neacsu a vorbit despre Tara Romaneasca, el fiind in Cimpulung, si exprimindu-se intr-o limba inteleasa si azi de romani, oare ce, limba sa fi fost aceea, cumva swahili? Esti nu numai bolnav de ura dar sinebun de legat.
@ Doru Popescu,.OK, bre ciumete. Neacșu a scris o scrisoare,(?) unde a pomenit de ”limba română”, Dar in ce limbă era scrisă scrisoarea, he ?? Pe urmă Ștefan a avut peste 60 de urmași,.. Era afemeiat rău de tot.. ”răzeșii” lui cu care se lupta impotriva turcilor erau in mare parte cazaci a nevestei lui,. Deci ??.. Pe de altă parte nu poți afirma cum cazacii erau ortodocși, Sau cel puțin nu toți, dacă te gândești cum mare parte din ei azi sunt polonezi catolici..Iar la curtea lu Ștefan, din Moldova limba vorbită era cea rusă,. Capisci bre ??
Dar, cei ce SCRIU in limba ROMANEASCA, nu au facut SCOALA in Romania ???
Indiferent ce fel de CETATENI romani sunt ei ???
Izvoarele ARHEOLOGICE si DOCUMENTARE ale ISTORIEI de pe acest TARAM sunt INDEPENDENTE de vrerea unora sau altora dintre cetatenii ROMANIEI !
Desigur, unele dintre acestea pot fi distruse cu intentie, de raufacatori propagandisti si mistificatori de ISTORIE.
Din fericire, multa DOCUMENTATIE Romaneasca subzista INCA .
Spre disperarea celor care doresc raul Romaniei !
Minciuni si iar minciuni grosolane, spuse cu tupeu porcesc, asta este propaganda hungarista care inunda lumea.
Tot ceea ce stim (eu, Anonim …) si am postat pe cotidianul.ro, ne sunt CUNOSCUTE din SCOALA, din cartile de ISTORIE !
Azi am fost pe la librarii din fata de la Bucur, sa consult NOILE carti SCOLARE de ISTORIE. La fel scrie, precum stiam si noi !
Ma intreb, cei ce posteaza STUPIZENII, unde au facut oare ei SCOALA ??? Nu in Romania ???
Daca nu in Romania … de unde VIN oare ei ???
Poate, chiar nu stiu (nu au invatat nimic in scoala) despre VALORILE romanesti si SPIRITUALITATEA ROMANEASCA cea STRAVECHE.
De aceea, in urma declaratiei de la Bucuresti, SOLICIT redactiei cotidianul.ro ca sa publice o serie de ARTICOLE despre ISTORIA adevarata a TARII noastre – ROMANIA . Aceasta ar fi, un act pur PATRIOTIC al ziarului cotidianul.ro. Si ar constitui si un prim pas pentru PROMOVAREA valorilor SPIRITUALITATII ROMANESTI (istorie, religie, cultura, traditii, …). In tara si in strainatate.
Cu stima.
Despre crestinism si aparitia credintei crestin-ortodoxe (de rit bizantin):
Cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337) și cu „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că Edictul de la Milano, proclamat de Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin. Constantin cel Mare a pus provizoriu capăt disensiunilor dintre Bisericile Răsăritene convocând Primul conciliu de la Niceea (325), și și-a afirmat autoritatea (OFICIALA) în domeniul religios.
După ce Imperiul Roman s-a împărțit în Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit, în anul 395 e.n., Cel de apus a căzut rapid, în anul 476 e.n., iar cel de răsărit s-a grecizat în secolul al VI-lea, renunțând la numele de roman, în favoarea celui de bizantin, de asemenea, în cadrul Imperiului Bizantin a apărut o formă de creștinism total diferit de cel din apus, cu rit grecesc, iar în imperiu se vorbea greaca. De asemenea, biserica era subordonată statului, iar Împăratul Bizantin era egal cu apostolii, și venerat în Biserica Răsăriteană fiind pictat în icoane și pe pereții bisericilor. Patriarhul Constantinopolului, Capul Bisericii Răsăritene, era a doua personalitate în imperiu, după împărat cu toate că el era cel ce îl încorona și îi dădea însemnele puterii religioase în Catedrala Hagia Sofia din Constantinopol.
De-a lungul istoriei, creștinismul a fost marcat de schisme și dispute teologice care au avut ca efect apariția unor biserici distincte. Principalele ramuri ale creștinismului sunt reprezentate de Biserica Ortodoxă Răsăriteană și Biserica Romano-Catolică, urmate de bisericile protestante.
Scrisoarea lui Neacsu din Campulung (1521):
mudromu i plemenitomu i čistitomu i b(o)gωm darovannomu župan hanĭš begner ot brašov mnog(o) zdravie ot někšul ot dlŭgopole
i pak dau štire domnïetale za lukrul turčilor kum amĭ auzit èu kŭ ĩpŭratul au èšit den sofïę ši aimintrě nue ši sěu dus ĩ sus pre dunŭre
i pak sŭ štïi domnïjata kŭ au venit un ωm de la nikopoe de mïe měu spus kŭ au vŭzut ku ωkïi loi kŭ au trekut čěle korabïi če štïi ši domnïjata prè dunŭre ĩ sus
i pak sŭ štïi kŭ bagŭ den tote ωrašele kŭte [50] de ωmin sŭ ę fïe ĩn ažutor ĩ korabïi
i pak sŭ štïi kumu sěu prinsŭ nešte meššter den c[a]ri grad kum vorĭ trěče ačěle korabïi la lokul čela strimtul če šttïi ši domnïjata
i pak spui domnïetale de lukrul lu mahamet beg kumu amĭ auzit de boęri če sŭntĭ medžïjaš ši de dženere mïu negre kumu ęu dat ĩpŭratul slobozïe lu mahamet beg pre iu iωi va fi voę pren cěra rumŭněskŭ jarŭ èlĭ sŭ trěkŭ
i pak sŭ štïi domnïjata kŭ are frikŭ mare ši bŭsŭrab de ačel lotru de mahamet beg mai vŭrtos de domnïele vostre
i pak spui domnïetale ka mai marele mïu de če amĭ ĩceles šïeu eu spui domnïetale jarŭ domnïjata ešti ĩceleptĭ ši ačěste kuvinte sŭ cïi domnïjata la tine sŭ nu štïe umin mulci ši domnïele vostre sŭ vŭ pŭzici kum štici mai bine
i b(og)ĭ te ves(e)lit amïnŭ.
Concluzia: „cěra rumŭněskŭ” … DESEMNEAZA … Tara Romaneasca … la 1521 !!!
Stefan cel Mare (V)
3. Scrisoarea Papei Sixt al IV-lea către Ștefan cel Mare (20 martie 1476): Iubite fiu, mântuire. Am primit scrisoarea Domniei Tale … Lucrarea ta asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adaos atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți, în unire de simțiri. Fii fără istov, dară și, oricum faci, caută izbânda pe care cerul ți-a hărăzit-o, ca să primești răsplata veșnică de la Dumnezeu și prețuirea acestui Sfânt Scaun Apostolic. Dată la Roma, 20 martie 1476, anul 5 [al pontificatului nostru].
4. Solia trimisă de Ștefan cel Mare la Veneția (8 mai 1477): Acestea sunt lucrurile pe care le spun cu gura mea eu, Ioan Țamblac, sol și unchi al domnului Ștefan voievod, din partea lui … Toată nădejdea el și-o pune în Domnia Voastră și cere ajutor de la Domnia Voastră și sprijin de la alți creștini. Și dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întâmpla: ori această țară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Lucrul acesta, însă, nu-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea, decât aceasta. Și își pune nădejdea în Domnia Voastră.
Stefan cel Mare (IV)
2. Redemptor noster (Bula Papei Sixt al IV-lea din 13 ianuarie 1477) (În această bulă papală Sixt al IV-lea concede iertarea generală de păcate tuturor celor care, împlinind anumite condiții, aveau să viziteze cele două catedrale din Cetatea Albă și să facă donații sau să participe la cruciada lui Ștefan cel Mare.) Cum deci, precum o știu toate națiile pământului, neamul fără de lege al turcilor nu încetează a unelti în contra credinței ortodoxe și mai ales în contra iubitului fiu, nobilul bărbat, Ștefan voievod și a stăpânirilor sale care se află în regiunile mărginașe cu turcii, pentru ca, supunându-le aceste spurcatei lor tiranii, să li se deschidă mai ușor drumul spre țările celorlalți creștini și deși sus-numitul Ștefan, ca un adevărat atlet al credinței creștine, e dispus să reziste perfidiei și atacurilor turcilor înșiși, totuși, pentru susținerea unei poveri atât de grele și pentru a o duce la bun sfârșit, singurele lui puteri nu sunt suficiente, ci către acelea sunt necesare nu puțin averile și ajutoarele creștinilor, care sau să contribuiască cu bunurile date lor de Dumnezeu sau să se alăture personal, mergând să lupte în armata pregătită de însuși Ștefan, pentru ca, în sfârșit, câineasca turbare a turcilor să poată fi înfrântă și alungată de la hotarele creștinilor și ca să li se taie acelorași turci curajul și îndrăzneala blestemată de a prigoni pe creștini.