Presa dublului standard: Hong Kong, Grecia și Vestele Galbene

Protestele din Hong Kong au fost în atenția presei internaționale de-a lungul weekendului, iar titlurile sunt grăitoare în privința abordării evenimentelor. ”Poliția din Hong Kong adoptă limbajul folosit pentru justificarea lagărelor din Xinjiang”, scrie publicatia Quartz, sugerând că pe protestatarii anti-Beijing din Hong Kong îi așteaptă taberele de reeducare, de deradicalizare și spălare a creierului. ”Poliția din Hong Kong susține că universitatea a devenit un refugiu pentru criminali”, relatează The Guardian, deplângând soarta studenților atacați de poliție. ”Poliția din Hong Kong amenință că va folosi muniție de război”, scrie Reuters.

Ce s-a întâmplat înHong Kong? Studenții de la Universitatea Politehnică s-au baricadat în clădiri și au început lupta cu polițiștii care îi asediau. Protestatarii au aruncat în polițiști cu cocktailuri Molotov, Cu săgeți aprinse, cu pietre și au dat foc unor căi de acces. În cele din urmă, poliția a pătruns in campus.

Publicații precum cele menționate mai notează că în întregul oraș protestatarii se bucură de sprijinul voluntarilor, care le oferă hrană și le acordă primul ajutor. Hong Kongul este prezentat ca un oraș al oamenilor liberi care doresc să-și păstreze actuala semiautonomie față de China și chiar să-și proclame independența.

Hong Kong, Grecia, Vestele Galbene și presa dublului standard

Aceeași presă care susține mai mult sau mai puțin voalat protestele studenților și baricadarea lor in universitate și aceiași lideri europeni care au condamnat intervențiile politiei din Hong Kong din ultimele luni, de la izbucnirea violențelor, ei bine, aceeași presă abia dacă a menționat că noul guvern conservator al Greciei  a abrogat legea care interzice accesul poliției în campusrile universitare, o lege care a fost în vigoare aproape 40 de ani. Totul a început cu mișcarea studenților de stânga împotriva regimului autoritar al coloneilor(1967-1974), când universitățile au fost văzute ca bastioane ale democrației. Acum, guvernul conservatorului Kyriakos Mitsotakis, venit la putere în iulie, a abrogat acest statut aproape sacrosanct al universităților. Argumentul său: ferite de forțele de ordine, universitățile au devenit loc de refugiu pentru dealeri de droguri, pentru imigranți ilegali, pentru tot soiul de infractori. Și se pare că presa internațională îi dă dreptate premierului elen. Nu însă și guvernatoarei din Hong Kong, Carrie Lam, și poliției de acolo. Studenții și protestatarii din Hong Kong sunt văzuți altfel decât cei din Grecia – ei sunt luptători pentru libertate și democrație.

Același dublu standard poate fi văzut și comparând relatările din Hong Kong cu cele despre Vestele Galbene din Franța, mișcare care tocmai a împlinit un an. Comparația nu este lipsită de temei, căci, pe lângă libertate, autonomie și chiar independență, hong konghezii mai revendică și mai multă democrație, mai multă justiție socială – adica o bună parte din agenda Vestelor Galbene din Franța. Trebuie amintit că legislativul din Hong Kong nu este ales de toți cetățenii, ci de bresle, de un grup redus de oligarhi, și că inegalitatea socială din acest oraș este printre cele mai mari din lume.

Ei bine, mișcarea Vestelor Galbene este condamnată pentru protestele violente din Franța, pentru perturbarea bunului mers al economiei naționale prin blocarea șoselelor, în timp ce mișcarea din Hong Kong este susținută mai mult sau mai puțin voalat de liderii și presa din Europa.

Revista American Conservative face un lucru salutar – oferă tribună rezidenților din Hong Kong, pentru a aduce cititorilor perspectiva celor care trebuie să trăiască zi de zi în orașul cuprins de proteste.

”Protestatarii sunt manipulați”

Iată relatarea unui cititor ai cărui părinți locuiesc in Hong Kong.

”Perspectiva părinților mei este că protestatarii distrug orașul, iar cei care inițial le-au sprijinit acțiunile (în timpul protestelor pașnice) au ajuns acum să privească cu dezgust întreaga mișcare.

Când circuli cu mașina, protestatarii au înființat ”puncte de control”, pentru a se asigura că șoferul și pasagerii le sprijină mișcarea Free Hong Kong, și cer donații pentru cauza lor. Dacă vreun trecător le sugerează că pot găsi și alte modalități de a-și exprima opiniile, el va fi înjurat și chiar bătut.

Poate că există o prăpastie între generații. Părinții mei simt că acești protestatari sunt manipulați de profesorii lor, care nu se implică în mișcare. Protestatarii sunt cel mai frecvent studenți care sunt sprijiniți material de părinți. Părinții mei au fost săraci. Tatăl meu nu a facut nici măcar liceul și a lucrat de la 12 ani, pentru a-și ajuta mama și sora. Pentru el, a schimba sistemul înseamnă să muncești mult, să evoluezi în carieră și să inițiezi schimbarea când ești într-o poziție de putere. Altfel, nu faci decât să demonstrezi că esti un răzgâiat.

O altă relatare frecventă în Vest este ține de brutalitatea poliției. Părinții mei văd lucrurile invers – că poliția nu face suficient pentru a opri violența și distrugerile. Ei cred că, în altă țară, acest gen de proteste ar fi fost reprimat de poliție imediat și fără discuții. Însă în Hong Kong lucrurile sunt lăsate să treneze, ceea ce îi înfurie pe părinții mei”.

”Răul pe care l-au facut Hong Kong-ului este incomensurabil”

Iată ce scrie un alt cititor al American Conservative, rezident in Hong Kong de 30 de ani.

”Protestele au avut o bază de susținere foarte largă la început, în întreaga societate din Hong Kong. Însă, după primele semne de radicalizare și în lunile ce au urmat, radicalii au confiscat mișcarea. Acest fenomen nu a fost reflectat în presa vestică. Protestatarii au rămas copiii răsfățați ai presei, reușind să facă ceea ce niciun politician american nu reușește – să coalizeze opinia publică americană în jurul lor. Au primit sprijinul lui Nancy Pelosi, al lui Ted Cruz și Josh Hawley.

Acțiunile protestatarilor (mai degrabă i-aș numi elemente turbulente) sunt o copie perfectă a grupărilor antifa din SUA. Se îmbracă în negru, cer dreptul de a purta mască (legea care interzicea masca a tocmai a fost declarată neconstituțională în Hong Kong – n.red.), distrug proprietățile altora, atacă fizic polițiștii și pe oricine nu este de acord cu ei.

În weekend, unul dintre ei a atacat un polițist care patrula într-o stație de metrou care fusese vandalizată. (Familia mea a fost în acea stație cu o zi înainte.) Protestatarul s-a furișat prin spatele polițistului și l-a tăiat la gât cu un cutter, suficient de tare cât să-i producă o hemoragie intensă. Polițistul a scăpat cu viață, dar putea la fel de bine să moară.

Care sunt rezultatele acțiunilor ”tinerilor curajoși” pe care îi tot lăudați? Haos, distrugere, scindare, teamă și, mai devreme sau mai târziu, moarte. Dacă ar fi rămas pe străzi și ar fi fost pașnici, poate că ar fi obținut ceva bun. Însă mă tem că e prea târziu acum. Răul pe care l-au facut Hong Kong-ului este incomensurabil. Iubesc orașul ăsta și pe oamenii lui și mi se rupe inima să-l văd așa”.

Mișcarea din Hong Kong, front secundar al disputei SUA-China

Aceasta este cealaltă față a unor proteste pe care unii analiști americani le văd ca un front secundar al războiului comercial dintre SUA și China. Oficiali chinezi au declarat că în spatele protestelor stau Statele Unite, care folosesc situația din Hong Kong ca pe un instrument de presiune, așteptând ca regimul de la Beijing să ”clipească”, să folosească forța brută, muniția de război, sa apară morții printre civili. Imediat, presa occidentală ar căuta să creeze o opinie internațională uniformă în sprijinul mișcării democratice din Hong Kong, care să susțină ulterior mișcări similare în Tibet, Taiwan, Xinjiang, Macao și in alte zone care înconjoară China continentală, totul dublat de legiu care stau pe teava Congresului SUA, precum Hong Kong Human Rights and Democracy Act. Așadar, miza escaladării protestelor, miza unei violențe crescânde a studenților este foarte mare.

Violența din Hong Kong nu va ajuta însă la obținerea unei autonomii sporite, pentru că orașul cedat de fostul imperiu britanic în 1997 nu are altă cale decât intrarea în componența noului imperiu chinez, în ascensiune. Protestele nu servesc decât în negocierile comerciale actuale dintre SUA și China și, cel mult, la amânarea extinderii Chinei în Taiwan sau Singapore. Agenda protestatarilor, a celor pașnici și violenți deopotrivă, nu va fi decât o monedă de schimb pentru miniștrii de Finante de la Beijing și Washington, urmașul imperiului britanic mai sus amintit. Iar întreaga presă care publică articole romanțate despre mișcarea din Hong Kong, despre democrația liberală și drepturile omului, trecând cu vederea ce se întâmpla în Grecia sau în Franța Vestelor Galbene, știe bine care este miza și care este rolul jurnaliștilor ”independenti” în acest context.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.