Am crezut că visez, că mă aflu într-un coşmar: Klaus Iohannis îl lăuda pe premierul interimar că i-a mărit salariul pentru ca nu cumva să fie corupt de vreun om de afaceri veros! Dacă ne amintim reacţia sa cînd parlamentarii şi-au mărit pensiile, ne putem întreba: numai cînd e vorba de propriul buzunar e bine?
Uitîndu-ne prin declaraţiile de avere ale „înalţilor” funcţionari publici de la noi, observăm că nici unul nu trăieşte de la o lună la alta, drămuindu-şi salariul, toţi avînd în conturi sume mari de bani, iar prin multele lor case găsim bijuterii de sute de mii de euro, tablouri nenumărate, împreună cu terenuri şi case de vacanţe prin toate colţurile ţării. Şi atunci, de ce trebuia tocmai acum, cînd am văzut unde a dus risipa prin consum în Grecia, să fie mărite salariile preşedintelui României, al prim-ministrului, al şefilor SRI şi SIE? Erau ei supuşi corupţiei dacă nu le dădea statul cîteva mii de euro în plus la salariu?
Ce ne enervează în mod suprem este că aceşti conducători iresponsabili vor să ne convingă că aceste funcţii ale lor duceau lipsă de pretendenţi, astfel încît era musai să fie stimulate marile personalităţi pentru a veni să le ocupe! Nici nu-şi pun problema că, în acest fel, este sfidată o populaţie sărăcită constant, care abia îşi tîrăşte zilele de la o zi la alta. Ni se spune batjocoritor că, dacă nu i se măreşte salariul, preşedintele fuge de la Cotroceni pentru a se întoarce la catedră! Hai să fim serioşi, că ar trebui să dea meditaţii zi şi noapte ca să strîngă banii pe care îi ia de la Cotroceni, ca să nu mai vorbim de avantajele pe care niciodată nu le-ar fi avut la Sibiu: maşini la scară, pază profesionistă, toate cheltuielile plătite de stat, Prima Doamnă, casă de super lux la dispoziţie. De ce avea nevoie Iohannis de nişte bani în plus? La fel şi în cazul lui Victor Ponta, Mihai Răzvan Ungureanu ori Eduard Hellvig.
Dacă posturile acestea nu le oferă destule avantaje şi nu sînt „motivaţionale”, să le scoată la concurs, că se va găsi cineva să le ocupe! În sărăcia asta lucie, vor veni la concurs toate piţipoancele din showbiz, băieţii de bani gata, bătrînele pensionare, mulţimea de şomeri! Toţi aceştia ar fi fericiţi să li se dea zilnic onorul, să li se aducă totul la nas şi n-ar mai pleca de acolo nici dacă li s-ar tăia tot salariul!
Trecînd peste glumă, măsura aceasta de mărire a indemnizaţiilor pentru demnitarii de rang înalt este o imensă porcărie, menită să-i enerveze şi mai mult pe oameni. Culmea este că măsura şi-a găsit şi adepţi! Alexandra Stoicescu ţopăia de fericire la Antena 3 că, în sfîrşit, se alege praful de corupţie, uitînd că doar cu cîteva săptămîni în urmă tuna şi fulgera pentru mărirea pensiilor parlamentare! La fel şi Sorin Ilieşiu, care a votat cu amîndouă mîinile şi pentru mărirea pensiei lui de parlamentar.
Mirarea cea mai mare în legătură cu această măsură sfidătoare vine însă din altă parte. Noi credeam că astfel de funcţii de demnitate publică nu sînt ocupate de oameni puşi pe căpătuială, ahtiaţi după salarii uriaşe, ci de oameni de vocaţie, dispuşi să-şi pună competenţele în slujba ţării, a poporului care i-a votat considerîndu-i oamenii de vază ai ţării. Or, ce vedem acum este o recunoaştere a spiritului hrăpăreţ, atitudinea unor oameni care nu-şi pun niciodată întrebarea: oare, merit eu să conduc ţara asta şi să primesc de la popor toate avantajele nomenclaturiste? Ce-i recomandă pe aceşti „salariaţi” la stat să fie altfel decît amărîţii care muncesc din greu pentru 1.000 de lei, din care trebuie să-şi întreţină familiile? Fac ei ceva care să ne facă pe toţi să punem ban lîngă ban pentru a le asigura un trai atît de luxos? Ce ne oferă ei în schimbul acestor privilegii asigurate de bugetul ţării?
Şi, dacă e vorba de o măsură menită să stîrpească fenomenul corupţiei, mai punem o întrebare atît preşedintelui, cît şi premierului: măi, oameni buni, sînt funcţiile acestea ale voastre susceptibile de a fi corupte de cineva? Ieşiţi, fraţilor, în public şi spuneţi cine a venit la voi cu valizele de bani şi voi, lingîndu-vă pe buze de poftă, abia, abia aţi reuşit să rezistaţi tentaţiei?
La cît a ajuns bursa şpăgilor în România, de ordinul zecilor de milioane de euro, înseamnă că va trebui să le dăm „înalţilor” demnitari salarii pe măsură, de cîteva milioane de euro pe lună, nu? Sau şi astea ar fi insuficiente? Cîtă neruşinare în aceste măriri de salaraii pentru „înalţii” demnitari români! Cîtă batjocură la adresa populaţiei pe care o conduc şi care le-a dat, prin vot, dreptul de a se bucura de tot felul de privilegii!
În final, încă o întrebare menită să le arate obrazul: asta aţi promis voi, Iohannis şi Ponta, în campania electorală, atunci cînd ne-aţi cerut votul, că o să vă creşteţi salariile pentru a nu fi tentaţi de şpăgi, sau că vă veţi sacrifica pentru a creşte nivelul de trai al populaţiei amărîte care a avut încredere în voi? Să vă fie ruşine!
Dacă voiau cu adevărat să stîrpească fenomenul corupţiei, în loc să-şi burduşească buzunarele cu mii de euro, mai bine ar fi modificat Codul penal şi ar fi introdus un articol care să prevadă închisoare pe viaţă pentru corupţia înalţilor demnitari!
P.S. S-a întors acasă Victor Ponta. Mare brînză!
