Prietenii politici ai democrat liberalilor – o reţea de război informaţional împotriva României?!

Evenimentele politice interne din ultimele săptămâni au propulsat, din nou, România în atenţia mass-media externe. De această dată, suntem martorii unei insidioase campanii de dezinformare, faţă de care autorităţile statului, special abilitate să contracareze “răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false (…) daca fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României”, par fi nu numai paralizate, ci şi în afara coerenţei unei coordonări profesioniste.

Lipsa de reacţie poate fi, între altele, consecinţă a slabei percepţii, la nivel guvernamental, a impactului pe care agresiunile imagologice, bazate în totalitate pe falsificarea realitatii, îl au asupra opiniei publice internaţionale, în genere foarte puţin corect, ori deloc informată, cu privire la realităţile româneşti.

Dar, în acelaşi timp, trebuie observat că, instituţional, coordonarea reacţiilor de apărare împotriva agresiunilor informaţionale se află sub egida Comunităţii Naţionale de Informaţii, ale cărei mecanisme funcţionează dependent de structurile pentru securitate ale Administraţiei Prezidenţiale. Aviz puterii legiuitoare!

Reţelele de influenţă, propagandă şi contrapropaganda ale prietenilor politici ai Partidului Democrat Liberal acţioneaza făţiş, fără scupule, într-un total dispreţ al adevărului.

Imaginea României este rezumatăîn termeni cu conotaţii exclusiv negative: “criză”, “instabilitate”, “tensiuni politice”, “incertitudinea viitorului României”, ”lupta pentru putere ameninţă democraţia”.

Cine ne-ar cunoaşte ar spune că este vorba mai mult de pasiuni, orgolii şi comportamente politice umorale.

Dar construcţia acestei imagini apocaliptice porneşte din interior, ca în fabula cu pădurea ameninţată iniţial de toporul fără coadă, apoi de un topor cu coadă. Totul poate începe de la afirmaţii aparent benigne, de genulStelian Tănase dixit: “Alegerile parlamentare ce urmează să aibă loc în acest an ar fi fost suficiente ca USL să rezolve conflictul politic. Suspendarea preşedintelui este exagerată. (…)”.

În etapa următoare intervine un releu de amplificare, în persoana numitului Sorin Ioniţă, preşedintele Institutului de Studii Populare, dar şi analist politic în cadrul grupului ‘Expert Forum’, cu sediul la Budapesta, care a declarat că Guvernul României “a desfiinţat instituţiile democratice. Ceea ce s-a întâmplat, în special în săptămâna 02-08.07.2012, reprezintă o serie de acţiuni neconstituţionale ce au fost întreprinse de Guvernul român”. Nimeni nu se întreaba, însă, care este gradul de adevăr al unei astfel de afirmaţii.

O declaraţie de o asemenea gravitate “prinde” imediat şi, preluată din site-urile mai multor agenţii de presă, determină, la Washington, reacţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, Victoria Nuland: „Suntem îngrijoraţi în legătură cu recentele evenimente care se petrec în România, stat aliat şi partener al nostru în cadrul NATO, care ameninţă separarea puterilor în stat şi afectează instituţiile independente precum instanţele de judecată. (…)”.

Verişorii mai mari ai SUA de la Londra nu pot rămâne indiferenţi şi “The Guardian”, din 07.07.2012, preluat de Agenţia de ştiri „Reuters”, Associated Press şi „The Washington Post” (SUA), clamează: „Politicienii români au votat suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, (…) urmând să fie organizat un referendum care ar putea să îl înlăture pe acesta de la putere. (…) Votul a survenit în contextul în care Băsescu şi premierul Victor Ponta s-au angajat într-o luptă politică acerbă, (…) aceste aspecte determinând Statele Unite şi Uniunea Europeană să îşi exprime îngrijorarea cu privire la democraţia din România. (…) Spre deosebire de alte state europene, poziţia lui Băsescu nu este doar una convenţională. Seful de stat este ales în urma unui vot al cetăţenilor şi se ocupă de politica externe, de cea din domeniul apărării, precum şi de puternicele servicii de informaţii ale ţării.

Băsescu a pretins că a reuşit să conducă România în perioada crizei financiare, (…) a îmbunătăţit relaţiile cu Republica Moldova (…) şi a transformat ţara într-un partener al Statelor Unite şi al Alianţei Nord-Atlantice.(…)”.

La rândul său, „Financial Times” (Marea Britanie) din 08.07.2012, sub semnătura lui Neil Buckley, avertizează: “În prezent există motive de îngrijorare cu privire la democraţia şi principiile statului de drept într-un alt stat fost comunist (…): cel mai mare vecin al Ungariei, România (…)”. Asocierea cu Ungaria era, probabil, necesară pentru cei care obişnuiesc să confunde capitala României cu Budapesta.

Liber-democraţii germani par a fi şi ei foarte îngrijoraţi de faptul căîn România “conflictele politice sunt purtate în detrimentul ‘valorilor europene fundamentale’”, afirmaţia aparţinându-i ministrului german de Externe, Guido Westerwelle (FDP).

Din Germania ne vin, însă, şi alte opinii, care, în parte, susţin demersurile majorităţii parlamentare. Astfel, Peter Mario Kreuter (Institutul pentru studii est şi sud-est europene din Regensburg) tranşează că “Băsescu nu este un bun democrat. Este cel puţin la fel de corupt ca şi cei cu care el pretinde că se luptă”.

Mai departe, însă, consecinţă a intoxicărilor mass-media, Kreuter, consecvent dictonului “audiatur et altera pars”, comentează: ”Suspendarea lui este o altă ameninţare la adresa democraţiei şi a statului de drept în România. Chiar dacă nu îmi pare rău pentru această persoană, modul în care se face acest lucru este cu adevărat îngrijorător”.

Îngrijorator, spunem şi noi, pentru că preşedintele este la a doua suspendare şi… nu a înţeles nimic!

Toată povestea aceasta nebunească poate avea un “happy end”. Guvernului toate îi vor fi iertate dacă… Dar să-l lasam pe E.S. Domnul ambasador Mark Gitenstein să ne interpreteze “O ce veste minunată“, în partitura “F-16”: “Sunt foarte încurajat de strategia actuală a Guvernului, care pare interesat de avioanele din Portugalia şi poate şi de cele din Olanda. Aceste avioane sunt cele pe care le-am folosit de curând în Libia. Sunt în proporţie de 95% la fel de complexe precum avioanele noi, dar costă mult mai puţin. Cred că este foarte important ca România să treacă la următoarea generaţie de avioane de luptă. (…)”.

Cu alte cuvinte, puţin interesează, în mod real, culoarea guvernului de la Bucureşti. Dacă va cumpara avioanele, va fi cel mai bun guvern!

Dacă generalul în retragere Wesley Clark îl va determina pe prim-ministru să fie receptiv la interesele de afaceri ale unor companii americane, guvernul ar putea căpăta chiar şi o diplomă de excelenţă!