Ca să vezi ce chestie, au ieșit cu toții să protesteze împotriva venusienilor cei răi, na, păi da, ce crezi tu oare?! Primarul a fost răpit de venusienii cei răi, de rău ce era el cu poporul din orașul nostru, ah, primar hrăpăreț, politician pervers! I-am zis într-o zis, dom’ primar fă-mă cetățean de onoare să-i ating la lingurică pe înjurătorii mei de la gazeta municipală. Ți-ai găsit, ah, primar arogant și pervers!
Aş fi putut chema gărzile imperiale. Aş fi putut anunţa acvatica oficială cea trandafirie, să-mi fac datoria de bun cetățean. Aş fi putut să-mi folosesc însuşirile magice şi învăţăturile primite de la ghilda focului şi de la ghilda navigatorilor. Dar nu, lasă-l pe primar în ghearele venusienilor! Așa, chiar așa!
Așa că m-am dus la sindrofia pusă la cale de Bobolina! Acolo se întâmpla ceva cumplit de periculos, erau tot felul de europarlamentari, de politicieni cu ștaif, aveau ei ceva nasol de gând, voiau să schimbe polaritatea planetei cu aranjamentele lor ticăloase! Chiar așa.
Mi-am înfrânat pornirea fiind cumplit de curios să văd ce se poate întâmpla.
I-am recunoscut cu uşurinţă pe toţi invitaţii Bobolinei în fotografiile din album. Un astrolog din Tambo Tamboree. Un filozof melancolic din Haboda. O actriţă de la teatrul de revistă din Qomomamor. Un astronaut nefericit de pe Gamhoban. Și socialiști, conservatori, liberali, pesemiști, useriști, uneperiști, auriști, udemeriști, tot tacâmul.
Un tenor zăpăcit din Bankusai.
Un comerciant de matrice informaţionale, tare vorbăreţ. Un vânător de balene de sticlă cumplit de îngâmfat. Un călugăr misterios din Toptamoga.
Un cruciat fioros şi răcit din Lyon.
Erau și nişte fiinţe fabuloase acvatice. Şi chiar o doamnă electrică despre care se vorbea că ar fi înrudită cu familia regală din inima orientalelor!
Eram ameţit. Dintr-o dată, iată, oamenii altor vremuri stăteau la taclale unii cu alții în grădina de sticlă a nebunei de Bobolina. Oh, dacă ar fi aflat gărzile imperiale, sigur i-ar fi tăiat capul cât ai clipi! Mda, nu puteam să-i fac chiar eu una ca asta. Dar ea, Bobolina, cum de se gândise să modifice întregul corp gramatical al lumilor acvatice ferestruind temporalitatea fără să-i pese de principiile fundamentale ale ficţiunii generalizate şi generalizante?
M-am dus după ea să-i spun că ne aflam în mare pericol. Păreţi cam singur, mi-a spus la ureche astronautul nefericit tăindu-mi calea şi suflându-mi în nas un abur trandafiriu.
N-o cunoaşteţi cumva pe domnişoara aceea atât de delicata care tocmai soarbe din cafeluţa lângă chiparosul de sticlă de colo? E atât de adorabilă! Ce părere aveţi despre înţelegerile de pace?
Așa mi-a trântit drept în faţă, luându-mă cu asalt, vânătorul de balene de sticlă.
Nu v-am mai văzut prin orăşelul nostru. Să nu-mi spuneţi că sunteţi vreun războinic stelar care hoinăreşte prin lumile acvatice sau vreun fan al literaturii science fiction science fiction! Am auzit că e la modă turismul science fiction, schimbarea Principiilor din Tambo Tamboree şi critica criticii noului spirit critic. Trebuie să fie mare plictiseală în crunta realitate din întregul București! Vă confund sau sunteţi cu adevărat fratele văluritului din Bankusai, vestitul magician?! Oh, îmi pare tare bine să vă cunosc! Nu negaţi! V-am recunoscut, sunteți domnișoara Margareta! Domnule, îmi scot pălăria! Dacă n-aş fi pierdut pachetele de energie remanentă într-o foarte proastă afacere cu nişte traficanţi de diamante de lumină veche, anul trecut, în roiul de stele Xamaxamanar, mi-aş fi făcut şi eu de cap cu vreo magie, ceva. Pe onoarea mea!
Ah, orașele lumii cu oamenii lor fermecători și perfect fabulatorii. Alexandria, Bran, Agnita, Chicago, Athena, Moscova, Torino, Islamabad, Thule, Sofia, Casablanca, Detroit, Lyon, Marsilia, Berlin, Marsila Mole, Tao Homberus, Sulina cu farul ei genovez miraculos.
Domnule, pitoşkinismul e în contra culturii!
Așa m-a atacat frontal filozoful melancolic din Haboda.
Spune şi dumneata! Eu, care să ştiţi, nu sunt un tradiţionalist sadea, nu sunt un împătimit al noilor filozofii, nu pot să nu critic acest curent care anunţa stricarea lumii!
Am dat să urc scările, ameţit. Pitoşkin ventilase timpurile temporalităţii acvatice, ce să mai vorbim! Se infiltrase. Îşi lăsase urma trandafirie peste tot. Bobolina m-a prins de mânecă, m-a tras în bibliotecă. Mi-a turnat şampanie, aiurita. Ne-am certat la cuţite. I-am spus pe şleau că nu-mi păsa de vrăjile ei. Ce-ar fi vrut?! Să fac o punte magică între multiplicantii lui Pitoşkin, să dau peste cap toate înjghebările matriceale ale istoriei?
Bobolina avea de gând să participe la conferinţele decembrice cu numărul ei aiuritor de vrăjitorie trandafirie. Trebuie să recunoşti, văluritule, că e una din vrăjitoriile mele cele mai teribile, ei ce spui? O să iau cel mai mare premiu. Voi fi primită în consiliul secret al rozei imperiale, așa să știi. Iar tu eşti martorul meu.
Tu eşti calea mea către miracolul oceanului!
Ei, poftim, magie în toată regula!
I-am promis ca o sa cumpăr o venusiana saraca, adaptata venitului meu minor de primar var cu ultima mea verișoara plecata din tara la cules de fructe de mare altitudine și ca o sa i-o expediez pe Canalul Brastroe proaspăt dragat de către un batalion de scafandrii de uscat care au primit asentimentul meu total și întreg ca să sape la temelie Deltei ca România să se prăbușească în canal și ca toți romanii sa fie declarati condamnați la munca silnică pe moarte și pe viata. Tovarasul de la Casa Alba mi-a m-ai spus ca momentan e in trecere prin Delta cu gen fluid dragata și ea de către frații care nu ne permit ca să vorbim limba materna în tara lor ultrademocratica și utrasupusa ca sa nu zic sacrificata zeului in-cas iubitor de caș și de telemea făcută de oaie. Tovarasul de la Casa Alba -Neagra mi-a mulțumit și mi-a promis ca o sa-mi ofere obligatoriu șansă ca să cumpăr, pentru orașul meu natal, avioane, tancuri și rachete de tenis de masa și de camp vechi și ruginite ca să pot milita pentru reciclarea achizițiilor de arme la furnalul din inima tarii grav ravasita de către mine. I-am mulțumit, dupa care mi-am întors privirea cu o cheie franceza spre venusieni. Venusienii au rămas uimiți și minunați de gestul meu drept pentru care m-au închis la culoare ca să nu mai fiu caucazian nasut în Carpaț, ci în Kenia și Kilimangiaro.