Iulian Iancu: Problema facturilor la energie ar trebui tranșată în CSAT

Iulian Iancu: Problema facturilor la energie ar trebui tranșată imediat în CSAT. Prețurile destructurează toată economia

Prețurile electricității și ale gazelor au ajuns la niveluri nemaivăzute vreodată iar situația ar putea continua. Contextul mondial și local favorizează aceste cotații iar abordarea Guvernului de a subvenționa furnizorii pentru ca să nu factureze atât de mult consumatorii finali este total greșită. Rușii au închis cercul gazului în jurul României și, împreună cu Germania, fac jocurile energie în Europa. America nu prea mai este interesată de această parte din lume iar noua conducere a OMV are în plan să vândă cât mai repede activitățile din extracția de hidrocarburi, pentru a se concentra pe chimie. O luptă fantastică se duce în UE între susținătorii folosirii în continuare a gazului drept combustibil de tranziție către obiectivul 0 emisii și cei care vor renunțarea imediată la acesta. De rezultatul acestei lupte depinde lumea din jurul nostru și noi. România stă și se uită.

Despre aceste lucruri și altele, pe larg, Iulian Iancu, preşedintele Consiliului Mondial al Energiei – Comitetul Naţional Român (CNR-CME), fost președinte al Comisiei pentru Industrii și Servicii al Camerei Deputaților și unul dintre cei mai experimentanți oameni din energie, vorbește, într-un interviu pentru Cotidianul.ro.

cotidianul: Ce a condus la explozia facturilor la electricitate și gaze, în ultimele luni, în România? Încadrare, dacă se poate, și în contextual mai larg European și mondial.

Iulian Iancu: Criza economică și socială generată de Pandemia COVID-19 a determinat apariția unui lanț de evenimente catalogate tot mai frecvent prin sintagma ”fără precedent”.

Pe lângă datele deja cunoscute privind căderea economică în toate statele lumii cu excepția Chinei, “Fără precedent“ au fost cotațiile negative înregistrate de prețul petrolului. Tot “fără precedent “a fost anul trecut și energia electrică produsă în UE din surse regenerabile de energie mai mare decât cea din cărbune, respectiv 20% față de 13%.

Tot fără precedent a fost și angajarea de către UE a unui program de 1,7 trilioane de euro pentru ieșirea din criză, program în care 37% sunt alocați direct și indirect energiei. Tot fără precedent este si prețul de tranzacționare al emisiilor de CO2, care a urcat de la 28 euro/t la 63 euro/t. Fără precedent a fost și decizia de închidere pentru totdeauna a capacitătii de producție de energie electrica pe baza de cărbune de la Mintia Deva.

Putem continua cu seria de evenimente ”fără precedent” din ultimul an în toate domeniile.

Întrebarea dumneavoastră însă, vizează contextul, care a generat creșterea prețurilor în UE și România.

Cauzele pot fi împărțite în două categorii și anume, cauze obiective, valabile atât în UE cât și în România, dar și subiective, specifice doar României.

Cauzele obiective

Revenirea economiei s-a produs așa cum se previzionase sub forma literei V. Am intrat în criză printr-o cădere abruptă după prima latură a literei V și ieșirea se realizează tot abrupt precum a doua latură a literei V. Dacă însă se știa că revenirea este abruptă și se va crea o foame de energie și de materii prime, de ce nimeni nu a luat măsuri de atenuare a șocului generat de aceasta?

Mai mult, constatăm că în UE a scăzut producția de gaze iar stocurile de gaze naturale au rămas goale.

Livrările de gaze naturale din Rusia au fost reduse la cca. jumătate, în special prin gazoductul Yamal-Europa la cca. 35-40 mil mc /zi față de o medie zilnică de 80 mil mc /zi ca urmare a unui incendiu la una din instalațiile tehnologice de suprafață de pe teritoriul Rusiei.

De asemenea acestea au fost strict în limita contractelor încheiate de furnizori în cantități la limita inferioară a consumului, pe fondul temerii cauzate de căderea consumului de gaze și energie electrică din 2020, tot ”fără precedent”.

Gazele naturale lichefiate, în special din SUA și Qatar care alimentau ,prin cele 29 de terminale LNG, cu 227 mld mc anual UE, acum au plecat în marea lor majoritate în Asia, în special în China unde prețul a crescut de la valoarea minimă de anul trecut de 5,5$ mmBTU la 19,9$mmBTU.

Chiar la începutul pandemiei, pleacă din Rusia spre China circa 400 mld mc prin noul gazoduct ”Power of Siberia” construit între 2014 și 2019 și care asigură 9,5% din consumul Chinei pentru o durată de 30 de ani. Parte din aceste gaze asigurau până acum doi ani consumul Ucrainei și tranzitul spre Europa pe teritoriul acesteia.

La toate aceste cauze se mai adaugă lucrările de mentenanță din Norvegia care au diminuat livrările de gaze naturale spre Europa și diminuarea masivă a aportului energiei eoliene (cauzată de condițiile meteo).

Prin urmare în Hub-ul de gaze din Olanda și cel de la Baumgarten – Austria, prețul gazelor s-a dublat,împovărând foarte mult atât consumul casnic, dar mai ales pe cel industrial. În condițiile în care, anul trecut în luna mai, ajunsese la un minim istoric de 5,65euro/Mwh, adică de 2,5 ori mai mic decât prețul din România, înghețat prin OUG114 /2018.

Acum prețul gazelor din Rusia a ajuns la 585$/1000mc preț “fără precedent”.

Cauze subiective

În primul rând, în România nu există piață de gaze naturale. S-a forțat liberalizarea fără crearea cadrului legal de funcționare a pieței de gaze natural.

Avem un strălucit duopol reprezentat de Romgaz si OMV Petrom și același istoric monopol pentru gazele din import, respectiv Gazprom.

În consecință, cei doi producători care acoperă cca. 95% din producția internă au putut să ridice prețurile la cote ”fără precedent”.

247lei/Mwh prețul la care sunt încheiate contractele pentru următorul an înseamnă o creștere de 300% fațăde anul 2020.

La această creștere a contribuit însă și o ciudată scădere a producției de gaze de către unul din cei doi producători și stocuri de gaze de 54% față de 85% înregistrate anul trecut în această perioadă.

Tot la factori subiectivi se înscrie și corelarea prețului de inițiere a ofertei pentru gazele naturale vândute pe bursa de gaze cu prețul din Hub-ul de la Viena, unde puțin mai sus am explicat că au crescut prețurile chiar și cu 300%.

În aceeași perioadă s-au înregistrat creșteri ”fără precedent” și la prețul emisiilor de CO2 de la 28euro/t la 63 de euro/t, ceea ce a accelerat creșterea abruptă a prețului energiei electrice produsă pe baza de cărbune și în final a determinat Guvernul să ia o decizie, tot fără precedent, și să închidă definitiv capacitatea de producție de energie electrică pe bază de cărbune de la Mintia DEVA care asigura cca. 10% din producția de energie electrică a României.

În schimb, această capacitate nu a putut fi suplinită de punerea în funcțiune a noii capacități de producție pe bază de gaze naturale de la Iernut, blocată din motive subiective legate de nerespecatarea prevederilor contractuale de către constructor.

Lipsa punerii în funcțiune a acestor investiții sau realizarea unora noi, în special în zona de producție de energie, a fost și rămâne zona cea mai vulnerabilă pentru sistemul energetic din România și în consecință și una din cauzele importante pentru creșterea în continuare a prețurilor.

De asemenea, sistemul de transport al energiei electrice nu a putut importa la nivelul necesarului pentru că nu avem realizate investițiile de dezvoltare a SNT și în special pe cele de interconectare cu țările vecine din cadrul UCTE (Uniunea Coordonatorilor de Transport de Energie din UE).

Însă, pentru energie electrică cea mai importantă influență a fost cauzată de modul în care a fost angajat procesul de ”unbundling” al sectorului de producție de energie electrică din România,respectiv împărțirea pe capacitate de producție separate de cărbune de cele hidroelectrice,nucleare sau hidrocarburi. Niciodată prețul cărbunelui nu va putea concura cu prețul energiei hidroelectrice.

Prin urmare la prețul cărbunelui, cel mai mare din piață, influențat de prețul certificatelor de emisii de CO2 și de costul generat de specificul producției pe bază de cărbune, s–a aliniat pe platforma bursei de energie electrică prețul energiei hidro și prețul energiei din nuclear.

Astfel, piața de energie electrică a cunoscut un curs ascendent, determinând o creștere de la 183 de lei /Mwh (ianuarie 2021) la 695 lei /Mwh în prezent.

Practic, o creștere în medie de cca. 350%. Aceste prețuri pot destructura economia si afecta dramatic nivelul de trai din România.

cotidianul.ro: Care sunt perspectivele, pe termen scurt și mediu, pentru aceste prețuri ale energiei? Cum va fi această iarnă pentru români?

Iulian Iancu: Prin urmare aceste cauze subiective și specifice României, suprapuse contextului European și Mondial, determină o creștere pentru următoarea iarnă la cote fără precedent pentru consumatorul român. Influențele sunt dramatice. Este cunoscut faptul că o influență mai mare de 5 pp a prețurilor la energie generează un șoc, iar la un nivel atât de ridicat poate asa cum spuneam destructura economia.

Nu vom mai putea procesa nicio materie primă pe teritoriul României. Vom exporta materiile prime și le vom importa procesate de către celelalte state ale Uniunii Europene, însă cu valoarea adăugată, in favoarea acelor economii iar profiturile rezultate vor rămâne în acele state, susținându-le locurile de muncă și sistemele de asigurări în detrimentul țării noastre.

cotidianul.ro: Ce se poate face , pe termen imediat și mai lung, pentru ca această povară să fie mai suportabilă? Este subvenția acordată direct distribuitorilor – inițiativa actualului Guvern o soluție pentru români? Nu se poate cumva ca aceștia, laolaltă cu producătorii, să tot crească prețurile, și atunci statul să le plătească din ce în ce mai mulți bani, maximizându-le astfel profiturile și reducându-le arieratele de la clienți ?

Iulian Iancu: Soluția propusă de Guvern nu este eficientă și trebuie stopată imediat. A subvenționa 25% dintr-o creștere de 300% este risipă a Bugetului de Stat. Rezultatele acestei măsuri nu vor aduce niciun beneficiu pentru consumatori care “ beneficiind“ și de înghețarea pensiilor și salariilor și cu o inflație de 5,05%, înregistrează o anulare efectivă a subvenției.

În plus, producătorii și furnizorii fiind lăsați liberi în stabilirea pe mai departe a prețului vor absorbi subvenția prin majorarea prețului cu exact același procent.

De asemenea, măsura propusă este corozivă pentru că reprezintă o subvenție incrucișată. Este aplicată unor categorii sociale de consumatori casnici și va fi compensată prin creșterea prețului la consumatorul industrial care aplicată la o valoare limită de preț stabilită administrativ de stat va determina colectarea la BS a oricăror sume peste acea valoare cu o singură destinație: consumatorul vulnerabil.

Personal, consider că soluția cea mai eficientă în acest context este windfall tax(direct la producător – n.r). Avantajul acestei măsuri este că nu încalcă prevederile Tratatului și echilibrează relația producătorului/furnizorului cu consumatorul. O astfel de măsură poate fi aplicată pentru o perioadă mai mare decât cea de plafonare a prețului care are o durată limită de 6 luni și care poate beneficia de doar două prelungiri a câte 3 luni și doar cu aprobarea prealabilă de la Bruxelles.

Cu alte cuvinte, se impune o intervenție la cel mai înalt nivel în stat, respectiv CSAT unde trebuie stabilite două seturi de măsuri,unul pe termen scurt și celălalt pe termen mediu și lung.

Cel pe termen scurt trebuie să vizeze aplicarea imediată și să ajute consumatorul să depășească șocul prețurilor în această iarnă, în timp ce pe termen lung trebuie reproiectată piața de energie și stabilite proiectele de interes strategic național pentru sectorul energetic și un Plan de Acțiune pentru implementarea acestora.

cotidianul.ro: Caracterizați pe scurt starea sistemului energetic românesc de electricitate și gaze și punctați care sunt punctele fortele și unde suntem deficitari

Iulian Iancu: Pentru acest punct găsiți răspunsul în cele menționate mai sus la care aș adăuga un set de legi noi prin transpunerea noilor directive pentru energie electrică, gaze naturale, energie regenerabilă, eficiență energetică, hidrogen și offshore wind, dar și un set de măsuri pentru transformarea pieței de energie într-una funcțională.

De asemenea, este necesară elaborarea unui Plan de Acțiune pentru investițiile strategice și imediate care să stabilizeze sistemul energetic, să maximizeze oferta de energie în piață (energie din biomasă, energie geotermală, gaze naturale,hidro, nuclear, PV și offshore wind) prin valorificarea întregului potențial de materie primă. Mai mult, se impune redefinirea mixtului de materie primă energetică, dar și de tehnologii al SEN și completarea cu măsuri pentru dezvoltarea SNT și a interconexiunilor acestuia cu statele vecine în paralel cu susținerea producției descentralizate de energie.

Nu pot fi implementate aceste măsuri fără redefinirea strategiei energetice a României și stabilirea „Foii de parcurs” pentru implementarea acestora, dar și promovarea tehnologiilor de ultimă generație privind stocarea de energie cu hidrogen, de producție a hidrogenului, de producție a energiei electrice offshore wind etc.

cotidianul.ro: Descrieți geopolitica regională a gazului și poziția în care se află România! De ce nu scoatem gazelle din Marea Neagră, câte gaze sunt de fapt acolo, pe concesiuni? Dacă chiar începeme să scoatem gazelle din Marea Neagră, ce facem cu ele, în condițiile în care chimia(cea mai mare consumatoare de gaze) este în mare parte dispărută iar branșarea populației la rețeaua de gaze este deficitară.

Iulian Iancu: Așa cum am menționat, gazul natural stă la baza redefinirii agendei geopoltice în perioada de tranziție atât între SUA și Europa, respectiv Europa Rusia, dar și China -Rusia. Așa se explică acceptul SUA pentru Nord STREAM, abandonarea Ucrainei de către SUA, cedarea Afganistanului și implicit și al celor mai scurte rute de transport gaze naturale folosind teritoriul Afganistanului pentru transportul hidrocarburilor spre Asia în special China.

Și nu în ultimul rând, retragerea SUA din zona de influență a Mării Negre și orientarea exclusiv către zona ASIA-Pacific lăsând locul liber pentru Germania-Rusia.

Din fericire, rămâne un pol de echilibru și cu o foarte mare influență Germania atât în relația cu Rusia, cât și în cea cu China.

Această influență a Germaniei va putea “detensiona“ creșterea prețurilor la energie în special prin dublarea importului de gaze naturale de la 60 miliarde mc la 120 miliarde mc /an prin Nord Stream. Din păcate, constatăm că scade prețul începând cu 1 octombrie 2021 în Europa de Vest, dar crește exact în acestă perioadă pentru un an de zile în România, grație contractelor semnate deja de majoritatea instituțiilor și consumatorilor industriali.

cotidianul.ro: Ce înseamnă pentru România că fostul CEO OMV Rainer Seele a fost debarcat înainte de sfârșitul mandatului iar noul CEO vine de la Borealis, divizia de chimie a austriecilor, și a precizat clar că noua orientare a companiei este mai puțin către extracție și mai mult către procesare?

Iulian Iancu: Din câte înțeleg, noul context geopolitic, dar și Acordul de la Paris, determină foarte mulți jucători mari din industria petrolului și gazelor naturale să se reorienteze către Green Energy. În consecință, consider că OMV Petrom nu face excepție, iar în această notă înteleg schimbarea CEO-ului Rainer Seele și motivul pentru care se vorbește deja de ceva timp despre spargerea zonei up stream de cea de down stream în cadrul acestei companii și intenția de vânzare a up stream-ului cât mai rapid(upstream înseamnă activitatea de extracție hidrocarburi – n.r.).

Cert este că din acest an s-a declanșat un adevărat război între grupările verzi și susținătoare ale decarbonizării totale a energiei și susținătorii gazului natural. Gazul natural rămâne în continuare regele tranziției energiei spre obiectivul final: energie electrică din surse regenerabile și nepoluante.