Secția Parchetelor militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie l-a absolvit pe Gabriel Oprea de unul dintre dosarele sale penale. Cauza fusese dechisă în urma plângerii formulate de col. (r) Doru Paraschiv, fost angajat al Direcţiei de Contrainformaţii şi Securitate Militară. În actele înaintate procurorilor, Paraschiv îl acuza pe Oprea și pe pe generalul Marian Hăpău, directorul general al Direcţiei de Contrainformaţii şi Securitate Militară, pe colonelul Vasile Mugurel, din cadrul aceleiaşi direcţii, precum şi pe generalul Dănilă Ștefan, fost şef în Statul Major General (SMG) din Ministerul Apărării Naţionale, de ” încălcarea gravă a prevederilor Legii nr. 51/ 1991 privitoare la siguranţa naţională; (…) obţinerea de foloase necuvenite, altele decât cele legale, prin folosirea în scop personal şi de grup, a personalului specializat, a tehnicii, metodelor şi mijloacelor specifice siguranţei naţionale din domeniul militar; folosirea discreţionară a personalului şi tehnicii militare, a cazărmilor şi obiectivelor militare din Armata României şi NATO; precum şi deturnarea structurilor, logisticii şi a fondurilor operative specifice din domeniul siguranţei militare în scop personal, politic şi de grup infracţional…”
14.04.2012 este data care încurcă socotelile lui Oprea. La acea dată fostul ministru a introdus tehnica de ascultare în cazarma Bragadiru și tot în acea dată acțiunea DIICOT folosită ca paravan s-a încheiat cu capturarea traficanților
Mai simplu spus, Oprea, care la acea dată era Ministrul Apărării, le-a ordonat subalternilor săi de la DIM să se ocupe de protecţia informativă a UNPR. Și pentru a duce asta la bun sfârșit nu s-a sfiit să se folosească de tehnica MApN și NATO și de o unitate militară a armatei române, afirmă fostul colenel DIM.
”În perioada 14 – 21 aprilie 2012 (perioadă care a inclus şi Paştele ortodox) ministrul apărării la acea dată – generalul Oprea Gabriel, cu complicitatea şi aportul efectiv a numiţilor Hăpău Marian, Vasile Mugurel şi Dănilă Ștefan a pregătit, a organizat şi a desfăşurat o activitate ilegală – fără mandat – de interceptare, monitorizare, bruiere a convorbirilor telefonice şi a altor căi de comunicaţii on-line în incinta denumită Cazarma Bragadiru, din cadrul Batalionului 300 -Deservire, structură de forţă din cadrul Diviziei 1 Infanterie Dacica” se specifica în plângerea adresată de Doru Paraschiv Procurorului General al României.
Plângerea detaliază apoi întregul mod de acțiune al celor acuzați. Fostul colonel DIM care se ocupa de protecția acelei baze militare prezintă cu lux de amnunte cum în unitatea de la Bragadiru au intrat mașini ale MI și ale MApN dotate cu cea mai performată tehică de urmărire a armatei române și a NATO. Aparatură ce se utilizeaază doar în cazul unor amenințari militare la siguranța statului.
Toată operațiunea ilegală reclamată de colonelul Paraschiv a debutat în 14 aprilie 2012. Un detaliu important de memorat deoarece contrazice grav ordonanța de clasare a cauzei pronunțată de procurorul militar Stelea Covei, la 30.10.2014.
Oprea și batalionul de servire personală
„În seara de 13.04.2012, generalul Dănilă Ștefan l-a apelat pe generalul-maior Dohotaru Nicolae, la acea dată comandantul Diviziei 1 Infanterie. Dănilă Ștefan i-a transmis un ordin subordonatului său ierarhic, cu precizarea expresă că vine din partea ministrului apărării Oprea Gabriel, pentru a permite accesul pentru câteva zile în Cazarma Bragadiru (cazarmă de instrucţie) a unei echipe de filmare care are nevoie să „tragă câteva cadre”, acest lucru fiind o obligaţie de contraserviciu a domnului ministru Oprea. Generalul Dohotariu, uimit de acest apel telefonic şi de cererea şefului SMG privitoare la o afacere personală a ministrului Oprea care trecea peste şeful său nemijlocit (şeful S.M. al Forţelor Terestre) a spus că va da ordin comandantului Batalionului 300 Deservire să permită accesul. (…). Începând cu ziua de sâmbătă 14.04.2012 activitatea s-a derulat nestingherit. Astfel, la Cazarma Bragadiru s-au prezentat mai multe autovehicule şi autospeciale. (…). Sergentul de la intrarea unităţii respective a evidenţiat în Registrul de acces maşinile intrate în unitate: autospeciale tip microbuz, marca Mercedes Vito, cu numerele de înmatriculare: B54DMX, B36HOX, B14CVX, IF14BAV, B30JUZ, B20DFZ, precum şi autoturisme tip SUV cu nr. de înmatriculare: B43HYC, B115YMX, B56RBV. Plus autoturismul marca Renault Megane nr. B47LEO, autoturism marca VW Passat nr. B14CVH, autoturism marca Opel Astra nr. B23VES, autoturism marca Dacia Logan nr. B39CHE. Acolo, activitatea s-a desfăşurat cu foarte multă discreţie, cei prezenţi în autospeciale făcând un serviciu prelungit, fără pauze rezultând astfel că aveau o comandă de supraveghere tehnică specifică „încărcată”. (…) Din ceea ce se cunoaşte, tehnica operativă mobilă pentru supraveghere tehnică operativă aparţine Direcţiei Informaţii Militare, deci şefii acestei structuri militare de informaţii au încălcat în mod conştient, conspiraţi prin inducere în eroare a comandanţilor din unităţile militare operative, prevederile Constituţiei, a legislaţiei naţionale şi în special Legea nr. 51/1991 asiguranţei naţionale”, menționează colonelul Paraschiv în plângerea sa.
El consideră ca datele obținute astfel de Gabriel Oprea au fost folosite ”pentru şantaj, ameninţări de orice tip şi racolări de personalităţi ale diverselor domenii sociale, politice și economice din România”.
Ancheta elaborată a procurorilor
La doar 3 luni de la deschiderea doarului nr. Dosar 11/P/2016, la Secția Parchetelor Militare cauza este clasată. Motivul invocat de colonelul magistrat Stelea Covei este nici mai mult nici mai puțin acela că cele sesizate de denunțator nu au reflectare în realitate, faptele imputate prin denunț neexistând în materialitatea lor”. Adică nimic din ceea ce este prezentat în plângere nu s-a petrecut!!!
Cum ajunge procurorul militar la acestă concluzie? După o amănunțită cercetare desfășurată pe parcursul a doar 3 luni și ”prin probatoriul concludent administrat”. Din Ordonanața de casare rezultă că cercetările și probatoriul s-au limitat la audierea lui Paraschiv, a unor soldați care păzeau poarta de la Bragadiru și confirmarea unor telefoane prin care au fost audiați comandanții unității.
Paravanul DIICOT
Cea mai importantă probă în baza căreia procurori militari l-au făcut scăpat pe Oprea este însă un dosar penal al DIICOT.
„În perioda lunii aprilie 2012 la DIICOT – structura centrală s-a aflat în cercetare penală dosarul 289/D/P/2011 având ca obiect desfășurarea unor operațiuni privind destructurarea unei grupări criminale organizate și capturarea unor însemnate cantități de droguri de mare risc (cocaina)”.
Curtea de Apel București arată că acţiunile desfăşurate de traficanți s-au desfăşurat în principal la Hotelul Marriott şi în sectorul 4 Bucureşti. În aceste condiții dislocarea ulterioară a forţelor DCCO în obiectivul militar „Fortul Bragadiru”, aflat în judeţul Ilfov, la distanţă considerabilă de zona de acţiune a condamnaţilor este ineficientă din punct de vedere tehnic şi operativ.
Colonelul magistrat Stelea Covei afirmă că pentru prinderea acestor traficanți s-ar fi cerut sprijinul MApN și își întăreste afirmațiia spunând că există în acest sens ”un protocol de cooperare interistituțională”. Acest acord de cooperare este baza legală, în opinia sa, care a permis ca ” în perioada 14-23 04 2012, în locația fortul Bragadiru ” să se desfășare activitați ale Direcției de Combarere a Criminalității organizate din IGP.
Mai mult chiar, procurorul militar afirmă că DIICOT i-ar fi trimis MApN o scrisoare de multumiri pentru aportul decisiv al ofițerilor armatei în realizarea operațiunii.
Pe cale de consecință, folosindu-se de aceste argumente magistratul militar dispune ”clasarea cauzei cu privire la cele denunțate de numitul Paraschiv Doru”. Și toată lumea doarme liniștită după acestă decizie.
Inadvertențe care-l demască pe Oprea
Analizând toate cele înșirate de către magistratul militar Covei apar însă mari diferențe între cele afirmate și realitate.
DIICOT a avut o astfel de acțiune în aprilie 2012. Corect. Numai că dosarul indicat de procuror șe termină în aceeași dată în care mașinile pe care le-ar fi trimis Oprea să tragă cu urechea ajung la cazarma Bragadiru.
Astfel, în ordonanța de casare procurorul afirmă că operațiunea DIICOT s-a materializat în dosarul nr.289/D/P/2011. Dosarul viza un trafic internațional de cocaină la care au participat și alte state europene și SUA.
Dosarul ajunge în instanță și inculpații sunt condamnați definitiv de către Curtea de Apel București la data de 23 ianuarie 2015 pentru traficarea pe teritoriul României a 50 de kg de cocaină. În decizia judecătorilor se menționează pe larg modul în care a descurs operațiunea de prindere a traficanților.
Urmărirea lor a început încă din 2011, dar a fost încheiată la dată de 14-04- 2012, adică chiar data indicată de Paraschiv pentru intrarea autospecialelor cu tehnică de ascultare la Bragadiru. Aceiași dată de 14 aprilie este menționată și de procuror ca data de începere ”în locația Fortul Bragadiru” a activității specifice de către ofițeri ai DCCO din IGP.
Nu trebuie să fi un mare specialist în justiție sau în servicii speciale ca să înțelegi că ascultarea ”post mortem” adică după capturarea traficanților și a drogurilor este cel puțin inutilă dacă nu chiar ridicolă. Poate procurorul militar a încurcat borcanele sau și mai probabil poate Gabriel Oprea a profitat de existanța acestui dosar al DIICOT la care conform comunicatului procurorilor antidrog ”suportul tehnic și informativ al operaţiunii a fost asigurat de către DOS şi SRI” .
Dacă operațiunea ar fi fost una autorizată, extrase din planul de măsuri s-ar fi regăsit în Ordinele de Zi pe Unitate ale structurilor militare care au participat cu efective şi tehnică la acţiunea de la Bragadiru. Aceste documente lipsesc însă cu desăvârșire
În materialul remis presei la data de 16 ianuarie 2013 procurorii menționează de altfel și cooperarea cu ”Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale precum şi cu autorităţile judiciare partenere din Grecia, Bulgaria şi Italia”. Ceaa ce poate duce la concluzia că acțiunea reală a DIICOT în colaborare cu MapN a fost ulterior folosită ca un paravav și pentru ceea ce s-a petrecut în Fortul Bragadiru ulterior arestării traficanților de cocaină.
Mai mult chiar mijloacele de comunicaţii utilizate de făptuitori erau telefoane mobile de tip Black Berry, așa cum reiese din decizia Curții de Apel București. Ori în acest caz nu se justifica utilizarea tehnicii şi echipamentelor specifice DGIA, cu mult mai complicate și performante, cele din dotarea polițiștilor antidrog fiind suficiente pentru finalizarea cazului.
Conform ordonanței de casare cooperarea s-ar fi făcut în baza „Protocolului de cooperare interinstituţională”. Or acest document este unul generic de cooperare între instituțiile statului cadrul general al cooperării care ar trebui detaliat și completat de un nou plan de măsuri de cooperare punctual pentru fiecare operțiune în parte. Or un astfel de plan care să cuprindă cel puțin prezentarea pe scurt a situaţiei care a impus cooperarea, stabilirea zonei de desfăşurare a acţiunilor, misiunile structurilor care cooperează și modul acestora de acțiune, lipsește cu desăvârșire din ordonanța procurorului militar. Motivul este simplu…el nu a fost niciodată întocmit pentru activitatea desfăurată la Fortul Bragadiru, afimă fostul Colonel DIM Doru Paraschiv.
În concluzie lipsa acestui protocol est un alt element care conduce la concluzia că activitatea din Fortul Bragadiru s-a desfășurat în alt context, cu alte misiuni şi structuri participante în condiţii ilegale, în interes personal.
Fostul ofițer afirmă că nu a încălcat de fel principiul nevoii de a cunoaşte (need to know) specific activităților cu informaţii clasificate așa cum invocă procurorul militar în ordonanța sa. Paraschiv spune că ”înainte de a face acuzații nefondate” că ofiţerul a făcut parte dintr-o structură care avea ca principală misiune asigurarea sprijinului de informaţii specific inclusiv pentru obiectivul militar Fort Bragadiru. Toate aspectele care indicau ilegalități comise în acestă unitate și care ridicau riscuri de securitate la adresa obiectivului militar îi erau aduse la cunoştinţă de personalul asigurat al DIM. În baza acestor informații a fost făcută plângerea penală împotriva fostului ministru Gabriel Oprea.
(Articol apărut în ediţia tipărită a ziarului Cotidianul de miercuri, 16 noiembrie)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.