Nu a existat în istoria cunoscută o justiţie a vinovăţiei colective. Acum este încurajată o schimbare de paradigmă care vrea să impună legitimitatea unei astfel de învinovăţiri. Toţi albii, de pildă, sunt vinovaţi că au practicat un colonialism care i-a deposedat pe cei colonizaţi de bogăţiile lor. De cele mai multe ori, cei colonizaţi erau negri (înainte de a deveni afro-americani). Justiţiarismul progresist-radical urmăreşte, azi, să juridicizeze ceea ce nu a mai fost judecat niciodată în instanţe: istoria.
Pe ce se poate baza acest curs al lucrurilor? În primul rând, pe o şcolarizare care, la nivelul elementelor de cultură generală, a ocultat disciplina pe care cândva am numit-o filosofia istoriei. Din tot tabloul acestei discipline a fost selectată doar versiunea marxistă şi a fost impusă prin decizia unilaterală a forţelor progresiste şi prin lipsa de înţelepciune a forţelor conservatoare.
De altfel, râde hârb de oală spartă, în rândurile de mai sus, câtă vreme istoria care este cunoscută culturii generale de la noi e câteodată un caz de caricatură cu putere reprezentativă. Citesc aici, pe acest site, câţiva „erudiţi” care îl consideră pe Bismark agent marxist şi altele de această talie. Important ar fi însă ca măcar şcolile superioare de drept să ne fi instruit că încă nu s-a inventat vinovăţia colectivă, astfel încât, atunci când vom vedea că e pe cale de a fi instituită, să ştim în ce afacere avem a fi vârâţi.
Mulţi universitari din Anglia au fost pedepsiţi administrativ pentru faptul că ar fi spus că mişcarea BLM are judecăţi bazate pe vinovăţia colectivă, iar acum Guvernul vrea să ofere acestor victime o bază legală spre a-şi putea apăra cu succes libertatea de gândire.
Cariera profesională a politologului Vladimir Tismăneanu ar fi fost periclitată dacă aici, în România, s-ar fi menţinut concluzia rasism pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
„Aeroportul Ţăndărei. Toate zborurile au fost suspendate.” Acest text a însoţit imaginea foto a unor ciori ce stăteau pe un gard. Gluma i-a deranjat pe romii din Ţăndărei, care s-au plâns la CNCD. Curtea de Apel Bucureşti a acceptat argumentul avocaţial că profesorul Tismăneanu nu ştia că locuitorii din Ţăndărei sunt romi. Glumă mai bună decât prima. Şi iată că profesorul din SUA a fost salvat de umorul românesc.
Norocul acesta nu l-au avut universitarii britanici. Acolo, umorul britanic a fost paralizat de intoleranţa mişcării BLM.
Dincolo de glume, ciorile de pe gardul din fotografia comentată de Tismăneanu erau imaginea unei învinovăţiri colective a romilor? Practica noastră amorală nu a aşteptat mişcarea BLM ca să instituie vinovăţia colectivă. Dar o instanţă de la Bucureşti l-a dezvinovăţit pe cel vinovat, în concluzia CNCD, că ar fi uzat de o învinovăţire colectivă care, oricum, nu e parafată de lege.
Cât zgomot pentru ce, dacă, pur şi simplu, vină colectivă noi încă nu avem în lege? Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar acuza eschimoşii că practică o infracţiune ce nu este cunoscută de codurile de legi din lume? Nimic, desigur. Pentru că eschimoşii nu s-au pornit să-şi apere reputaţia în contra imaginarului colectiv al lumii. Mişcarea BLM s-a pornit în acest sens: să dispară din practicile acestui imaginar aparenţa că vieţile negrilor nu ar conta. O aparenţă inventată de imaginarul colectiv al afro-americanilor, la fel cum aici, la noi, romii vor să lupte cu impresia că ar avea o piele de culoare mai închisă.
Sub raport logic, dacă practici învinovăţirea colectivă, te expui unui cadru legal care nu are aşa ceva. Ceea ce înseamnă că ai dat o palmă vântului. Tendinţa cea mai nouă, azi, este aceea de a susţine că vântul e îndurerat că primeşte o palmă şi că are şi el dreptul de a nu fi expus suferinţei.
Cea mai tare găselniţă avocaţială în apărarea lui Tismăneanu nu a fost aceea de a argumenta că politologul habar nu avea ce fel de locuitori are Ţăndăreiul, ci aceea că ciorile de pe gard ar fi, de fapt, corbi. De ce nu porumbei care au trecut pe la Techirghiol?
Justiţia poate deveni oare teatru de revistă? Mai degrabă o trecere în revistă a lipsei de umor.
În ce afacere ne aflăm? Tu ai voie să-i acuzi pe albi la grămadă, în logica vinei colective. Eu, în schimb, nu am voie nici măcar să preiau din imaginarul colectiv vreo învinovăţire. Cine a deschis acest joc asimetric? Eu?
„porumbei care au trecut pe la Techirghiol”
Am ras cu lacrimi. Permiteti sa preiau exprimarea. Multumesc !