Victoria lui Donald Trump e o victorie care ar trebui să ne bucure. Pentru că e o victorie împotriva sistemului, împotriva a ceea ce mulţi s-au obişnuit să considere că ar fi bunul-simţ în politică, adică şi împotriva aşa-ziselor politici corecte, al căror rezultat catastrofal asupra mersului lumii îl ştim cu toţii.
Răţoiul Donald, cu măcăitul lui răguşit, a acoperit trilurile de privighetoare ale lui Hillary, răţuşca cea frumoasă. Triluri mincinoase, de cele mai multe ori. Triluri stipendiate cu zeci, poate sute de milioane de dolari, dacă nu chiar mai serios, din pungile doldora ale unor finanţatori dubioşi printre care, la loc de frunte, se numără Soros, amic şi de-al nostru, de pe la loviluţie încoace, dacă nu de mai devreme.
Primul efect, simţit cu multe ore înainte ca lucrurile să fi fost tranşate, s-a simţit pe pieţele bursiere din lumea întreagă, trecute toate pe roşu. Pieţe care trăiesc, desigur, tot prin resurse ale sistemului. Acesta a fost şi primul semn al victoriei, precum şi al structurilor care încep să se clatine.
De la bun început, Trump a fost candidatul tranşant, la care funcţionează dictonul românesc „Ce-i în guşă, şi-n căpuşă!”. Frizând bădărănia, a vorbit de-a valma despre atitudinea lui nu tocmai ortodoxă faţă de femei, ca şi despre felul cum a fentat sistemul de impozitare din SUA, totul în condiţii de legalitate. A îndrăznit să vorbească despre o schimbare a politicii americane faţă de ruşi, care, s-ar putea spune, într-o anumită măsură a provocat ripostele agresive ale noului ţar de la Răsărit. Pentru că, într-adevăr, fără a oferi o reală securitate ţărilor din prima linie expuse unei asemenea agresiuni, începând cu Ucraina, Siria şi cuprinzându-ne chiar pe noi, SUA, NATO, ca şi UE au încurajat ţările respective la o atitudine, să-i zicem, recalcitrantă şi provocatoare faţă de marele Urs. Nu am nimic împotriva acesteia, dar în momentul în care ursul a reacţionat, sprijinul efectiv împotriva lui s-a redus la vorbe goale şi sancţiuni economice fără vreun efect considerabil. Ba, atunci când a fost acordat, a dus la apariţia monstruozităţii cu numele Stat Islamic, de care americanii nu mai ştiu cum să se spele pe mâini, unul din artizani fiind chiar doamna Clinton. Nu că ar fi fost vreo noutate în politica americană, căreia îi datorăm de altfel şi invadarea Irakului în 2003, doar pentru că, vezi Doamne, ar fi deţinut arme chimice. Pe care l-a repetat apoi Franţa prin instrumentarea doborârii lui Gaddafi, când şi acesta şi Saddam Hussein, în ciuda faptului că erau dictatori, constituiau un pilon de stabilitate în lumea arabă. Rezultatele s-au văzut şi se văd în continuare.
O atitudine la fel de tranşantă o are Trump în privinţa refugiaţilor, şi nu mă pronunţ acum asupra metodelor prevăzute pentru stoparea fenomenului, limitându-mă doar la gravitatea problemei şi necesitatea de a-i găsi rezovarea. În fond, SUA, la fel ca popoarele Europei, au tot dreptul să se apere împotriva acestor uriaşe valuri imigraţioniste punând adeseori în discuţie însăşi fiinţa naţională a popoarelor respective, o problemă pe care politicile corecte mai sus amintite o privesc cu laxitate şi nemărginit dispreţ.
De acum putem urmări cu speranţă, dar şi cu o anume îngrijorare, evoluţia fenomenelor. Dacă Donald Trump se va dovedi un iresponsabil, totul se va prăbuşi, începând cu statul american şi poate cu lumea întreagă, în cazul că orice semn de slăbiciune de dincolo de Ocean le va oferi ruşilor o nouă încurajare pentru a păşi mai departe în încercarea, şi ea iresponsabilă, de a cuceri noi zone de influenţă. Dar dacă va conduce cu o mână de fier o politică externă echilibrată dând tuturor urşilor pestelabeatunci când va fi cazul, punând în acelaşi timp pe baze noi establishmentul din propriaţară, vom avea motive de bucurie. O Americă puternică şi corectă poate fi o garanţie pentru perspective mai bune în lumea întreagă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.