Relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au intrat, în ultimele luni, într-o fază tensionată, cu potențial destabilizator pentru economiile ambelor blocuri. Potrivit unei analize realizate de Alex Milcev, partener și lider al departamentului de Asistență Fiscală și Juridică al EY România, noul val de dispute tarifare nu este doar o reglare de conturi economică, ci și o repoziționare strategică în contextul global al interdependențelor comerciale și geopolitice.
După o perioadă de detensionare și cooperare comercială în timpul administrației Biden, instalarea unei administrații mai protecționiste la Washington a redeschis frontul tarifar cu Europa. Cea mai recentă măsură – o majorare bruscă a tarifelor de la 10% la 50% pentru anumite produse europene – anunță un climat în care negocierile sunt lăsate în plan secund, iar armamentul comercial este din nou activat.
Un excedent european tot mai problematic
Datele oficiale pentru anul 2024 arată clar: Uniunea Europeană a înregistrat un excedent comercial major în relația cu SUA, exportând bunuri în valoare de 531 miliarde euro, în timp ce importurile dinspre Statele Unite s-au ridicat la 333 miliarde euro. Diferența de aproape 200 de miliarde euro pare la prima vedere un succes al industriei europene, însă în realitate, acest avantaj aduce cu sine și vulnerabilități semnificative.
Pe fondul acestui dezechilibru, administrația americană își justifică ofensiva tarifară ca pe o corecție necesară într-un parteneriat inegal. Iar primele victime pot fi tocmai economiile europene care au profitat cel mai mult de această relație: Germania, Irlanda, Italia, Austria și Suedia.
Germania – liderul european cu cea mai mare expunere
Germania se află în fruntea clasamentului atât la exporturi (161 miliarde euro către SUA), cât și la importuri (69 miliarde euro). Cu un excedent de peste 92 miliarde euro, Berlinul devine ținta favorită a măsurilor punitive din partea Washingtonului.
Sectorul auto german, cu exporturi masive către piața americană, este în pericol. Tarifele ridicate pot reduce competitivitatea mărcilor europene în fața concurenței interne sau asiatice, iar scăderea vânzărilor poate duce la subutilizarea capacităților de producție și la pierderi economice severe. Vulnerabilitățile deja existente – costuri mari la energie, cerere scăzută din China și retragerea subvențiilor pentru mașinile electrice – se combină cu noua ofensivă tarifară pentru a crea un cocktail economic periculos.
Irlanda – performanță artificială sau fragilitate fiscală?
Irlanda ocupă locul al doilea în topul excedentelor comerciale cu SUA, cu peste 50 miliarde euro. Mare parte din aceste exporturi sunt produse farmaceutice și medicale fabricate în Irlanda de către companii americane, atrase de regimul fiscal favorabil. Acest model de business, deși profitabil pentru Dublin, se poate întoarce împotriva sa în contextul unor politici protecționiste, mai ales dacă SUA decid să stimuleze repatrierea producției prin subvenții sau scutiri fiscale proprii.
Italia – pierderi în fashion, farma și vinuri
Italia exportă în SUA în principal produse manufacturiere, articole de lux, echipamente medicale și produse din industria alimentară. Cu un excedent de aproape 39 miliarde euro, Roma se află pe poziția a treia, dar riscă lovituri multiple: de la taxe pe vinuri și îmbrăcăminte, până la o eventuală reticență a consumatorului american în fața prețurilor mai mari la brandurile europene consacrate.
Franța și Spania – afectate de lovituri țintite
Franța, cu exporturi tradiționale în industria de lux (vinuri, brânzeturi, parfumuri), și Spania, orientată către exporturi energetice și echipamente electrice, resimt deja impactul noilor tarife. Dacă Franța caută soluții de contracarare la nivel diplomatic și economic, Spania are mai puține pârghii, mai ales că înregistrează un deficit de aproape 6 miliarde euro în relația comercială cu SUA.
Țările din Estul Europei: impact relativ redus, dar vulnerabilitate structurală
Pentru România și alte state din Europa Centrală și de Est, expunerea directă în relația comercială cu SUA este mai mică. România, spre exemplu, a exportat în 2024 bunuri de doar 2,28 miliarde euro și a importat de 1,31 miliarde euro, cu un excedent modest de 970 milioane euro.
Totuși, această aparentă protecție față de conflictul tarifar ascunde o vulnerabilitate de altă natură: dependența economică de economiile mari din Vestul Europei. Dacă Germania sau Italia intră în recesiune industrială, efectul de domino se va simți rapid și în România, prin contractarea comenzilor, scăderea investițiilor și limitarea fluxurilor de capital și know-how.
Tarifele ocolesc serviciile, dar fiscalitatea bate la ușă
Un aspect esențial al relației comerciale UE–SUA este componenta serviciilor, unde SUA domină prin prezența giganților din tehnologie. Deși tarifele vamale nu se aplică aici, o serie de măsuri fiscale, inclusiv taxa pe serviciile digitale discutată în mai multe state UE, ar putea agrava tensiunile și ar genera represalii din partea SUA, în special în privința accesului companiilor europene pe piața digitală americană.
Cine cedează primul și ce urmează?
După cum subliniază Alex Milcev, într-un conflict comercial prelungit, nu există învingători pe termen lung. Pe termen scurt, însă, pierderile pot fi inegale și semnificative. SUA mizează pe reducerea deficitului comercial și pe stimularea producției interne, în timp ce Europa riscă să piardă teren pe o piață vitală, în contextul unei cereri globale deja în scădere.
Tensiunile tarifare se desfășoară pe fondul unor crize suprapuse: război în Ucraina, tranziție energetică, volatilitate politică în mai multe țări membre UE și o polarizare crescândă la nivel ideologic între protecționismul american și deschiderea europeană.
O ecuație cu multe necunoscute
Războiul tarifar dintre SUA și UE este un simptom al unei lumi economice aflate în transformare, în care regulile jocului se rescriu sub presiunea intereselor naționale. Ceea ce părea o relație comercială stabilă se dovedește fragilă în fața presiunilor politice. Europa este pusă în fața unei alegeri dificile: să accepte condiții comerciale mai dure sau să contraatace, riscând escaladarea conflictului. Oricare va fi direcția, tranziția nu va fi lipsită de costuri. Și, probabil, nici de surprize.
Titlul corect la articol era ” Războiul economic ” . Taxele / tarifele vamale sunt parte , in acest caz , a războiului economic între SUA și alte țări ,inclusiv cu UE.