Viorel SÂMPETREAN – RECVIEM (la stingerea lui Pațaichin, unicul vâslind cu pagaia ruptă)
1.
Ceva îmi prevestise
începutul anotimpului Răpciune:
nu erau corbii negri
de peste cadranele florii-soarelui
din uleiurile nepământene
ale lui Van Gogh,
nici tornadele stârnite
de submarinele din
Atlanticul de Nord;
O furtună nelumească
venea dinspre pădurea întunecată (Kara-orman):
civilizațiile de stuh și papură,
coloniile de cătina roșie,
curpenii vânjoși
(cum fostele brațe spartane) –
dădeau semne de stacojire
iar chițcanii, hidrele,
șerpoaicele, broaștele,
armatele oțelite de țânțari
păreau stârnite
de un duh al apelor grele,
împăienjenite.
Dinspre Crișan și Mila 23
roiurile de viespi
și ciocănitoarele negre
anunțau scuturile
vulturilor codalbi,
în formație năpraznică,
dar nu de luptă pregătiți, ci de omagiu.
2.
O clipă, iapa Dunărea
(cum o dezmierdase prietenul Ioan Flora,
poetul hălăduind între
cele două Banate)
și-a oprit războaiele
de supremație,
pregătindu-și hergheliile
neîmblânzite pentru
cortegiul care va să vie.
Eu cred că, pentru o secundă,
își va întoarce cursul îndărăpt, Dunărea,
iapa Dunărea,
până spre rădăcinile din Pădurea Neagră!
(Răstimp, bărboșii,
urmașii vlahilor,
se ciorovăiesc pentru
steaguri înalte cât burta șoarecului!).
3.
Era noaptea de sâmbătă spre duminică:
răpus – ultim stejar
din pădurea întunecată,
ros pe dinăuntru de carii
fără de leac –
lopătarul cu brațe din zirconiu trăgea,
arar, tot mai arar,
în valurile împietrite.
Cu pagaia ruptă,
cu pletele-i cenușii
strânse în muchia cefei.
4.
Își slujise Țara,
fără seamăn între cei rari.
Greutatea medaliilor
nu îl aplecase.
Strălucirea lor nu îl smintise, necum să îl
orbească:
laolaltă îi înnobilaseră suferința, virtutea, Credința.
În liniștea și pacea
Demnității!
Frumoase versuri sa insoteasca sufletul celui care acum vasleste barca lui Charon peste apele Styxului.
Deja îmi este dor de acest om.
daca ROMANII ar fi macar pe jumatate cum a fost acest ROMAN….Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul. Este in rugile mele.
Mila Ivan Patzaichin – este propunerea mea de a i se atribui Numele Satului Natal al Marelui Campion Român .
Dumnezeu sa=l odihneasca si sa il avem ca exemplu de OM cat va fi neamul romanesc, imbogatit cu un uries pogorat din miturile stramosesti sa ne incalzeasca inimile!
patzaichin si caramitru
aceeasi zi acelasi spital Elias:
sa ne amintim de „cazul” tirului spital de campanie in care victimele au fost sufocate prin lipsa oxigenului,
tzevi infundate,supape infundate:
a fost asa ceva si la Elias???
stranie coincidentza!
Statul român și televiziunile ar trebui sa fie mai respectuosi cu acest mare patriot roman.
Caramitru este lăudat pentru regizarea Revoluției din 1989 ,dar sa fie clar,nu se poate compara cu Ivan Pazaichin
MEDIAFAX SPUNE DESPRE DOMNUL IVAN PATZAICHIN CĂ A FOST MASON. POATE DIN NAIVITATE DOMNUL IVAN PATZAICHIN S-A FĂCUT MASON. MASONII SUNT ATEI ȘI SUNT DUȘMANII DE MOARTE AI BISERICII ORTODOXE. TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE REINTREGITA CREȘTINĂ ORTODOXĂ. TRĂIASCĂ CREDINȚA NOASTRĂ STRĂMOȘEASCĂ ORTODOXĂ MOȘTENITĂ DIRECT DE LA SFINTII APOSTOLI UCENICII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU ȘI MÎNTUITORUL LUMII.
Pacat ca unii postaci nu fac diferenta de CARACTER dintre IVAN PATZAICHIN si Ion Caramitru.Jegul de Ion Caramitru a REGIZAT si a participat ca TRADATOR la LOVITURA DE STAT DIN 1989 si a adunat avere pe care COMUNISTII nici in visul lor nu-si permiteau.IVAN,da a avut mare caracter de OM si un mare PATRIOT.DUMNEZEU SA-I IERTE PE AMANDOI.