Peste 3 milioane de francezi au participat la manifestaţiile împotriva reformei sistemului de pensii, anunţă sindicatele, în timp ce poliţia vorbeşte de doar 1,1 milioane. Marţi a fost a şasea zi de mobilizare împotriva guvernului de dreapta, al cărei apogeu a fost atins pe 12 octombrie. Numărul greviştilor este în scădere, însă încetarea activităţii a lovit într-un punct sensibil-rafinăriile. Şi 30% din personalul feroviar a încetat munca. În educaţie greviştii au reprezentat 14,4% dintre angajaţi, în cadrul poştei franceze 10%, iar în compania EDF 15%. Greva s-a extins şi în rândul liceenilor, 850 de licee din totalul de 4.300 fiind blocate. „The Economist” atrage atenţia că afectarea aprovizionării cu carburanţi poate arunca Franţa în haos.
Premierul Francois Fillon este îngrijorat de greva angajaţilor rafinăriilor şi depozitelor de carburant, care a afectat 4.000 de benzinării din totalul de 13.000. „Intimidarea, blocajele şi violenţa sunt negarea democraţiei”, a spus Fillon în Camera Deputaţilor. „Guvernul trebuie să asigure funcţionarea ţării, pentru ca nimeni nu are dreptul de a lua ostatică o ţară întreagă şi economia sa”, a mai spus premierul.
Reforma pensiilor mai trebuie să treacă doar de votul Senatului. Luni, camera superioară a amendat legea, permiţând francezilor să iasă, în continuare, la pensie la 60 de ani, în cazul în care capacitatea lor fizică a fost afectată în proporţie de peste 20%, iar în cazul celor afectati între 10 şi 20% există posibilitatea examinării cazului de către o comisie. Opoziţia socialistă a condamnat această aşa-zisă concesie, pe care a calificat-o drept o încercare de „transformare a corpului uman şi a vieţii în marfă”. Votul decisiv va avea loc miercuri sau joi.
Presa din Marea Britanie, acolo unde vârsta ieşirii la pensie este de 65 de ani, a catalogat protestele din Franta drept acţiuni de gherilă. „Milioane de cetăţeni au ieşit în stradă împotriva reformei sistemului de pensii. Muncitori care riscă să-şi piardă slujba, dar şi tineri care se tem pentru viitorul lor. Este toamna fiebinte a preşedintelui Sarkozy, asediat de cei care l-au ales şi care nu s-a mai aflat niciodată atât de jos în sondaje”, scrie „La Repubblica”. Cotidianul spaniol „El Pais” insistă asupra declaraţiei unui sindicalist francez care spune că guvernul refuză să vadă că în spatele protestelor se află mai mult decât reforma pensiilor.
Potrivit reformei, vârsta minimă de pensionare a francezilor va creşte de la 60 la 62 de ani, iar beneficiile maxime nu pot fi obţinute decât în cazul pensionării la 67 de ani, faţă de 65 in prezent. Vârsta minimă de pensionare a fost stabilită în timpul preşedinţiei lui Francois Mitterand, care a redus-o de la 65 de ani. În 1998, în timpul guvernării socialiste, a fost redus la 35 şi numărul de ore de lucru în timpul unei săptămâni, ca măsură de limitare a şomajului, care însă nu a dat rezultate. Preşedintele Sarkozy a permis angajatorilor să încarce programul de lucru, însă majoritatea au preferat rămânerea la cele 35 de ore, devenite deja o obişnuinţă pentru francezi. Legislaţia europeană prevede un maxim de 48 de ore de muncă pe săptămână, cu o derogare pentru Marea Britanie.
