„Requiem”, în premieră mondială

Nu s-au cunoscut până acum, au lucrat de la distanţă, tocmai pentru a suprima distanţele dintre două lumi. Răzvan Mazilu şi Motoko Hirayama vor dansa pentru Japonia, pentru a-i cinsti pe cei care au pierdut oameni dragi şi pe cei care nu mai sunt, în „Requiem. Nu ştii nimic despre mine”, pe partitura muzicală „Requiem” a compozitorului britanic Karl Jenkins, mixând haiku-uri japoneze cu momente în limba latină.

Spectacolul, care va fi susţinut în premieră mondială la Bucureşti, pe scena Teatrului „Odeon”, pe 25 noiembrie (şi ulterior pe 26, 27 şi 29 noiembrie tot în Bucureşti, după care în Sibiu pe 30 noiembrie, în Cluj pe 1 decembrie şi în Timişoara pe 3 decembrie), aduce la rampă povestea unei întâlniri. O întâlnire dintre doi dansatori din două colţuri ale lumii care, iniţial, nu se cunosc, dar care redescoperă împreună dansul şi viaţa, arta care poate să creeze miracole, să vindece, să reconcilieze, să aline, să liniştească.

„Primii paşi pentru realizarea acestui proiect i-am făcut prin e-mail. Răzvan mi-a trimis detaliile programului urmând ca o parte din spectacol să îl realizăm individual, eu în Japonia şi Răzvan în România. Trimiteam frecvent înregistrările video şi discutam pe tema lor. Acum sunt în România şi, cu mult entuziasm, punem împreună la punct ultimele detalii”, declara Motoko Hirayama.

„Pentru un artist, orice nou proiect este ca o aruncare în gol. Rişti foarte mult, nu ştii ce se va întâmpla, unde vei ajunge. Mi s-a părut interesant că eu şi Motoko am lucrat la distanţă. Este una dintre provocările spectacolului. Acum începem să ne tatonăm, să ne cunoaştem. Pornim de fapt povestea de la o imagine a doi dansatori aflaţi la o audiţie. Nu se cunosc, pentru că vin din colţuri de lume diferite, fiecare cu propriile senzaţii, sentimente, spaime. Am avut prilejul de a merge de cinci ori în Japonia. E o ţară fabuloasă. Într-una dintre aceste ocazii am putut s-o văd pe Motoko dansând, într-un solo de trei minute. A fost suficient ca să mă impresioneze şi ca s-o ţin minte”, mărturisea Răzvan Mazilu.

Motoko a rămas în memoria lui Răzvan, dar şi a multor altora care au văzut-o dansând. Născută în provincia Aichi, în Japonia, ea a început să studieze baletul încă de la vârsta de 5 ani. Este licenţiată a Facultăţii de Educaţie Fizică din cadrul Universităţii din Tsukuba şi, în timpul studenţiei, a descoperit dansul contemporan. După absolvire s-a alăturat unei renumite companii exclusiv feminine de dans contemporan din Tokyo, „H-Art Chaos”, colaborare care a durat şapte ani. În 1999 a obţinut atât „Medalia de Aur”, cât şi Premiul „Vaslav Nijinsky” la Dans Modern, la ediţia a treia a Concursului Internaţional de Balet şi Dans Modern din Japonia. În urma acestui fapt, în 2001, Motoko a studiat în cadrul companiei de dans contemporan „Ultima Vez” din Belgia, ca participantă a programului de studiu în străinătate pentru artişti, susţinut de guvernul japonez. După ce a revenit în Japonia, şi-a clădit o carieră de succes în dans şi în coregrafie.

Premiile câştigate sunt dovada aprecierii pe care a reuşit să o obţină: Premiul „Nakagawa Einosuke” – 2006, Premiul „Asahi” pentru Arte Interpretative – 2008 sau „Premiul de Încurajare a Tinerilor Artişti”, decernat de Ministerul Educaţiei, Culturii, Sportului şi al Tehnologiei din Japonia – 2009.

Printre activităţile recente se numără rolul principal „Aleasa” în spectacolul de dans „Le Sacre du Printemps” de Vaslav Nijinsky, la inaugurarea Centrului de Arte Interpretative Hyogo, în 2005, şi punerea în scenă a unui one-woman show „Revelation” din 2006, despre Svetlana Zaharova, Primă Balerină a Baletului Balşoi. A devenit astfel prima coregrafă din Japonia care a colaborat cu Baletul Balşoi. De asemenea, Motoko a fost invitată permanentă, atât în calitate de coregraf, cât şi de dansator, la celebrul „New National Theater” din Tokyo (NNTT), încă din 2003. Toate cele patru spectacole ale ei de la NNTT („Chaconne”, „Butterfly”, „Life Casting” şi „Le Sacre du Printemps”) au fost reproduse, ca o dovadă a popularităţii ei deosebite şi a interesului de care s-a bucurat din partea publicului.

Răzvan Mazilu alină suferinţa prin dans

Pe plan internaţional, Motoko a creat coregrafii pentru dansatori importanţi de la „American Ballet Theatre”, „San Francisco Ballet” şi Baletul „Balşoi” şi a colaborat cu renumitul coregraf israelian Imbal Pinto.

Dar experimentele lui Motoko merg şi mai departe, incluzând colaborări cu muzicieni şi artişti vizuali, respectiv coregrafii ale unor musicaluri. A fost coregraf colaborator pentru echipa naţională de înot sincron a Japoniei, unde a conceput un duet care le-a adus japonezilor o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008). A colaborat ca dansatoare şi în proiecte de cercetare experimentală, inclusiv la un proiect care explora dansul în condiţii de forţă gravitaţională zero şi la un proiect care utiliza captarea mişcărilor pentru a crea un sistem automat de creaţie pentru coregrafi, bazat pe grafică 3D.

În 2002, Motoko a devenit profesoară a Universităţii din Tsukuba, unde susţine cursuri de dans, implicându-se în îndrumarea noilor generaţii de tineri dansatori. Continuă să exploreze noi modalităţi şi metode pentru a aprofunda conştientizarea propriului trup şi în acelaşi timp este un ghid pentru tinerii care vor să se adapteze la noi stiluri de dans.

Motoko însăşi, un spirit îndrăzneţ, inovator şi liber, continuă să caute noi căi de expresie şi se adaptează continuu propriilor exigenţe şi celor ale publicului.

O nouă întâlnire, o nouă provocare este şi spectacolul pe care îl va susţine, în România, împreună cu Răzvan Mazilu. Artistul lansează constant experimente teatral-coregrafice alternative, care să provoace publicul şi se străduieşte, cu îndrăzneală, să ridice standardele artelor interpretative din România, aducându-le la un nivel internaţional.

Şi-a început cariera în calitate de regizor, pe când era încă student la Coregrafie. Ulterior, după ce a ajuns un dansator apreciat, Mazilu a avut un aport major în schimbarea percepţiei publicului român şi a criticilor despre dans. A fost primul artist care a regizat un spectacol de teatru-dans în România, „Dama cu camelii”, în care a distribuit-o pe reputata actriţă de renume internaţional Maia Morgenstern. Este primul balerin român care a realizat un one-man show, în care a interpretat patru importante personaje din opera lui William Shakespeare, într-un spectacol de o oră.

Totodată, Mazilu este primul coregraf român care a oferit un spaţiu permanent dansului profesionist într-un teatru de repertoriu – Teatrul Odeon, din Bucureşti, într-o încercare de a demonstra că teatrul şi dansul se îmbină în mod armonios pe scenă.

De la balet la teatru dans, de la musicaluri şi teatru cabaret la spectacole coregrafice, de la tango la dansuri clasice, implicat fie în calitate de dansator, fie ca regizor, coregraf, actor sau scenarist, Răzvan Mazilu se regăseşte cu naturaleţe în toate aceste ipostaze, rămânând credincios adevăratei sale structuri: aceea de artist autentic.

Motoko Hirayama şi Răzvan Mazilu, doi artişti care-şi vor descoperi pe scenă povestea comună, vor vorbi publicului din România despre viaţă ca şi despre moarte, despre frumuseţe, dar şi despre suferinţă şi, nu în ultimul rând, despre puterea de a renaşte.

JTI contribuie la ajutorarea Japoniei rănite

Să ne aducem aminte că în 11 martie anul curent s-a produs un seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter în regiunea Tohoku din Japonia. Toţi ne amintim imaginile terifiante transmise la vremea respectivă pe întreg mapamondul. Cataclismul a fost urmat de un tsunami devastator care a declanşat dezastrul nuclear de la Fukushima. Persoane decedate: 15.815. Persoane dispărute: 3.966. Clădiri distruse: peste 1.000.000. Impact economic: 610 miliarde de dolari (din care 280 miliarde dolari ca efecte imediate şi 330 miliarde dolari la orizontul următorilor ani). Întreaga planetă a fost impresionată mai ales de atitudinea calmă şi demnă, de determinare, de care a dat dovadă poporul japonez în acele momente de pierderi însemnate.

De aceea, JTI contribuie la strângerea de fonduri pentru Japonia prin acest impresionant spectacol în pas de deux româno-japonez. Toate fondurile obţinute din vânzarea biletelor vor fi direcţionate către Fondul de Asistenţă pentru victimele dezastrului din Japonia, deschis de JTI. Totodată, mulţumeşte celor care prin achiziţionarea de bilete şi prin donaţii au dorit să fie parte din povestea celor doi artişti şi să-şi arate astfel, în acelaşi timp, solidaritatea cu locuitorii unei ţări aflate la mii de kilometri distanţă.