„Revoluţia presei” a fost organizată de SRI pentru îndepărtarea „elefanţilor” periculoşi pentru Sistem

Deşi încă aştept ca fostul col. SRI Daniel Dragomir să ne spună tot adevărul despre Operaţiunea „Black Cube”, pe care a organizat-o la comandă, trebuie să recunosc că dezvăluirile sale sînt din ce în ce mai interesante şi mai necesare. Ultima sa apariţie, cea din emisiunea „Sinteza zilei”, tulbură serios muşuroiul presei.

Cei născuţi după Revoluţie au toate motivele să se scuze că nu cunosc amănuntele despre care voi vorbi în acest articol, însă toţi ceilalţi ar face bine să apeleze la un exerciţiu de memorie şi să-şi amintească situaţia presei în perioada 1990-2005 pentru a înţelege şi mai bine sensul dezvăluirilor pe care le-a făcut acum col. SRI Daniel Dragomir.

Puterea presei independente de după Revoluţie a fost dată de cîţiva jurnalişti care practicaseră această meserie şi în vremea de dinainte. Astfel, „România liberă” era condusă de Petre Mihai Băcanu, „Evenimentul zilei” era condus de Ion Cristoiu, „Ziua” era condusă de Sorin Roşca Stănescu iar revista „Expres” era condusă de Cornel Nistorescu.

Orice istorie serioasă a presei va consemna că aceşti patru „mohicani” au făcut posibilă apariţia din nimic a unei prese puternice şi independente în România, după ce decenii întregi a existat doar o presă a PCR:

Întîmplarea face eu, care am intrat în presă după Revoluţie, să fi lucrat cu toţi cei enumeraţi mai sus, avînd la Craiova, în acelaşi timp, împreună cu colegul Tiberiu Pătru, propria revistă, „Cartel”, despre care revista „Caţavencu” scria cîndva că rămăsese singura revistă cu şenile din România, după dispariţia celorlalte publicaţii independente din provincie, „Contrast” de la Constanţa (condusă de Radu Mazăre) şi „Nu” de la Cluj (condusă de Liviu Man). Pot, aşadar, să depun oricînd mărturie despre ce au însemnat publicaţiile de mai sus pentru evoluţia ulterioară a societăţii româneşti.

Fără ei, puterea instaurată după 1989 poate că şi-ar fi întins tentaculele pînă în zilele noastre, căci rolul acestor publicaţii în accelerarea schimbărilor democratice a fost imens. Altfel, ziare precum „Adevărul” sau „Azi”, obediente faţă de FSN-ul lui Ion Iliescu şi Petre Roman, ar fi dus la capăt operaţiunea de manipulare a opiniei publice şi asmuţirea ei împotriva partidelor istorice şi liderii acestora.

Aşa se face că, prin profesionalismul lor, cei patru şefi ai publicaţiilor independente de atunci au reuşit să atragă atenţia publicului spre nevoia de democraţie şi, deşi FSN obţinea rezultate colosale la alegeri, tirajul de sute de mii de exemplare al ziarelor şi revistelor conduse de ei au produs o schimbare radicală în balanţa forţelor politice, promovînd valorile democratice şi personalităţile de atunci care le susţineau: Doina Cornea, Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau Radu Câmpeanu.

Mulţi îşi amintesc, desigur, ce forţă avea presa din acei ani, în ciuda unei aversiuni teribile din partea Puterii, anihilată doar de interesul uriaş al cititorilor faţă de publicaţiile independente. Aşa se face că prima dintre măsurile luate împotriva presei independente a fost desfiinţarea RODIPET-ului, adică a reţelei de difuzarea a presei, ceea ce a dus mai întîi la scăderea dramatică a tirajelor, apoi la dispariţia majorităţii publicaţiilor.

Pe acest fond avea să înceapă operaţiunea despre care vorbeşte acum şi col. SRI Daniel Dragomir, al cărei început avea să coincidă cu primul mandat al lui Traian Băsescu, obţinut după alegerile din anul 2004, cînd s-a declanşat acţiunea „cimitirul elefanţilor din presă”, în urma căreia trebuiau îndepărtaţi tocmai jurnaliştii despre care am vorbit mai sus pentru a fi înlocuiţi de noul val de gazetari crescuţi – culmea! – tocmai de publicaţiile acestora!

Noii lideri ai presei SRI: Dan Turturică, Robert Turcescu, Dan Tăpălagă

Operaţiunea „cimitirul elefanţilor din presă” urmărea scoaterea din circuitul presei tocmai a jurnaliştilor care patronaseră presa independentă: Petre Mihai Băcanu, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu şi alţi cîţiva. Cu ei, Puterea nu putea să negocieze nimic de pe poziţii dominante.

Atunci au fost racolaţi cîţiva dintre tinerii care lucrau la publicaţiile conduse de aceştia, cărora li s-a arătat un spectru tentant: voi veţi lua locul marilor gazetari şi veţi deveni vectorul de opinie în spaţiul public! Desigur, cu avantajele de rigoare.

Numele celor care „au pus botul” la provocarea venită dinspre zonele oculte sînt azi binecunoscute: Dan Turturică a preluat conducerea ziarului „România liberă”, Robert Turcescu a preluat conducerea ziarului „Cotidianul”, iar Corina Dragotescu pe cea de la „Adevărul”. Revista „Expres” şi-a încetat apariţia, însă Alina Mungiu, care fusese redactor şef, a devenit şefa unui ONG extrem de influent. Cu „Ziua” a fost mai greu, însă ziarul a fost cumpărat de Sorin Ovidiu Vântu, fiind repede închis definitiv.

Puţină lume mai ştie acum că Dan Turturică, Robert Turcescu şi Dan Tăpălagă au lucrat la „Evenimentul zilei”, fiind formaţi ca ziarişti de Ion Cristoiu şi Cornel Nistorescu. Tot la „Evenimentul zilei” lucrase şi Grigore Cartianu, care avea să conducă ulterior ziarul „Adevărul”. Dan Tăpălagă ajunsese chiar purtător de cuvînt la ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei, după care s-a întors în presă, considerîndu-se mai util acolo. Putem spune, deci, că, fără voia nimănui, presa cu adevărat independentă a fost o adevărată „fabrică” de cadre pentru serviciile secrete şi partidele politice.

Începînd cu anul 2005, odată cu venirea la putere a lui Traian Băsescu, a început această operaţiune de „împrospătare” a presei. Rînd pe rînd, prim-planul presei a fost luat de noua gardă, beneficiind de un mentor surprinzător: Mihai Tatulici, care a fost finanţat în această acţiune de Sorin Ovidiu Vântu prin Trustul Realitatea! Ani de zile, emisiunea „10 pentru România”, realizată de Mihai Tatulici, a fost o trambulină pentru promovarea noilor vedete ale presei, în fruntea cărora era mereu Cristian Tudor Popescu, prezentat ca model!

Ca să nu avem discuţii despre obiectivitate, iată ce scria în 2006, în „România liberă”, Alina Mungiu despre această emisiune: „Emisiunea devine astfel, cu sau fără intenţie, o încercare sistematică de a face o reţea de clienţi şi de a controla o competiţie spontană. Or, asta e de fapt definiţia corupţiei în România, corupţia cu adevărat periculoasă, nu bacşisul la asistenta din spital. Că se face reclamă şi unor oameni cumsecade care nu sunt conştienţi de acest proces nu mai contează: mai important este de ce”.

Ceea ce s-a prezentat public ca o schimbare de generaţii în presă a fost, în realitate, impunerea unui grup de jurnalişti care făcuseră pactul cu diavolul pentru a susţine proiecte făcute în laboratoare oculte. Toată operaţiune a costat enorm, fiind alimentată de aşa-numitele „bidoane” ale SRI, devoalate recent de Elena Udrea, din care, la ordinul lui Florian Coldea, se dădeaua pungi de bani fie pentru anumite institute de sondarea opiniei publice, fie pentru înfiinţarea unor televiziuni. Se cunosc, de asemenea, finanţări „dictate” de oameni nevăzuţi pentru diferite publicaţii, precum „România liberă” sau „Evenimentul zilei”, sau pentru anumiţi jurnalişti apăruţi din spuma mării, precum Sorina Matei sau Ioana Ene Dogioiu. Azi se cunosc şi numele acestor „generoşi”: Sorin Ovidiu Vântu (patron trustul Realitatea), Niro (finanţator Sorina Matei), Cristian Burci (patron „Adevărul”) sau Dan Adamescu (patron „România liberă”). Şi cine ştie cîţi alţii mai mărunţi.

„Elita intelectuală” a lui Traian Băsescu, parte a planului

Această schimbare a gărzii din presă a fost doar unul dintre elementele proiectului pus la cale în laboratoare oculte. O componentă importantă a fost atragerea în acest proiect a unor intelectuali foarte cunoscuţi care să sprijine operaţiunea. Astfel, plătiţi regeşte, au apărut în presă ca analişti sau chiar ca jurnalişti de cotidian Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu (ambii au avut o emisiune la Realitatea TV – Vântu), Mircea Mihăieş, Mircea Cărtărescu!

Ca „jurnalist”, cel mai harnic a fost Andrei Pleşu, care scria simultan în „Dilema veche”, „22”, „contributors.ro”, Mircea Mihăieş scria regulat în „România literară” şi „Evenimentul zilei”, Mircea Cărtărescu scria în „Evenimentul zilei”, Gabriel Liiceanu scria în „22” şi „contributors.ro”.

Ce scriau toţi aceştia, precum şi alţii mai mărunţi, era treaba lor, însă nu putem omite faptul că absolut toţi au fost apărătorii necondiţionaţi ai regimului lui Traian Băsescu, motiv pentru care au şi primit eticheta „elita intelectuală a lui Băsescu”! Includerea lor în planul pus la cale în laboratoarele oculte reprezintă un succes neaşteptat al serviciilor, căci astfel de personalităţi preferă, de regulă, să păstreze o anumită distanţă faţă de cotidian, situîndu-se de obicei deasupra treburilor imediate. În cazul celor de mai sus şi al multor altora, banii primiţi pentru colaborări au spart zidurile „rezistenţei”.

Reţeua de ONG-uri finanţate de George Soros inclusă în plan

În acest proiect al structurilor oculte, cea mai spectaculoasă operaţiune a fost cea legată de atragerea numărului uriaş de ONG-uri finanţate de George Soros. Calculele erau simple: nimeni din România nu putea să finanţeze atîtea instituţii, aşa încît s-a preferat atragerea în acest plan secret a şefilor acestor ONG-uri, care au beneficiat de publicitate prin prezenţa în emisiuni TV, în presa scrisă, pe Internet, fiind mereu cultivaţi în spaţiul public ca personalităţi ale societăţii civile. Cu alte cuvinte, o întreagă reţea de agenţi de influenţă a fost creată de servicii pe banii lui George Soros!

Astfel, sub numele impropriu de „societate civilă” au activat în spaţiul public sute de ONG-uri cu obiecte de activitate dintre cele mai diverse care, în realitate, erau bune doar la nevoie. Cele mai importante, în care activau oamenii Sistemului, erau şi cele mai prezente, pentru ele făcîndu-se un permanent lobby pentru ca influenţa lor să fie din ce în ce mai evidentă.

Nu întîmplător, aceste ONG-uri au devenit la un moment dat generatoare de miniştri, de parlamentari sau de lideri de opinie. Cea care a deschis drumul a fost Monica Macovei, fost procuror comunist, un avocat mediocru, trimisă la studii la Universitatea Central Europeană din Budapesta, înfiinţată chiar de George Soros! Ea avea să devină liderul spiritual al întregii reţele de ONG-uri din reţeaua finanţată de Geroge Soros şi controlată de servicii:

Ca o concluzie, aceasta este paleta de operaţiuni pusă la cale de servicii pentru a avea control asupra presei şi societăţii civile. Jurnalişti, intelectuali de frunte şi nenumărate ONG-uri au format o structură imensă, controlată strict de oamenii Sistemului, au reuşit în doar cîţiva ani să domine spaţiul public şi să devină adevărata „Opoziţie” faţă de orice partid sau alianţă care nu era pe placul Sistemului! Sau chiar faţă de oricine ar îndrăzni să se opună Sistemului.

Despre această operaţiune aşteptam să ne dea amănunte col. SRI Daniel Dragomir dacă tot s-a decis să facă dezvăluiri din interiorul Sistemului ca fostă mînă dreaptă a generalului Florian Coldea. Aşa, însă, furnizîndu-ne doar trei nume (Dan Turturică, Dan Tăpălagă şi Sorina Matei), despre care oricine ştie ce lăgături au cu serviciile secrete, este prea puţin! Mult prea puţin şi alimentează doar nişte răfuieli personale între jurnalişti.

E posibil ca Daniel Dragomir să nu cunoască prea multe despre operaţiunea începută în anul 2005 sau să fi optat pentru ca toate cunoştinţele sale despre aceste lucruri să fie depuse în faţa unei Comisii parlamentare. Vom vedea.

Dar, dacă doar atît a decis să ne spună, atunci ar trebui să revină la lucrurile pe care le cunoaşte în amănunt. Cum ar fi Operaţiunea „Black Cube” pe care chiar el a declanşat-o! Aici ştie multe şi are ce să ne spună, începînd cu cei care au comandat-o şi terminînd cu momentul în care a fost deconspirată. În fond, el este singurul român arestat şi condamnat din cauza acestei operaţiuni în care a colaborat cu oameni ce făceau parte din una dintre cele mai puternice agenţii de spionaj din lume. Sînt atîtea lucruri pe care opinia publică de la noi ar dori să le afle, încît Daniel Dragomir ar putea deveni un adevărat erou dacă ne-ar spune măcar ce anume au descoperit cei de la „Black Cube” în investigaţia lor şi cine a comandat cu adevărat această operaţiune de spionaj, de investigaţie sau ce o fi fost ea. Judecata dosarului s-a încheiat, unii au fost condamnaţi, deci nu văd ce rost mai au secretele, din moment ce nu există elemente care să afecteze siguranţa naţională.

Faptul că Daniel Dragomir, fost colonel SRI, declară că vrea să destructureze anumite culoare pe care acţionează ilegal serviciile secrete şi DNA poate fi o miză, însă, în aceeaşi măsură, poate fi doar o metodă de captatio benevolentiae, adică de atragere a simpatiei opiniei publice faţă de buna sa credinţă, cu intenţia de a declanşa apoi o altă operaţiune de manipulare! Şi, cum asta a fost meseria sa, nu avem cum să nu devenim suspicioşi.

Deocamdată îl credităm cu încredere, însă, pentru a nu fi bănuit de altceva, Daniel Dragomir trebuie să renunţe la ce ştia dumnealui din vremea cînd era ofiţer de informaţii şi să apeleze la mijloacele tradiţionale prin care se fac dezvăluiri publice. Pentru protecţia sa şi pentru credibilitatea dezvăluirilor sale, Daniel Dragomir trebuie să renunţe la metoda oferirii „cu ţîrîita” a unor bombonele bune de rumegat cîteva zile şi să treacă la marile dezvăluiri pe care acum doar le sugerează.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.