România tinde să se stabilizeze la o situație foarte ingrată în sensul că din marele exportator de energie, care era până acum doi ani de zile, devine un importator net. 2020 este al doilea an consecutiv care consemnează o nouă stare de fapt: trăim din curentul produs de alții. Asta în condițiile în care pe hârtie țara noastră cuprinde un mix energetic râvnit de alții: grupuri termo, cu hidrocentrale, cu o centrală nucleară și cu parcuri eoliene și solare. Discursul ultimilor ani cum că România ar putea deveni un hub sudesteuropean, o placă turnantă a energiei din Balcani, capătă sensuri diverse în sensul că energia produsă de alții vine încoace, nicidecum nu iese de aici. Asta înseamnă presiune mai mare pe prețuri. În plus, în ultimii ani nu a mai apărut niciun grup energetic nou iar în perspectivă ne așteptăm ca unele din cele actuale să iasă din funcțiune, cu referire expresă la cele din zona Hunedoarei, Paroșeni și Deva, și în locul lor să vină curentul produs de o viitoare centrală nucleară din Ungaria. Singura investiție așteptată este finalizarea grupului de la Iernut al Romgaz, însă datele de punere în funcțiune tot se amână.
Conform datelor prezentate de Transelectrica, consumul de energie electrică al României a scăzut în 2020, dar producția internă de electricitate a scăzut și mai mult astfel că importurile de energie electrică au crescut față de 2019. “Analizând evoluția componentelor balanței energetice, în perioada ianuarie – decembrie 2020 față de aceeași perioadă a anului precedent, consumul intern net scăzut cu 3,1% iar producția netă de energie cu 5,4%”, arată datele Transelectrica. Consumul intern net a scăzut de la 57,5 TWh în 2019 la 55,7 TWh în 2020. Producția națională de energie electrică a scăzut de la 56 la 53 TWh. Exporturile au rămas constante, la circa 4 TWh, dat importurile de energie electrică au crescut, de la 5,5 TWh în 2019 la 6,8 TWh în 2020. “În structura mixului de producție, în perioada ianuarie – decembrie 2020 comparativ cu perioada similară a anului 2019, s-a înregistrat o scădere a componentei termo de aproximativ 15% și a componentei hidro cu 1,7%. Aportul din surse regenerabile și nuclear au cunoscut o creștere de 2,1% respectiv 2%”, arată Transelectrica.
În 2020, am primit curent din Ucraina (2,8 TWh în 2020) și din Ungaria (2,18 TWh).
Lipsa investițiilor în capacități noi de producție de curent electric, mișcările vecinilor și tratamentul preferențial de care s-a bucurat unii agenți economici din țară (foștii băieți deștepți din energie) au transformat România într-un importator. Ungurii își fac centrală nuclear-electrică la Paks, în timp ce la noi odiseea construcției reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă durează la nesfârșit, iar proiectul Tarnița-Lăpuștești de ridicare a unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj a fost trecut pe linie moartă. Complexurile energetice din Oltenia și Hunedoara gâfâie iar orizontul 2024 unul dintre ele ar putea deveni istorie, în condițiile în care Transelectrica va termina investiția de închidere a inelului de 400 KV care va duce la mărirea schimburilor transfrontaliere. Astfel, România riscă să își reducă cu 1.000 de MW puterea instalată prin dispariția centralelor Mintia Deva și Paroșeni, aflate în proprietatea Complexului Energetic Hunedoara, companie despre care sunt semnale că va fi ajutată doar până când se finalizează inelul amintit. În schimb, ungurii vor avea cel puțin 1.000 de MW în plus, la centrala atomoelectrică de la Paks. În felul acesta, necesarul de electricitate disponibilizat va putea veni de afară, pentru că furnizorii de energie apelează, cum este logic, la cele mai avantajoase surse.
În plus, România trebuie să funcționeze pe o piață integrată europeană. Asta înseamnă circulația curentului peste granițe nu mai este o frână și că importurile pot oricând invada țara dacă prețurile sunt favorabile. Piața spot, de exemplu (pentru ziua următoare) este cuplată la țările din vestul țării, ceea ce înseamnă că un participant din România poate să cumpere pentru ziua de mâine o cantitate de energie din străinătate.
Cea mai mare problemă cu care se confruntă sistemul energetic național este lipsa de investiții în capacități noi de producție. ”Pe hârtie avem o capacitate de producție foarte mare, de peste 24.000 MW, din care disponibili efectiv undeva la 16.000 MW. Cei 8.000 MW (diferența – n.r.) sunt în mare măsură megawați care nu există fizic sau nu mai sunt disponibili de foarte multă vreme”, declara recent șeful ANRE, Dumitru Chiriță. Față de 1989, puterea instalată în hidrocentrale a crescut cu 21,7%, de la 5.507 la peste 6.702 MW. În plus, s-au mai adăugat 1.413 MW de energie nucleară, în cele 2 reactoare de la Cernavodă, peste 3.000 MW de parcuri eoliene și aproape 1.400 MW de centrale fotovoltaice. Pe de altă parte, puterea instalată în termocentrale pe cărbune a scăzut cu peste 44%, de la 8.630 la 4.787,2 MW, iar cea din unitățile pe hidrocarburi, cu mai mult de 56% – de la 7.424 la 3.240,1 MW.
UN popor care isi merita soarta.Ne-a dat Dumnezeu de toate,apa ,gaz,petrol.Ceausescu a construit termocentrale ,hidrocentrale,etc nu pentru el ,pentru noi si acum fara industrie ,fara consumatori mari ,nu reusim sa avem curent [la un pret decent] trebuie sa cumparam din afara. Un popor care nu este independent energetic,nu este un popor suveran ,liber,Bulgarii isi permit sa incalzeasca hoteluri cu curent electric,noi nu ne permitem sa punem un radiator in priza.Romanii folosesc in sobe si centrale ,ulei uzat de masina,uleiuri asa zis combustibil[ de fapt sunt uleiuri reziduale] de la benzinarii,plastice ,cauciucuri etc Din aceasta cauza este poluare mare in toata tara.