Statutul Chinei de prim fabricant al lumii începe să se clatine. Marele său avantaj competitiv – forţa de muncă ieftină şi din belşug – a fost subminat în de înşişi muncitorii chinezi, care nu mai suportă condiţiile de muncă infernale impuse de patroni. Scandalul sinuciderilor în serie de la Foxconn, furnizorul de iPhone şi iPad pentru gigantul Apple, a scos la iveală sistemul de muncă demn de era sclavagistă, pe care China îl foloseşte pentru a se propulsa în rândul primelor puteri ale lumii.
Legea contractului de muncă, în vigoare de aproape doi ani, a deschis puţin ochii muncitorilor chinezi asupra drepturilor lor. Foxconn, de exemplu, a fost nevoită să dubleze lefurile celor 400.000 de salariaţi la 290 de dolari pe lună. Noua strategie a guvernului chinez de a le impune companiilor străine să-şi reinvestească profiturile, precum şi valorizarea yuan-ului faţă de dolarul american, are drept efect scăderea profitabilităţii marilor consorţii care îşi exportă produsele „made in China”. Confruntaţi cu greve tot mai dese şi cu cereri imprevizibile de măriri salariale, marile corporaţii occidentale încep să-şi facă bagajele şi să se orienteze către locuri mai primitoare.
Nu numai companii americane din domeniul IT, ci şi cele din farma, biotehnologie şi editare cărţi şi-au făcut calcule şi au constatat că le vine mai bine dacă se mută înapoi în SUA. Chiar dacă forţa de muncă chineză este în continuare mai ieftină decât cea americană, facilităţile administraţiei americane devin tot mai atractive pentru investitori.
Sunt companii care caută şi alte ţări mai avantajoase pentru relocarea producţiei. Ţări stabile, cu fiscalitate redusă, cu mână de lucru ieftină, unde patronatele sunt mai puternice decât sindicatele. Conform uneia dintre cele mai prestigioase firme multinaţionale de restructurare corporativă, Alix Partners, China a ajuns să ofere condiţii mai scumpe decât Mexic, India, Vietnam, Rusia şi România, ţări pe care le recomandă călduros pentru investiţii.
România este într-un moment în care poate folosi recesiunea ca pe un avantaj economic. Cele mai profitabile investiţii se fac atunci când costurile sunt joase, mai ales cele cu forţa de muncă. O politică inteligentă de atragere a marilor investitori străini, care, iată, sunt acum în căutare de noi oportunităţi, nu numai că ar aduce sume importante la buget, dar ar oferi slujbe disponibilizaţilor din ultimii ani. Mai mult, o ţară exportatoare de tehnologie are mult mai mult de câştigat decât una care-şi exportă materia primă, prin devalizarea resurselor naturale, aşa cum încearcă să acrediteze unii „specialişti” de pe la noi.