România și “efefantul din încăpere” ! Are România o voce la Conferința de Securitate de la Munchen?

Gata! 13 februarie a trecut și misterul a fost deslușit de inexorabila curgere a timpului! Spuneam deunăzi că este legitimă întrebarea pe care mass media și analiștii și-o puneau cu privire la participarea lui Nicușor Dan la Conferința de Securitate de la Munchen, după ce aflam, în contextul derulării Forumului de la Davos, că Președintele nu dorește să umble “teleleu… mai cu seamă când consilierii mei nu îmi pot construi suficientă substanţă pentru prezenţa mea”. Mă întrebam atunci dacă nu era o bună oportunitate de promovare a rolului României în asigurarea securității continentului european, dacă Nicușor Dan s-ar fi alăturat omologilor săi Karol Nawrocki din Polonia și Alexander Stubb din Finlanda, având o prezentare, de „substanță”, în panelul “Can Europe Defend Itself”?   

Cum spuneam, misterul a fost elucidat! Președintele a ales să nu participe nici la Conferința de Securitate de la Munchen! Oare nici acum nu au reușit consilierii săi să-i livreze „destulă substanță”? Chiar nu vrem să promovăm, de pildă, ce face România pentru a ajuta Ucraina (al doilea hub logistic PURL – de alimentare cu armament al Ucrainei – al NATO de pe continentul european, construirea unei fabrici de drone pe teritoriul României, împreună cu Ucraina, cu banii împrumutați din SAFE) sau importanța României pentru asigurarea securității continentului european (operaționalizarea Hub-ului de securitate maritimă UE la Marea Neagră)?

Putem oricând să argumentăm că, de pildă, nici Președintele Ungariei sau Sloveniei nu sunt prezenți pe agenda Conferinței de Securitate de la Munchen, dar în același timp putem și să ne întrebăm ce fel de “substanță” au găsit consilierii omologilor lui Nicușor Dan precum: Petr Pavel din Cehia (panelul Vox Populi? Responding to the Rise of Populism), Alexander Stubb din Finlanda (panelurile „Tariff-fying Times: Managing the Weaponization of Trade” și “On Par? Fortifying the Foundation of Transatlantic Security”), Gitanas Nausėda din Lituania (panelul „Holding the Line: Defending Europe and Supporting Ukraine”), Edgars Rinkēvičs din Letonia („Europeans Assemble! Reclaiming Agency in a Rougher World”) sau chiar ai lui Andrej Plenković – Prim ministrul Croației (panelul „The European Dream(s): Defending Core Values Under Pressure”)?

Cireașa de de tort ar fi putut fi, pentru Nicușor Dan, să se fi alăturat Maiei Sandu, în panelul “Destructive Ambiguity: Deterring and Countering Hybrid Warfare”, unde ar fi avut oportunitatea să prezinte concluziile României privind implicarea Federației Ruse în alegerile prezidențiale din România (ca un răspuns dat discursului lui JD Vance, susținut anul trecut la această conferință, sau ca reacție la recentul raport al Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanților din SUA pe această temă!)

Altfel, am aflat că România este reprezentată la Munchen de Radu Miruţă, Oana Ţoiu şi Dan Cîmpean (directorul general al Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică)! Ok, am putea spune că vocea României se va auzi clar și răspicat, dat fiind că Radu Miruță este vice-premier și ministrul Apărării, iar Oana Țoiu este ministrul de Externe, deci oficiali de rang înalt ai României care au un cuvânt greu de spus cu privire la securitatea, apărarea și politica externă a României!

Care este mandatul oficialilor români?

Conform celor date publicității de MApN, să reflecte angajamentul României de a contribui activ la dialogul internațional privind securitatea și de a promova soluții bazate pe cooperare, respectarea dreptului internațional și întărirea relațiilor transatlantice. Mai precis, citez: „în MARJA (adică nu în plenul!) conferinței, ministrul Apărării Naționale va participa la sesiuni plenare și reuniuni tematice dedicate cooperării în cadrul NATO și Uniunii Europene, precum și la întâlniri bilaterale cu omologi și oficiali din state aliate și partenere, pentru discutarea unor subiecte de interes comun privind securitatea regională, consolidarea posturii de descurajare și apărare pe Flancul Estic al NATO, precum și continuarea sprijinului pentru partenerii afectați de consecințele războiului din Ucraina”.

De asemenea, dintr-o postare a Oanei Țoiu pe rețelele sociale, aflăm că: „Mă alătur celor 61 de şefi de stat şi de guvern, 101 de miniştri şi 45 de generali pentru a aborda cele mai urgente provocări globale în materie de securitate. Sunt onorată să fiu vorbitor la sesiuni cheie privind securitatea Mării Negre şi războiul cu drone”.

Care este nivelul de ambiție al României la această conferință, în atingerea obiectivelor trasate? Oricine are curiozitatea să consulte programul conferinței va constata că oficialii români nu se regăsesc cu prezentări în niciunul dintre paneluri (chiar dacă omologi ai Oanei Țoiu precum    Radosław Sikorski din Polonia, țară cu care ne place să ne comparăm la flancul estic al NATO, are chiar două prezentări)!

Cu ce realizări se „laudă” oficialii români?

De exemplu, Oana Țoiu postează pe rețelele sociale că, în prima zi a conferinței, a “reușit” să se întâlnească și să-și facă o poză (pe hol) cu Marc Rutte, sau că a avut o discuție, în marja conferinței, cu Annette Kroeber-Riel, vicepreședinte Google pentru Europa.

Despre  Radu Miruță aflăm, dintr-un comunicat de presă al MApN, că a avut o întrevedere cu ministrul Apărării din Marele Ducat al Luxemburgului!

Revenind la importanța vizibilității (sau invizibilității) României la această conferință, reiau o idee anterioară demarării conferinței, despre nivelul de ambiție al organizatorilor conferinței cu privire la conținutul discuțiilor:  “actorii care apără regulile și instituțiile internaționale trebuie să fie la fel de îndrăzneți ca actorii care încearcă să le distrugă, pentru că este o rețetă a eșecului să te bazezi pe comunicate sterile, conferințe previzibile și diplomație prudentă într-o lume în care „adversarii au devenit mai nemiloși” și mult „mai imaginativi”, iar într-o eră a politicii demolatoare, cei care pur și simplu stau deoparte sunt expuși riscului constant de a fi înmormântați”.

Poate era un bun moment ca opinia României să fi fost auzită în plenul (nu în marja conferinței), prin vocea lui Nicușor Dan, alături de cele ale lui Marco Rubio, Emmanuel Macron și Frederick Merz, la fel cum au fost auzite opiniile omologilor lui Nicușor Dan din Lituania, Letonia, Cehia, Finlanda și, nu în ultimul rând, din Republica Moldova!

Pentru că opinia României s-ar fi auzit alături de opiniile mai-marilor lumii despre direcția în care o ia lumea în care trăim, precum:

Frederick Merz: „Mă tem că trebuie să o spunem și mai direct: această ordine, așa cum o cunoașteam, oricât de imperfectă era chiar și în cea mai bună formă a ei, nu mai există în această formă… În era rivalității marilor puteri, nici măcar Statele Unite nu vor fi suficient de puternice pentru a acționa singure… Așadar, să reparăm și să reînnoim împreună încrederea transatlantică”!

Emmanuel Macron: „Europa este portretizată ca un construct îmbătrânit, lent și fragmentat, marginalizat de istorie; ca o economie supra-reglementată care blochează inovația; ca o societate afectată de migrație, care și-ar corupe tradițiile; și, în mod paradoxal, ca un continent represiv… Ar trebui ca toată lumea să se inspire de la noi, nu să încerce să ne dezbine”

Marco Rubio: „Sincer, lumea veche a dispărut și trăim într-o nouă eră geopolitică, care ne va obliga pe toți să reexaminăm cum arată aceasta și care va fi rolul nostru… Vrem ca Europa să fie puternică, credem că Europa poate supravieţui…Acţionând împreună cu Europa vom reinstaura o politică externă sănătoasă”.