România, ”țară terță” în pânza informațională țesută de SUA

Un volum uriaș de corespondență privata, convorbiri telefonice, discuții online au fost interceptate de National Security Agency din SUA prin cooperare în secret cu guvernele mai multor state – nu mai puțin de 33 – printre care și România.

Dezvăluirile anterioare au arătat că Marea Britanie monitorizează comunicațiile globale în colaborare cu SUA, iar noile documente secrete ale NSA demosntrează că în această operațiune sunt implicate mult mai multe state decât se estima inițial și la un nivel mult mai profund.

Mai multe documente strict secrete provenind din Rusia, de la fostul angajat NSA Edward Snowden, oferă imaginea unui adevarat Big Brother global. România face parte din grupul așa-numitelor ”țări terțe”, categorie inferioară celei din care fac parte Australia, Canada, Marea Britanie și Noua Zeelanda.Aceste state terțe, în rândul cărora intră monarhii din Golf, România, Ungaria (nu și Bulgaria), Israel, Japonia sau Taiwan, au interceptat comunicațiile prin cablurile de fibră optică de pe teritoriul lor, în colaborare cu NSA, într-o operațiune cu numele de cod RAMPART-A.

Din Rusia, Edward Snowden numește departamentul NSA care supervizează parteneriatele secrete dintre SUA și aceste state drept ”perla coroanei” agenției americane. Este vorba despre Special Source Operations.

”Dacă te uiți la o hartă a internetului, sunt suprinzător de puține puncte nodale. Majoritatea datelor prec printr-un număr mic de asemenea noduri. Dacă obții acces la ele, ai acces la orice”, spune expertul în securitate Bruce Schneier, citat de Dagbladet Information, ziarul danez care a tratat pe larg subiectul alimentat de Edward Snowden. ”Scopul este să acoperi globul cu cât mai puține asemenea puncte de acces. Prin SUA trece o mare parte din traficul internet, nu însă tot. Deci, va trebui să te îndrepți spre acele puncte nodale care nu se află in SUA.”

”Dacă țara ta este o locație cheie și dacă traficul ce trece prin cablurile de peritoriul ei este foarte interesant, atunci țara ta devine un partener important”, spune Mikko Hypponen, fost angajat pentru securitatea internetului la F-Secure din Helsinki. Spre exemplu, spune el, ”o mare parte din traficul internet din Rusia și din Scandinavia trece prin rețelele din Danemarca, ceea ce justifică interesul SUA de a coopera cu autoritățile (…) Poate că nu este atât de evident pentru internauții obișnuiți, dar mulți germani se conectează pe Facebook sau Google prin Danemarca, pentru că Google și Facebook au mari centre de date în țările nordice, iar traficul se face preponderent prin Danemarca.”

Două documente Power Point provenind de la Special Source Operation din cadrul NSA arată cum funcționa RAMPART-A. O țară parteneră a SUA, țara X, interceptează comunicațiile de pe un cablu care trece pe teritoriul țării X și apoi trimite datele la un centru de procesare. Echipamentele oferite de NSA procesează aceste date obținute de la un punt de acces, iar apoi informațiile sunt trimise la o locație NSA situată in SUA. Centrele de procesare a datelor din statele terțe sunt, în general, situate în foste facilități unde se desfășurau activități similare în timpul Războiului Rece, o legendare bună, având în vedere că aceste facilități nu mai atrag atentia, după zeci de ani de la apariția lor.

Documentele oferite de Snowden arată că statele terțe și NSA operează în comun selectarea țintelor și colectarea informațiilor. În același timp, statele partenere si SUA ajung la un acord prin care se angajează să nu folosească accesul la punctele nodale de comunicații pentru a se spiona reciproc. Cu toate acestea, există unele clauze care prevăd ”excepții” de la regula amintită.

Nu se știe care sunt aceste excepții și nu se știe cum poate fi trasă la răspundere sau penalizata NSA, în cazul în care încalcă acordul. Documentele arată că statele partenere pot, într-o oarecare măsură, să controleze datele la care NSA are acces, iar NSA poate să omită o serie de interceptări care ar putea duce la probleme politice în țara parteneră. Însă nicio asemenea clauză nu îi poate proteja pe cetățenii acestor state partenere.

”Dacă în Danemarca există un punct de interceptare și NSA s-a angajat să nu intercepteze danezi, și dacă există un punct de interceptare în Germania, unde NSA s-a angajat să nu intercepteze germani, atunci NSA îi poate spiona pe germani din Danemarca și pe danezi din Germania”, spune Bruce Schneier. Aceeași remarcă a fost făcută și de Edward Snowden.

”Rezultatul este un bazar european (…) în totală concordanță cu acordurile dintre state”. Vorbind de la Moscova cu membrii unei comisii a Parlamentului European, Snowden a spus: ”Vă spun că, fără să mă ridic de pe scaun, aș fi putut să citesc toate comunicațiile private ale oricărui membru al acestei comisii”.

Publicația daneza Dagbladet Information a cerut NSA să comenteze informațiile oferite de Snowden. Răspunsul a venit de la un purtător de cuvânt: ”Nu vom comenta pe marginea unor activități specifice de spionaj. Cu toate acestea, faptul că guvernul SUA cooperează cu alte state în condiții specifice și reglementate întărește securitatea tuturor. Eforturile NSA sunt axate pe asigurarea protejării securității naționale a SUA, a cetățenilor americani și a aliatilor noștri, prin urmărirea doar a unor ținte informaționale specifice.

În ianuarie, președintele Obama a emis decretul prezidențial 28, care arată că toate persoanele – indiferent de naționalitate – au interese legitime legate de informațiile private, iar libertatile cetățenești și dreptul la intimitate sunt luate în considerare în planificarea activităților SIGINT ale SUA. Toate activitățile NSA sunt derulate conform principiilor statului de drept, incluzând aici și noul decret prezidențial. Agenția colectează date pentru activități informative precum protecția militarilor americani și aliați, contrainformații, antiterorism, antiproliferare nucleară și combaterea criminalității transfrontaliere.”