Mircea Chelaru se prostește în fața lui Alexandr Dughin! N-ai văzut așa ceva! Vai de capul nostru, români sadea, dârdâind pe după sobă, acolo, neștiuți de nimeni, în timp ce istoria lumii se vălurește dincolo de gard, unde câinii latră și caravana trece. Ce-i Mirciulică pe uliță? Mai nimic, mamaie, zice generalul nostru tomnatic. Scena asta tre’ să fie dintr-un film cu Sebastian Papaiani. Lasă, băi, că voi, ăștia care vă ațineți cu americanii nu-l știți pe Papaiani, voi haliți Big Mac dar dacă vin rușii peste voi nici nu știți pe unde s-o luați la picior. Asta e ca să mă explic așa, în linii mari, vorba e că nici dacă vin venusienii n-o să ne fie mai moale, să mă chemați pe mine să stau de vorbă cu ei că voi nu vă pricepeți, dragilor. Dar hai să facem lumină asupra cazului până când partida pro-rusă a lui Iohannis se dă pe bune cu partida pro-rusă a lui Ciolacu în frunte cu pensionarul general Ciucă care cică ar fi pro-american. Vă zic eu mai departe cum stă cazul, avem informații și analize. Deci, mă duc eu pe Calea Victoriei să-l văd pe Alexandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin, la o lansare de carte ochioasă. Acolo, ce să vezi? Păi nu văd nici un român mai arătos, vreun intelectual remarcabil, dezinhibat de influența rusă și de influența americană, care să dea piept de-adevăratelea cu ideologul rus, țară de fraieri care suntem. Păi sigur, pe după sobă, invocându-l la nesfârșit pe Cioran și prostindu-ne la nesfârșit cu Liiceanu, Pleșu, Patapievici și Cărtărescu, cum să ne convorbim noi de la egal la egal cu orice intelectual rus sau cu orice intelectual american, german, francez sau englez, fără complexuri prostești!
Complexuri?! Păi da, că dacă se există succesuri, tre’ să existe și complexuri, na. Și, cum ziceam, Alexandr Dughin zice de toate felurile, că el ține cu țara lui nu cu țara noastră, ce e așa de greu de înțeles. Între timp, pe Calea Victoriei, istoria se vălurește mai departe, neținând seama de noi, bieții de noi, rămași în urmă din punct de vedere istoric, vai de capul nostru. Și se ridică drepți generalul Mircea Chelaru și-l întreabă pe Alexandr Dughin o brașoavă din asta lacrimogenă, românească, de pleznesc de râs și alta nu.
Cum mama dracului să nu râzi când rușii se zgaibără prin spațiul cosmic împreună cu americanii iar noi, din punct de vedere filozofic, am rămas de căruță și umblăm după potcoave de cai morți și suntem cumplit de superficiali, de naivi și de ridicoli?! Păi, frate, pe Alexandr Dughin trebuia să-l facă harcea-parcea floarea intelectualității noastre! Dar unde e floarea asta? Pe Facebook? Hai să fim serioși! Ce mama dracului face ICR? Ce mama dracului face USR? Dar Ministerul Culturii?! Frecție la un picior de lemn!
Asta e! Cărtărescu tot cu miloaga la Premiul Nobel, Chelaru se prostește în fața lui Dughin, Pleșu freacă menta cu tandrețuri filozoficale comice ezitând, vai ce mai ezită omul ăsta, să facă și el, acolo, Filozofie Mare. Așa că rușii stau mai departe pe noi cu ochii ca pe butelie și nu ne slăbesc deloc. Care dintre-ai noștri e mai naționalist un pic, rușii, pun laba pe el, vai de capul lui. Care dintre-ai noștri cârâie în contra Occidentului cumva, rușii pun laba pe el numaidecât, uite-așa să mori de râs. Occidentul? Ăla, Occidentul, nici nu se sinchisește de noi.
Lasă că a simțit-o pe pielea lui Adrian Marino, ce să mai vorbim, istorii vechi și trecute. Bineînțeles, acum vine faza cu nu știu care OZN-eu, ca să fie ficțiunea asta cumva SF. Dar știu eu că nu vă pricepeți la SF-eu, așa că nu vă bag în SF-ul hard, că așa se zice în literatura asta. Deci, vine un OZN peste Calea Victoriei și îl ia pe Alexandr Dughin înapoi la Moscova, dus e ideologul rus. OZN-ul, se înțelege, vine de la Moscova! Păi rușii au OZN-uri, au și americanii, ce vrei, puteri militare, puteri spațiale, puteri cosmice. Iar noi? Lelea cu dacii, dragii de ei, dar, să vă zic eu pe șleau, habar n-are gașca Pro-Dacică de daci. Păi cum să-i înțelegi pe daci dacă nu ai habar că ăștia, dacii, au fost navigatori?! Asta e o altă poveste, v-o zic la iarnă. De-a lungul timpului, am fost întrebat multe de mii de oameni. Ce credeți că le-am spus?! Mi s-a întâmplat de mii de ori să le spun că s-a terminat totul, da, chiar așa, istoria lumii s-a sfârșit, dincolo de noi începe universul vălurit acela care o să ne halească în curând. Dar, dacă aveți curaj și credeți în ideile voastre, oricare ar fi ele, veți reuși să înțelegeți câte ceva din marasmul lumii.
Dar trebuie să aveți încredere în ceea ce gândiți. Cam asta ar fi. Luptați-vă pentru ideile voastre, altfel cum?! Lumea s-a schimbat amețitor, totul e ca un ocean. În acest ocean în care oamenii își pierd identitatea, uneori e greu să te orientezi. Îți trebuie puțin fler. Mă contactează mii de oameni din lumea asta, nu numai din România. Nici nu-i cunosc, nu le știu identitatea adevărată. Dar nu mă interesează. Ceea ce vă spun vouă o spun tuturor oamenilor care m-au căutat sau mă caută sau mă vor căuta. Sunt idei clare, valabile oricând.
Eu nici nu sunt important. De fapt, nimeni nu mai este important. Metafizica, Politica, Ideologia, Arta au ajuns la un punct terminus. De aici începe orizontul sideral. Omenirea nu înțelege că a ajuns la Frontieră. E cam nasol la Frontieră. Tot ce-am avut noi de mii de ani în minte s-a terminat. Acum repetăm cumva unele chestii. Dar Omenirea a ajuns la Frontieră, suntem la capătul puterilor. Dincolo e Spațiul Cosmic. Am vrut să ajungem aici. E haios de tot. Pentru că de fapt nu știm ce să facem. Nu știu nici rușii, nici americanii, nici indienii, nici africanii, nici brazilienii, nimeni. Nici armatele, nici partidele politice, nici serviciile secrete, nici intelectualii, nimeni. Problema e că în acest punct se vor petrece niște fenomene pe care nici un om nu le poate controla. Și asta e insuportabil pentru foarte mulți oameni. Aroganța și infatuarea vor pierde pe mulți. Va fi ca un duș rece. Toate prostiile noastre politice sau istorice vor fi complet inutile. Profeții noștri, din toate timpurile, vor fi acoperiți de ridicol. Vă doresc să vă luptați pentru ideile dumneavoastră, oricine ați fi. Într-un fel, ar putea fi un Sens în ceea ce faceți.
Don Buffy,l-am citit pe Alexandr Dughin pe net,bate campii,e dus cu sorcova,dar nici cu Chelaru nu imi e rusine cititi „scrisoarea -felicitare „la alegerea lui Basescu sau teza ocuparii Olteniei de o forta straina, zici ca suntem in delir toata natiunea !Se poarta si in Rusia si in Romania,”megapatriotul geopolitic”,in Rusia acest biet Dughin,in Romania avem un Chelaru,un Severin,un Simion,avem si noi,nu suferim..
Doi bani nu fac geopoliticii momentului..
„Va doresc ca să va luptați pentru ideile dumnevoastra, oricine ați fi”. Domnule președinte, zise Par-ancea, v-am ascultat și am tras concluzia ca sunteți penibil citind prost textul acela idiot, scris de altcineva la fel de inteligent ca și dumneavoastră. Nu-ntele de ce mâncați literele și faceti greșeli de dicție? Dacă as fi in situația dumneavoastră as ruga un actor talentat sa le citească și drept mulțumire i-ati face cadou un pui de catea care oricum se plimba cu coada ridicata prin spațiul dumneavoastră locativ și va invita la partide de sex fără număr și fara conștiința civica. Șeful cel Mare inghiti in sec, dupa care bau doua ceaiuri de Talpa Găști cu platfus și coloana vertebrala afectata de cifoza, se ridica in picioare și glasui: ridicati rebutul si duceti-l la reeducare. Dupa ce ca are o mecla de crăpat oua de struț din cauza gerului, mai are și tupeul ca să ma critice. Sefu, zise cetateanul. Nu ne-ați încurajat dumneavoastră sa ne exprimam liber ideile și sa luptam pentru ele? Ce idei ma loaza? Ideile sunt alea a lu Palton, anticul. Alea sunt idei. Tu nu ai cum sa te ridici la înălțimea lor, fiindcă nu ești Palton. Sefu, n-o fi vorba despre Platon? Acum îmi contești și cultura filosofica. Ma, eu am scris patru esee inspirat de esenienii de la Marea Vie, asa ca nu te pune cu gândirea nea exaustivata cu fire de mătase. Gărzi, am zis ca sa-l ridicați. Dar dacă nu puteți sa-l ridicați fiindcă e prea greu, faceți din acest spațiu centru de reeducare. Sefu, zise Palancea. Ați inbebunit. De când ați devenit stapan peste viata mea? Va dau în judecata. La auzul vestii sala pufnit intr-un hohot de ras, excepție făcând o domnișoare care începu să plângă în hohote. De ce plângi, fetito? zise președintele. Pentru ca vrea sa plang și pot sa fac acest lucru fără ca să fiu dusa la reeducare. Luti-o și pe, zise sefu. PS.
Din acel moment nu s-a mai ridica niciun luptător ninja ca sa-si facă harakiri în publicul participant la cititul în stele de pe prompter. Gurile rele, dar mai ales cele bune afirma ca luptătorii adevărați si-au construit bunchare în inima munților și acolo lupta în fata oglinzilor vopsite în negru pentru libertatea convingerilor lor pentru care sunt dispuși ca sa-si amaneteze viata unei alte structuri de putere. PS. Sfaturi pentru micul luptător de la ședințele de partid lărgite
1. Încearcă sa nu gândești cand asculți ce se vorbește la tribuna.
2. Dacă, totuși, faci efortul ca să gândești, nu-ti exprima gândurile decât intr-un spațiul din inima Pădurii.
3. Dacă îți exprimi gândurile în inima Pădurii, nu le scrie.
4. Dacă totuși le scri, ai tăria de caracter ca să nu le semnezi.
5. Dacă treci granița și te consideri bărbat adevărat, semneaza-le.
6. Dacă le-ai semnat sa nu te miri. Și dacă totuși de miri, n-o fa cu gura deschisa ca dușmanii sa nu aiva șansă sa-i pună dop cu filet sau unul mai modest din pluta ca s-o lase la învechit ca pe cel mai bun vin cu gust de libertate apusa.