Să ne amintim de ei. A fost odată…Coca Andronescu

A fost o vreme, la începutul anilor 70, când Coca Andronescu devenise extrem de populară, de iubită şi de aşteptată în casele a milioane de români, graţie unui

Să ne amintim de ei. A fost odată…Coca Andronescu

A fost o vreme, la începutul anilor 70, când Coca Andronescu devenise extrem de populară, de iubită şi de aşteptată în casele a milioane de români, graţie unui

A fost o vreme, la începutul anilor 70, când Coca Andronescu devenise extrem de populară, de iubită şi de aşteptată în casele a milioane de români, graţie unui miniserial difuzat de Televiziunea Română „Tanţa şi Costel” (cu motto-ul „Iubirea e un lucru foarte mare”), unde făcea echipă cu nu mai puţin regretatul Octavian Cotescu, scrie miscareaderezistenta.ro

Erau atât de spumoşi amândoi, atât de candizi, de umani, cu o doză de inocenţă indusă şi o analiză alandala a situaţiilor izvorâte din însuşi dialogul voit încărcat (de autorul scheciurilor, Ion Băieşu) cu greşeli gramaticale, încât până şi pleonasmele, în loc să fie deranjante, creau un farmec duios şi o îngăduitoare înţelegere omenească. Nu ne făceau pe noi, cei care priveam, să ne credem mai deştepţi (prin aspra putere a comparaţiei), ci mai degrabă complici şi înţelegători cu „natura umană”, cum zicea Tanţa.

Aurel Storin i-a făcut actriţei un admirabil portret: „Sclipire de-o secundă, spirit neastâmpărat, această actriţă spumoasă ca o şampanie traversa scena într-o fluturare de voie bună. Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie şi de mişcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele şi mişcarea.

Totul în jurul ei slujea, într-un fel, clipa de tonică minune a râsului spontan, când noi toţi – oameni serioşi, cu mustăţi şi cu probleme – ne aflam, în întregime şi necondiţionat, la dispoziţia unei mari actriţe de comedie. Poate ea nu lucra întotdeauna cu pastă subţire. Un personaj ca Tanţa – pe care l-a făcut celebru – îi cerea poate altceva. Şi nu pot să nu-mi aduc aminte că, în plină efervescenţă satirică, ea transmitea şi un fel de simpatie aproape stânjenitoare pentru personaj”.

Dar cariera ei artistică nu rămâne nici pe departe „împietrită” în personajul Tanţa. După absolvirea Facultăţii de Teatru din Cluj, în 1953, devine actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Începe prin a juca un rol episodic (o elevă) în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, montare de referinţă a lui Sică Alexandrescu, în 1956, pentru ca un an mai târziu să interpreteze rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de Vasile Alecsandri.

citește continuarea AICI

Distribuie articolul pe:

1 comentariu

  1. Nu stim cine sunt baietii de la „Miscarea de rezistenta”, dar ne bucuram ca-i faceti cunoscuti. Altfel, iata o idee fantastica pentru COTIDIANUL: eventual, in fiecare weekend, bagati un articol despre fostele glorii ale teatrului,filmului,muzicii, picturii,televiziunii si….offfffff! cate zone ar mai putea fi cuprinse aici…Oameni care nu trebuie dati uitarii si adusi iarasi la rampa, mai ales pentru generatia tanara. Respect!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.