Să fii timp de 23 de ani, continuu, plasă de siguranță pentru zeci, sute sau chiar mii de persoane, fără ca tu să ai la dispoziție vreo plasă de siguranță, bazându-te doar pe propria responsabilitate, pe muncă silnică, pe intuiție educată și pe un dram de noroc. Să fii ca acel boxer care e pus la podea, dar care găsește mereu forța interioară de a se ridica și a rămâne în picioare până la gongul final, doar pentru a o lua din nou de la capăt, strângând din dinți.
Să te scoli din somn timp de 1196 de zile de luni cu spaima de a nu fi capabil să faci rost de bani, contracte, proiecte și conținut al vieții (profesionale sau personale) unor oameni care depind de tine*.
Să faci acest sport de luni sub presiunea timpului care trece în ritmul “azi e Crăciunul, mâine e Paștele, poimâine e Crăciunul”… Iar răs-poimâine fiica ta face 21 de ani, deși acum trei zile avea doar 8 ani și mergea cu tine la colindat și la ciocnit ouă, la țară.
Să treci peste 46 de perioade de sărbători și peste 23 de „vacanțe judiciare”, unde principala-ți preocupare este cum să faci rost de primele de rigoare, privind oarecum cu invidie către cei care chiar se bucură de sărbători și de vacanțe.
Să nu ai timp să îmbătrânești, să te îmbolnăvești sau să mori.
Ehei… Cred că Sisif se simte oarecum mulțumit că are colegi în grupul slăbănogilor care cară pietroiul enorm în spate doar pentru a-l vedea cum se rostogolește din vârful muntelui, la vale, de unde va trebui să îl care din nou în vârf…
Ziua de luni mi-a fost mereu catalizator comportamental în ultimii 23 de ani. La fel și perioadele de sărbători. Nu știu dacă să le detest sau să le iubesc, dar știu că e imposibil să le ignor. Cu obligația de a reuși cumva, pentru ca ceilalți să poată să se bucure de viață.
Bine măcar că mai am șansa de a mă plânge de ziua de luni.
Dincolo, în uitare și totalitarism, toate zilele care ne vor fi rămas vor fi zile de luni.
*Din perspectiva dihotomiei sărac – bogat, a fi sărac înseamnă a fi mereu obligat să alergi cu sufletul la gură pentru a face rost de bani și de cele necesare supraviețuirii. Dacă azi suntem obligați să facem rost de toate astea, nu suntem cu nimic diferiți de părinții, bunicii și stră-bunicii noștri. Doar că noi, civilizații, nu mai vrem să facem copii, căci noi nu suntem nici maturi ca ei, nici curajoși ca ei. Suntem rezultatul “medievalismului” și al “iresponsabilității” lor de a se arunca în gol, fără plasă de siguranță, bazându-se doar pe protecție de la Dumnezeu.
V-ati pus ochelarii?! Va sta bine!
A.C. spune:12 APRILIE 2023 LA 10:34. Observatia dumneavoastra are cale deschisa catre oameni inteligenti.Analfabetii functional sau cu clase cat trenul silabisesc gresit cand citesc si obtin ca inteles varza cu carne de la TATA LUI BULA
MAI CIȚI ÎNCĂ O DATA ARTICOLUL! ȘI INCA O DATA!!! PÂNA INTELEGETI CE VREA SA SPUNA ACEST OM.SI…CAND CITIȚI , TREBUIE SA UITȚI CINE SI CE ESTE AUTORUL, VEDETI CE PRINCIPII SI EXPERIENTE EXPRIMA..
Este povestea oricărui antreprenor si liber profesionist cu PFA sau microîntreprindere (ne-milionar in euro), cinstit, care trebuie sa supraviețuiască si sa se lupte cu concurența neloiala creată de firmele mituitoare:
– multinaționalele care au monopol pe +95% din sectorul privat. Dacă acea cota de piața ar fi rămas la firmele românești cinstite, s-ar fi plătit mai multe taxe in țara pt ca ele nu ar fi externalizat profituri prin metodele practicate de multinaționalele puse pe optimizări fiscale: offshore, Shell co, franciza, drepturi de proprietate intelectuala / redevențe pe fiecare produs vândut,
– firmele de partid &se curistice care au monopol ilegal pe 90% din achizitiile din sectorul public, respectiv pe zecile de miliarde de euro cheltuite anual pe SEAP si pe fondurile europene.
Concluzia este: corupții o duc bine. Cei cinstiti suferă.
Oh, Nicolae Stefan sau Stefan Nicolae, te-au suparat adevarurile spuse de pacala? Asa a fost, cuvant cu cuvant. O, da, nu pentru toata lumea, regimul isi proteja oamenii, activistii…
…nea pacala, tu ori ai trait in alta tara, ori ai apucat, in privinta lipsurilor, perioada 80/90…in rest, daca nu ti-a placut cartea, ghinion!…pe atunci ramaneai repetent, erai exmatriculat…in rest, bati campii rau, da rau!…sex in scoala?…tin minte ca si acum, cand a venit un coleg care indraznise sa invite o fatuca draga lui la cinema si ne-a spus ca a atins-o pe mana, a fost zeul zeilor pt toata gasca…mai erau petreceri, daca nu duceai fata la 9;30 acasa luai un omor de nu-ti mai trebuia nimic un an…asta cu apartamentul este maxima!…dupa ce invatai, chiar si la profesionala, te angajai-era obligatoriu, primeai repartitie-si statul iti dadea casa cu chirie, singur sau cuplu casatorit, fara copii, garsoniera si tot asa…si nda, presa era plictisitoare, si in ziare, si la tv, in fiecare saptamana mai citeai/vedeai ca a mai fost dat in functiune un combinat, ca a mai inceput sa produca o fabrica noua, ca s-au mai construit locuinte, scoli, gradinite, spitale…hai ca te-ai scos, azi ai droguri, femei, barbati-dupa preferinte-teb distrezi cu trazniti in nato si la bloc, ai ajutor social, ca locuri de munca la ce ne mai trebuie, trai nineaca, ce mai!…poti sz mergi in vest, atatea cururi de batrani de spalat, atata sparanghel, capsuni…sarmana fiinta!…