Să nu plângem după ordinea bazată pe reguli

După capturarea președintelui Venezuelei de către forțele speciale americane a fost deplânsă soarta ordinii liberale bazate pe reguli. Au început să se întocmească potențiale liste. Columbia, Mexic, Cuba? Președintele Trump a declarat deja că omologul cubanez Gustavo Petro ”produce cocaină”. Inițial, a avut cuvinte frumoase despre președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, dar apoi a declarat că Mexicul ”este condus de cartelurile drogurilor”.  Iar apoi, Donald Trump a subliniat că, lipsită de petrolul venezuelean, Cuba va avea o mare problemă. ”Cred că sunt într-o mare problemă… Nu o să vă spun care vor următorii noștri pași”.

Iar apoi este Groenlanda, parte a teritoriului unuia dintre aliații NATO. Imediat după operațiunea din Venezuela, soția adjunctului consilierului de Securitate al SUA, Stephen Miller, a publicat o hartă a Groenlandei acoperită de drapelul american. Poate fi parte din strategia de bulversare a partenerilor de discuții pe care Donald Trump o aplică înainte de a începe negocierile. Însă aliații danezi ai SUA nu pot exclude planul maximal al anexării Groenlandei.

Liberalii: lumea sferelor de influență ar fi triumful Rusiei și Chinei

Financial Times scrie că toate aceste evoluții sunt privite cu mare satisfacție la Moscova și la Beijing, pentru că înseamnă revenirea la o lume împărțită în sfere de influență. ”O lume în care statele puternice și liderii puternici pot face cam tot ce vor în vecinătatea lor este o lume pe placul Rusiei și Chinei”. ”Este superficial să gândim că sferele de influență ale marilor puteri creează stabilitate. Această idee ignoră viziunile și interesele țărilor mai mici, care sunt socotite atât de neimportante încât nu au dreptul să-și decidă soarta. Dar aceste țări au voință – uneori se pot opune, așa cum a demonstrat Ucraina”, scrie Gideon Rachman, petru Financial Times.

Chiar și atunci când eliminăm din ecuație interesele statelor mai mici, sferele de influență pot duce la fricțiuni între marile puteri. ”O țară precum SUA va avea întotdeauna interese globale. China privește Taiwanul ca parte a teritoriului său și ca un interes național fundamental. Însă SUA cred că securitatea națională va fi amenințată dacă industria taiwaneză a semiconductoarelor va ajunge pe mâinile Chinei sau dacă Beijingul va controla rutele comerciale din Marea Chinei de Sud. A permite dominația Chinei în Asia în schimbul dominației americane în emisfera vestică ar fi afacerea secolului. Pentru China”, scrie Financial Times.

Conservatorii: sferele de influență sunt răul cel mic

Aceasta este viziunea liberală, a criticilor administrației Trump. În tabăra conservatoare americană, revenirea la o lume a sferelor de influență este văzută drept cel mai mic rău. În viziunea conservatoare de peste Ocean, varianta corectă a politicii SUA este izolaționismul american.

”Sistemul bipartizan care pune la cale politica externă se agață de idea că America trebuie să-și mențină dominația peste tot și tot timpul. Această viziune maximalistă a dus la o serie de eșecuri costisitoare. Eșecurile din Irak și Libia. Încercarea futilă de a integra Ucraina în NATO – un demers care a dus la actuala catastrofă. Cadrul sferelor de influență oferă o alternativă. Să recunoașterea faptul că Rusia are interese în Europa de Est. Că China are interese în Asia de Est. Și că America are interese în Emisfera Vestică”, scrie The American Conservative.

Tragedia dominației americane

”Sferele de influență nu elimină suveranitatea, ci sunt o recunoaștere a faptului că geografia contează și că marile puteri vor acționa pentru a împiedica apropierea alianțelor militare de granițele lor. Oare America ar tolera baze militare chineze în Mexic? Tragedia Ucrainei pleacă în parte de la faptul că Vestul a refuzat să recunoască această realitate. Împărțirea în sfere de influență ar fi presupus negocierea neutralității Ucrainei și, posibil, evitarea actualei băi de sânge, menținând independența Ucrainei într-un mod care este cu adevărat esențial pentru ucrainenii înșiși”.

În Asia, sferele de influență pot însemna reunificarea Chinei continentale comuniste cu Taiwanul. Însă sfera de influență a Chinei nu va însemna și hegemonia asupra Coreei de Sud sau a Japoniei, pentru a nu mai vorbi de Pacific.

”Întrebarea nu este daca sferele de influență există – au existat dintotdeauna. Întrebarea este dacă recunoaștem asta și le gestionăm cu atenție sau dacă vom continua să negăm realitatea până când aceasta ne va fi impusă într-un nod catastrofal. Cu toate greșelile lui, Trump pune cel puțin întrebarea corectă”, scrie The American Conservative.

Decăderea ordinii bazate pe reguli

Critica unei ordini internaționale bazata pe sfere de influență pare să fie mai puțin consistentă și să piardă teren în fața asaltului lui Donald Trump asupra ”ordinii bazate pe reguli”, asalt deplâns de rivalii politici liberali și de aliații europeni.

Prima inconsistență este că sferele de influență nu au încetat să existe. A doua este că ”ordinea bazată pe reguli” nu a fost o ordine globală, ci una limitată la Occidentul de dinaintea încheierii Războiului Rece. Prăbușirea URSS și înapoierea economică a Chinei comuniste de la acel moment au creat iluzia sfârșitului istoriei și a victoriei finale a liberalismului. Lumea bazată pe reguli s-a extins atunci tot mai la est. A făcut-o împreună cu instituțiile sale mai vechi (FMI sau Banca Mondială). Dar și cu cele nou create: Organizația Mondială a Comerțului (creată în 1995) sau Tribunalul Penal International (creat în 1998, inițial cu scopul pedepsirii unor lideri din fosta Iugoslavie).

Ordinea bazată pe reguli, nesocotită de cei care au creat-o

O a treia inconsistență a ”ordinii bazate pe reguli” este că regulile au fost stabilite de cei puternici. Încălcarea lor de către statele puternice ale acestei ”ordini” au fost întotdeauna trecute cu vederea. Sunt reguli care se aplică statelor mici din sistem. Astfel s-a ajuns la acuzațiile, deloc lipsite de substanță, că Tribunalul Penal Internațional este doar un tribunal pentru dictatorii africani. Statele Unite au semnat, dar nu au ratificat Statutul de la Roma, care instituie această curte internațională. La fel a procedat Rusia. Iar China nici nu a semnat Statutul de la Roma.

Conceptul ordinii internaționale bazate pe reguli și-a dobândit actuala conotație abia atunci când a început să fie contestat și a intrat în defensivă, în anii 2010. Este o evoluție similară cu cea a conceptului ”Indo-Pacific”. Era un termen inexistent în geografia politică la începutul de secol 21. Pe măsură ce China s-a afirmat ca putere, SUA și aliații regionali (în primul rând Japonia) au brevetat ”Indo-Pacificul”. Era un înlocuitor al Asiei de Sud-Est, pentru a sublinia interesele americane în regiunea extinsă și a avertiza Beijingul. La fel, ordinea bazată pe reguli a avut inițial un înțeles economic, iar conceptul a apărut în contextul nașterii Organizației Mondiale a Comerțului, la începutul anilor 1990. Ulterior, el a fost încărcat de înțelesul său politic de astăzi, tot pe măsura ascensiunii Chinei.

Obama: America trebuie să scrie regulile

Ordinea bazată pe regulile stabilite de Statele Unite și de aliații lor europeni a fost o încercare tehnocratică de a stăvili ascensiunea Chinei. China fusese strânsă de la începutul războiului rece în trei lanțuri de insule care să-i blocheze ieșirea la Pacific. De două decenii, Beijingul încearcă să depășească, fără un succes clar până acum, primul dintre aceste lanțuri de insule. De atunci, intervenții militare, răsturnări de regim, războaie și sancțiuni care au înfometat state întregi au fost justificate prin imperativele umaniste și umanitare ale ordinii bazate pe reguli. Iar o bună parte a actualei elite politice occidentale, alături de o mulțime de juriști și ONG-uri globale au lucrat la teoretizarea acestei ordini internaționale și se identifică cu ea.

Nu Donald Trump, ci Barack Obama a spus următoarele, în 2016: ”America trebuie să scrie regulile. America trebuie să conducă. Celelalte țări trebuie să joace după regulile pe care America și partenerii săi le stabilesc, nu invers”. Ordinea bazată pe reguli a avut rolul de a interzice statelor care aderau la ea să facă ceea ce Statele Unite și aliații lor principali erau liberi să facă.

Echilibrul de putere se schimbă, la fel și ordinea internațională

Economiile din Indo-Pacific, eliminând aliații SUA (Japonia, Coreea de Sud și Australia) au împreună peste 52% din PIB-ul Mondial. Aceasta este o problemă pentru ordinea internaționala bazată pe regulile Vestului. Lucrurile se agravează și când Rusia, statul cu cea mai întinsă suprafață din lume, devine revizionistă și revanșistă, pe fondul extinderii alianței NATO justificată prin aceeași ordine bazată pe reguli. Această ordine a reflectat schimbarea echilibrului de putere în lumea anilor 1990 – de la o lume bipolară, la una unipolară dominată de SUA. Acum, echilibrul de putere se schimbă, iar ordinea mondială la fel.

Administrația Trump a încălcat suveranitatea Venezuelei. O poate face și în cazul Groenlandei. Se poate întâmpla în Cuba, în Columbia sau chiar Mexic. Poate urma în orice moment rândul Iranului. Administrația SUA poate fi prezentată ca o echipă de asasini ai ordinii liberale bazate pe reguli, dar această ordine a dispărut deja, iar drepturile statelor mici au fost la fel de amenințate de precedentul sistem cât par să fie amenințate de cel care se naște acum.