Părintele Iustin Pârvu, trăitor autentic al creştinismului ortodox românesc, cu o viaţă petrecută în puşcăriile comuniste, a fost întrebat ce înseamnă să iubeşti pe cineva. Răspunsul a venit imediat, fără pauza unei eventuale deliberări prealabile: a iubi înseamnă a-ţi da viaţa pentru acea persoană. Această formulare exprimă esenţa ultimă a trăirii şi acţiunii creştine. Sacrificiul din iubire pentru apropele tău conferă măsura ta umană şi divină totodată. Iisus Hristos, Dumnezeul-Om, ni se revelează astăzi mai mult decât oricând în ipostaza maximei compasiuni pe care cineva o poate nutri pentru ceilalţi. Moartea asumată pe cruce, îndurând suferinţe indescriptibile, este expresia imensei iubiri manifestate, destinată fiecăruia dintre noi. „Doamne, iartă-i, că nu ştiu ce fac” reflectă ignoranţa celor de atunci şi a noastră celor de astăzi, indiferenţi la mesajul hristic. În fiecare an, de 2.000 şi mai bine de ani încoace, suntem invitaţi iar şi iar să medităm asupra crucii şi simbolisticii ei. Iisus, crucificat fiind, îmbrăţişează lumea în totalitatea ei şi pe fiecare dintre noi în parte. Noi, cei care de fiecare dată ne ferim, deşi această îmbrăţişare are valenţe cathartice pentru trezirea noastră la viaţa adevărată. O viaţă trăită în iubire şi adevăr. Este îmbrăţişarea iertării şi imensei compasiuni divine. Paştile, această sărbătoare a morţii şi învierii, este pentru noi prilejul să accedem la esenţa noastră ultimă, la interioritatea inimii esenţiale de care am uitat. Tributari unui flux cotidian, adeseori sordid, în care ne zbatem fără sens, ne proiectăm constant într-o exterioritate sterilă. „Împărăţia cerurilor este înlăuntrul nostru”. Acest adevăr ne-a fost revelat şi, totuşi, cu obstentaţie, noi îl refuzăm constant, lăsându-ne pe dinafară, lipsindu-ne de ceea ce suntem cu adevărat.
De ce a fost şi este periculos Iisus Hristos pentru societatea de atunci şi acum deopotrivă. Pentru că mesajul său este unic, moartea nu există, aceasta poate fi transceansă, ea nefiind altceva decât o tranziţie spre o lume a spiritului pur, a beatitudinii şi luminii eterne. Sacrificiul din iubire, pentru iubire şi întru iubire este modelul atitudinal exemplar care ar trebui să ne atingă profund pentru a ieşi măcar în răstimpuri din indiferenţa noastră, din orientarea exclusivă spre acumularea şi posedarea de bani, bunuri şi fiinţe.
Ieri, astăzi şi mâine suntem permanent aşteptaţi să ne reîntoarcem acasă. La sursa divină.
A fi în iubire şi adevăr printr-un continuu sacrificiu de sine reprezintă mesajul pe care Iisus ni-l adresează în permanenţă. Care este oare răspunsul nostru?
