O mare expoziţie de la Paris, etalând extraordinarele colecţii de pictură a două familii de prinţi şi mecena, Romanovii şi Eszterhazy, duce gândul către celelalte comori ale ţarilor, bijuteriile.
Esteţi şi mecena, Romanovii au strâns în palatele lor o extraordinară colecţie de bijuterii, tablouri, sculpturi. De la gustul pentru arta olandeză al lui Petru cel Mare la amintirile din călătorii ale lui Pavel I, trecând prin incredibilul tezaur adunat de Ecaterina a II-a, ei creează o fabuloasă galerie de-a lungul istoriei artei occidentale.
Biroul ţarinei Maria Fiodorovna
În Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg, cu minunata Scară a Ambasadorilor, concepută de Rastrelli sub domnia Elisabetei Petrovna, terminată sub Ecaterina a II-a, reconstruită după un incendiu sub Nicolae I, sau în Palatul Pavlovs, primul edificiu palladian din Rusia, construit de Cameron şi decorat de Brenna şi Voronihin cu statui antice cumpărate la Roma şi vase de sticlă după model atenian, plasate în nişe, cu pereţii acoperiţi de tapiserii franţuzeşti, cu draperii de mătase lyoneză, orfevrăria era de multe ori arta preferată, mai ales de ţarine.
Pasiunea pentru fast
Coroana ţarinei Anna I, din argint şi pietre preţioase
Ţarina Anna I avea o adevărată pasiune pentru somptuozitate, mai mare decât cea pentru putere, pe care a delegat-o complet favoritului său, Ernst Biron. Curtea ei se distingea printr-o opulenţă care îi uluia pe străini. Coroana ei din argint, aur şi pietre preţioase, creată de orfevri ruşi pe la 1730, este un exemplu elocvent. Însemnele regale ale fiecărui împărat aparţineau prin decret fondului de pietre preţioase al statului, creat de Petru cel Mare. Acesta nu putea fi vândut. Fiecare ţar trebuia să-l alimenteze pentru gloria Rusiei.
Tiara Vladimir, Rusia 1890
Folosit la „deşteptarea împărătesei”, serviciul de toaletă din aur, executat la Augsburg, uimeşte şi astăzi. Avea 46 de piese, ceainice, cafetiere, zaharniţe, vase pentru spălat mâinile… A fost folosit de succesorii săi pe tronul Rusiei în momentul în care logodnica imperială îşi îmbrăca rochia de mireasă la Palatul de Iarnă, înainte de a merge la ceremonia religioasă. Zaharniţele erau din argint, decorate cu monograma împărătesei Anna I şi cu emblema Romanovilor, vulturul bicefal. O cutie de aur era realizată de orfevrul Johann Ludwig Biller II între 1736 şi 1740, iar tabachera creată de Andrei Spiridonov, în atelierul din Peterhof, către 1740, din jasp, era împodobită cu portretul ţarinei.
Buchet din pietre preţioase
În aceeaşi epocă erau la modă buchetele de flori purtate la centură sau pe umăr. Cele mai spectaculoase purtau semnătura bijutierului genevez Jérémie Pauzié. Erau lucrate din aur, argint, pietre preţioase şi cristal. Petalele florilor din ametist, safir galben sau albastru, diamant, granate, jasp, agate, ametist, crisolit… montate în argint, străluceau în lumina sălilor de bal. Mai târziu s-au fabricat mici vase care să le pună în valoare.
Oul Imperial Faberge
Pauzié venise în Rusia încă de copil. Ca demnă fiică a lui Petru I, Elisabeta I a invitat numeroşi artişti străini să se stabilească la Sankt Petersburg. Printre ei, tânărul Jérémie, venit din Elveţia cu tatăl său, bijutier, a învăţat meseria în Rusia. El a folosit prodigioasele resurse naturale ale Rusiei în pietre preţioase şi semipreţioase, creând aceste buchete de flori, una dintre pasiunile împărătesei. Tot el avea să realizeze coroana Ecaterinei a II-a pentru ziua încoronării.
Charels Cabrier, pereche de Chatelaines
Şi tot la centură se purtau aşa-numitele „châtelaine”, un fel de agrafe de care se supendau un ceas şi cheia sa. Ceasurile erau printre obiectele cele mai preţioase din colecţiile suveranilor ruşi, confecţionate de obicei de renumiţi ceasornicari britanici. Quare şi Horseman au creat, către 1730, o astfel de piesă pentru Curtea Rusă, din aur, argint, diamante şi spinel (un oxid dublu de aluminiu şi magneziu, de culoare roşie, folosit în orfevrărie). El rivaliza cu cel realizat cu aproximativ 10 ani înainte de Charles Cabrier, tot din aur şi argint, dar cu safire şi sticlă.
Muzeul Luvru posedă un portret al Elisabetei I, un medalion de fildeş datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Cealaltă Ecaterina, numită cea Mare, nu iubea colecţiile universale. Ea şi-a concentrat atenţia asupra tablourilor, statuilor, medaliilor şi pietrelor gravate. Cumpărarea unor întregi colecţii, vestită în epocă, precum aceea de 225 de tablouri a lui Gotzkowski, pe care Frederic al Prusiei nu şi-o putuse oferi, sau a celor 575 de picturi care aparţinuseră lui Pierre Crizat, care îi scăpaseră la milimetru ministrului lui Ludovic al XV-lea, i-a asigurat ţarinei un prestigiu echivalent unei victorii militare. Petru cel Mare avea în „Kunstkamera” 250 de tablouri. Ecaterina avea peste 4.000 la Ermitaj.
Portretul Ecaterinei a II-a
Portretul ei, costumată ca Minerva, din 1789, camee, cu sticlă albă şi albastră şi cu bronz aurit, dă seama de cochetăria şi de ambiţiile ţarinei.
Bijuteriile însângerate ale Romanovilor
Gemele au fost cea mai durabilă pasiune a Ecaterinei a II-a. Se spunea că este bolnavă de boala pietrelor, de nevindecat ca icterul. Era foarte mândră de colecţia ei, ce număra 10.000 de piese. Ea îi scria triumfătoare lui Melchior Grimm, unul dintre agenţii ei pentru artă: „Toate cabinetele Europei nu sunt decât copilării faţă de al nostru. Cu vârsta, devin anticar în toate sensurile cuvântului”. Şi avea dreptate. Între ele se detaşează „Perseu şi Andromeda”, camee antică romană, din secolul I d.Ch., în sardonix, pentru a da numai un exemplu. Sunt încurajate şi bijuteriile-cod. Doamnele de onoare purtau o preţioasă insignă de aur, argint şi diamante. Şi, desigur, nu lipseau accesoriile, printre care la mare preţ, pe la 1770-1780, erau sticlele pentru parfum, de forme diverse, printre care un minunat păun, din aur, argint, diamante şi email. Tot ea a comandat „Globul imperial rusesc”, de inspiraţie occidentală, executat în 1762 de bijutierul Eckart. Pavel I i-a adăugat deasupra o cruce.
Marea coroană imperială, realizată pentru Ecaterina a II-a de Jérémie Pauzié în 1762, din aur, argint şi perle, cu 4.936 de diamante montate în spinel roşu, a fost purtată la încoronare de toţi ţarii, până la Nicolae al II-lea.
Ţarina Maria Fiodorovna
Ţarul Pavel I a adus, ca „jurnal de călătorie” din turul Europei, pe care l-a făcut în 1781 şi 1782, sute de obiecte de artă. Mândru de colecţia sa, afirma: „Toate frumuseţile Italiei nu valorează nimic alături de templul meu şi de colonada de la Pavlovsk”. Unele erau daruri de la suveranii străini, ca o pereche de mari vase de porţelan de Sèvres, oferite de Ludovic al XVI-lea, a căror friză aurită povesteşte beţia lui Bachus. Dar cel mai scump cadou de călătorie al vremii – şi nu numai – i-a fost făcut soţiei sale, Maria Fiodorovna, de către regina Maria Antoaneta, în 1872. Un „necessaire” de toaletă cu 70 de piese de o valoare incredibilă. Printre ele, sfeşnice şi o călimară de porţelan de Sèvres minunat decorate. Dintre comenzile suveranei să amintim numai „Profilul lui Pavel I” gravat la manufactura Wedgwood, pe un detaliu de candelabru.
La încoronare, eleganta Maria Fiodorovna a comandat o coroană imperială, făcută în întregime din diamante, care a fost, după ea, oferită ţarinelor de regalii lor soţi.
Casa Fabergé
Ou Faberge cu portretele familiei ţarului
În secolul al XIX-lea au apărut vestitele „Ouă Fabergé”, pe care şi le smulg colecţionari în rarele ocazii în care apar în vreo licitaţie. În 1842, Gustav Fabergé, provenind dintr-o familie protestantă din Picardia, emigrată în Germania, apoi în Rusia, a deschis la Sankt Petersburg un atelier de orfevrărie. Fiul lui, Karl, l-a dezvoltat, ajungând să angajeze 500 de artizani dintre cei mai buni din Rusia şi a obţinut onoarea de a fi numit, sub ţarul Alexandru al III-lea, unchiul dinspre mamă al Reginei Maria a României, „furnizorul Casei Imperiale” şi „expert al cabinetului imperial”.
Faberge, Oul încoronării
Ţarul îi comandase, în 1885, „Oul de găină”, primul din faimoasa serie pe care Alexandru al III-lea şi apoi Nicolae al II-lea au colecţionat-o. Pentru a sărbători Paştele, în 1897, Nicolae al II-lea i-a oferit soţiei sale „Oul încoronării”, roşu şi aur, care disimulează o replică exactă a trăsurii în care împărăteasa a sosit la Moscova. Fabergé a realizat copii ale însemnelor imperiale, la scara 1/10, pentru „Expoziţia Universală” din 1900. Medaliate cu aur la expoziţie, ele au fost cumpărate apoi de Nicolae al II-lea.
La 26 mai 1895, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, de la Kremlin, a fost uns „împărat şi autocrat al tuturor Rusiilor” ultimul ţar, Nicolae al II-lea.
Coroana monomahă
Petru cel Mare înlocuise titlul de ţar cu acela de împărat şi crease o coroană de inspiraţie europeană. „Dintre toţi strămoşii mei, scria Nicolae al II-lea despre Petru cel Mare, îl iubesc cel mai puţin din cauza pasiunii sale pentru cultura occidentală şi a aversiunii faţă de tradiţiile autentic ruseşti”. Rusofil, Nicolae al II-lea a intenţionat la un moment dat să poarte la încoronare „Coroana Monomahă”, cea a ţarilor din secolul al XIV-lea până la Petru I. Compusă din opt plăci de aur, decorată în filigran, cu perle şi pietre preţioase, era surmontată de o cruce simplă cu perle la fiecare extremitate, evident de inspitaţie orientală. Dar, până la urmă, a purtat tot coroana Ecaterinei a II-a.
