San Carlo regăseşte anticele splendori într-o stagiune de avangardă

Cinci noi producţii de autor între clasic şi contemporan, dar şi noutăţi absolute, 21 de concerte, 7 balete sunt pe afişul sezonului estival al Teatrului „San Carlo” din Napoli, unul dintre cele mai frumoase din Italia şi probabil din lume. Edificiul, care face parte din patrimoniul UNESCO, a fost recent restaurat şi dotat cu instalaţie de climatizare. Pentru continuarea restaurării întregului complex au fost prevăzute 40 de milioane de euro până în 2018.

L’osteria di Marechiaro, în regia lui Roberto De Simone

În premieră, pentru această vară, Teatrul „San Carlo” a propus o operă de Giovanni Paisiello, „L’osteria di Marechiaro”, în regia lui Roberto De Simone, pe libretul lui Francesco Cerlone, în costumele hiperrealiste imaginate de Odette Nicoletti. Întreg spectacolul devine o scenă magică între lumina solară şi misterele nocturne. Montarea se relevă ca un act de dragoste faţă de perioada în care compozitorii italieni l-au sedus chiar şi pe Mozart. Trei protagonişti vrăjesc publicul: Marina Comparato în rolul Chiarellei, Monica Bacelli, care desenează o Lesbina irezistibilă, stârnind aplauze, şi Filippo Morace în rolul Contelui de Zampano.

Scenă din spectacolul L’osteria di Marechiaro

Aplauze şi pentru opera „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo, pusă în scenă de regizorul-coregraf Daniele Finzi Pasca, care a imaginat această populară melodramă ca o extraordinară experienţă artistică, împreună cu „Cirque Eloise” şi „Cirque du Soleil”. Personajelor care au în majoritate o alură de clovn li se adaugă acrobaţi şi o Colombină.

Scenă din Pagliacci

Scena este ca o oglindă de apă şi, în final, se transformă într-o gigantică pată de sânge. Muzica acompaniază un Prolog inedit, un fel de teatru în teatru, adaptat operei, în timpul căruia un grup de acrobaţi şi saltimbanci a preparat un intermezzo care este în scenă între primul şi al doilea act. Aceştia sunt însoţiţi de cântăreţi, de Cor şi acrobaţi ai Companiei „Finzi Pasca”.

Eleganţa unei loji

Elevii Şcolii de Balet a teatrului, condusă de Anna Razzi, propun coregrafia „Troy Game”, semnată Robert North.

Scenă din baletul Troy Game

A trecut un secol de când la Milano, în 3 decembrie 1911, se năştea Nino Rota, artistul extraordinar, cu un spirit eclectic, care a semnat muzica pentru „La Strada”, capodopera lui Fellini. Rota a compus şi un balet pe coregrafiile lui Mario Pistoni, intitulat, de asemenea, „La Strada”, care a fost prezentat recent pe scena Teatrului San Carlo. Baletul a avut premiera în 1966, cu Carla Fracci în rolul Gelsominei şi Pistoni în cel al lui Zampano. Acum, prim balerin este Alessandro Macario. Coregraful italian Mario Pistoni povesteşte că nu s-a gândit că ar fi putut realiza o coregrafie inspirată de Fellini. Şi-a imaginat acest spectacol ca o convieţuire între lumea fantastică a circului şi cea crudă şi reală a vieţii, totul impregnat de poezie.

Scenă din baletul La Strada, compus de Ninp Rota

Prin coregrafia sa, Pistoni povesteşte istoria Gelsominei, vândută de mama sa brutalului Zampano, un artist de stradă care traversează Italia la bordul unei motociclete pentru a coborî în pieţe cu spectacolele sale şi a face lumea să râdă. Gelsomina fuge de Zampano şi îl întâlneşte pe Matto, un poet echilibrist pentru care nutreşte o profundă înţelegere. După mulţi ani, Zampano se întoarce pe urmele Gelsominei, abandonată de Matto, şi pentru prima dată în viaţa lui va plânge. Pistoni tratează această poetică melancolie a personajelor cu fantezie, strângând în jurul figurii Gelsominei toată afectivitatea sa, pe care dansul ştie, ca niciun alt limbaj, să o exprime.

Operă, balet şi jazz în viziuni inedite

Galeria Teatrului San Carlo

O altă întâlnire interesantă pe scena de la San Carlo a fost cea imaginată pentru iubitorii de jazz autentic, cu muzicianul american Keith Jarrett, cu Gary Peacock la contrabas şi cu bateristul Jack DeJohnette.

Şi în acest an revin întâlnirile tradiţionale estivale cu Orchestra din San Carlo. La începutul lui septembrie, publicul se va întâlni cu Alessandro Pinzanuti, într-un program dedicat lui Mendelssohn, dar şi cu „Carmina Burana” a lui Karl Orff şi Corul de la San Carlo sub bagheta dirijorului Salvatore Caputo.

Scena Teatrului San Carlo

Proiectul „Napoli” va fi însă cu siguranţă laitmotivul aceste stagiuni, cu titluri ca „Il marito disperato”, de Domenico Cimarosa, „Don Trastulo” de Niccolo Jommelli, sub bagheta lui Maurizio Agostini, „Il Maestro di Capella” de Domenico Cimarosa şi „La Furba e lo Sciocco”, de Domenico Sarro.

Claudio Abbado la pupitrul Orchestrei San Carlo

Dincolo de familiarele baghete, precum cea a lui Maurizio Benini, principalul oaspete al teatrului, se aşteaptă reîntoarcerea lui Riccardo Muti şi Claudio Abbado. Pe podium sunt aşteptaţi James Conlon, Pinchas Steinberg şi tinerii Diego Matheuz şi Andrea Battistoni. Vor poposi şi regizori de diferite sensibilităţi, de la Luca Ronconi la Roberto De Simone, de la Gianni Amelio la Gabriele Lavia şi Paolo Rossi. Vor străluci cu siguranţă soliştii Uto Ughi şi Han-Na Chang, Michele Campanella, Andras Schiff, Evelyn Glennie, Aldo Ciccolini, Lang Lang, Sharon Isbin şi Toni Servillo.

Probă de costume pe scena de la San Carlo

Pentru 1 octombrie, o dublă întâlnire care uneşte respectul pentru memorie, inaugurarea Muzeului Teatrului San Carlo, „MEMUS”, cu acela pentru tradiţia experimentului, prin ineditul oratoriu dramatic „Terra”, pentru a celebra 150 de ani de la unificarea Italiei. O operă care va uni nordul Italiei (lucrarea compozitorului Luca Francesconi) cu sudul libretistei Valeria Parrella. La pupitrul orchestrei se va afla Jonathan Web, un nume deja apreciat pentru versiunea strehleriană a operei „Cosi fan tutte”.

Elena Mosuc o va imortaliza pe Lucia di Lammermoor

Un alt titlu care va stârni curiozitatea va fi „Semiramide” de Rossini, în versiune integrală, încredinţată regizorului Luca Ronconi, care în 2010 a semnat şi „Clemenza di Tito”, bucurându-se de un extraordinar succes. Costumele vor fi create de Emanuel Ungaro, scenografia de Tiziano Santi, la pupitru, Maurizio Benini. Punctele forte ale distribuţiei vor fi Sonia Ganassi, Simone Alberghini şi Laurence Brownlee. Sunt aşteptaţi şi celebrul „Harlem Theatre” din New York, cu „Porggy and Bess”, capodopera lui Gershwin, în regia şi coregrafia lui Baayork Lee. Pe podium, William Barkhymer.

Sala teatrului San Carlo din Napoli, o adevărată bijuterie

Nu putem să nu amintim şi „Opera de trei parale” de Brecht şi Kurt Weil, semnată de Luca De Fusco, cu participarea cântăreţilor Lina Sastri şi Massimo Ranieri. Li se adaugă „Lucia di Lammermoor”, în versiunea semnată de Gianni Amelio, protagonistă, soprana româncă Elena Mosuc, dirijor Donato Renzetti. Din nou Gabriela Lavia va aduce pe scena de la San Carlo „I Masnadieri”, de Verdi (după „Hoţii” de Schiller), ce se bucurase un succes fulminant în 1986, sub bagheta lui Maurizio Benini. Stagiunea se va închide cu „Pescuitorii de perle” de Georges Bizet, cântată în limba franceză, în regia lui Fabio Sparvoli, sub bagheta lui Gabriele Ferro.