Duminică: Cu mic, cu mare la noaptea muzeelor. S-a dat și la ziar, s-a dat și la televizor, au scris și pe bloguri, unii, alții. Au mai fost nopți din astea. Dar acum e altceva. Gara de Nord e plină ochi, aeroporturile și ele, drumurile naționale și europene gem de mașini care abia se târăsc.
Toată lumea se înghesuie la Muzeul Țăranului Român. Vasile cel Mare mă trage de mânecă, e groasă rău, unde dispar atâtea sute de mii de români, uite-i cum se scurg înlăuntrul muzeului, e lună plină, zic eu, se scurg românii ceva de speriat, vin din Ialomița, din Caracal, din Banat și Moldova, din Bistrița, din Făgăraș și Giumalău, din Botoșani și de la Târgu Frumos. Serviciile secrete sunt depășite de situație, DNA dă faliment, se închid frontierele, așa, în disperare, BOR se abține de la orice comentariu, partidele politice de stânga sunt dezorientate, partidele politice de dreapta acuză o revoluție bolșevică, studenții dispar rapid de pe străzi, mitingurile se anulează în mod subit. Dar ciocolata devine obligatorie nu se știe din ce motiv abscons.
Luni: Deschideți ferestrele că murim de cald, gândește senatorul PSD nedezlipindu-și ochii din tabletă, un deputat de la PNL îl calcă pe picior din greșeală, zâmbește, trece cancelarul Germaniei, se salută cordial cu liderul rus, dar îl înjură în gând, prim ministrul nostru se împiedică de covorul roșu, trage și el o înjurătură în gândurile lui, un arnăut strănută în front, noi, SPP-iștii, ne tăvălim de râs că tocmai ne-au dotat cu o mașină de citit gândurile, ce zumzăială prin politica românească, gata, îi prindem pe toți în laț, nu mai scapă unul, uite-așa le citim gândurile și facem caterincă, orientăm antena și peste graniță să vedem ce gândesc bulgarii, ungurii, rușii, franțujii și americanii, germanii și britanicii, senegalezii, japonezii, egiptenii și marocanii, indieni și zulușii și extratereștri, care mai vrea o bucățică de ciocolată?
Marți: Când, într-o dimineaţă de vineri, din zidurile casei Vernescu au început să crească flori de portocal, Mama Mare a reuşit pentru prima oară să zboare fără aripi, pur şi simplu îşi agita braţele, astfel încât îi puturăm asemui zborul cu cel al unui înger de la Sucevița, Vasile, flaşnetarul se oprise lângă chioşcul de ziare şi-i povestea lui Mitică o istorie hazlie întâmplată la Parlament, Emil, frizerul, se aşezase pe un scăunel în fata frizeriei sale şi privea încântat soarele nostru electric înjurând guvernul plin de năduf, Ion, lăptarul, îşi meşterea motocicleta fluierând un tango şi nimic nu ne dădea de gândit asupra lucrurilor ciudate care aveau să urmeze. Apoi, de la o fereastră, ne strigă Bebe, saxofonistul, era speriat de-a binelea, toate obiectele din jurul lui cântau îndrăcite. Am alergat cu toţii sus pe scări, înghesuindu-ne, plesnindu-ne în joacă pe spate, curioşi, flecari, înamoraţi după senzaţional, ziceai că ne ducem la alegeri să dăm de pământ cu PSD-ul, cu PNL-ul, cu USR-ul și PDL-ul, cu PMP-ul și PNG-ul și să-i punem pe ai noștri, nededați cu Moscova, cu Washingtonul, cu Berlinul sau cu Englitera.
Miercuri: Filofteia îi tot dă înainte despre Moș Crăciun și face ea niște pase magnetice, ne îmbie cu ciocolată și ne trezim cu toții în Seara de Crăciun. Ai zice că ninge pe Magheru dar de fapt cade zidăria de pe blocuri că tocmai a trecut un tanc din NATO venind dinspre Varșovia. La Varșovia e bine, e seară de jazz american. La Berlin e bine, e seară de cântece slave. La Torino e bine, e seară de fotbal brazilian. Numai la noi e Seara de Crăciun. E bine, nu e bine? Filofteia râde de nebună, așa e ea, nebună. Acum ce să zic, noi facem un mare cenaclu în Piața Universității, cântăm de-ale noastre, în cor, unduindu-ne ca apa. Cântă Baniciu, recită Piersic, Băse ține un discurs, Ceașcă se roagă de organizatori, în culise, să țină și el o cuvântare, lasă-l domnule să vină la microfon că e democrație, mama ei de democrație. Hrușcă ne face să plângem, Tudor Gheorghe ne dojenește, Soroș ne mișelește, zice generalul Streinu atotcunoscător al fenomenului paranormal manifest dinspre Alfa Centauri.
Joi: Noi mâncam ciocolată și-l înjuram pe Iohannis când… A fost un zvon. C-or să vină puhoi, vai de capul nostru. Ne-am urcat pe acoperiș. Să ne apărăm. Să le ținem piept. Tipii de la Guvern au încercat să ne dea asigurări de toate felurile. Dar jumătate dintre ei erau oamenii rușilor iar cealaltă jumătate erau cu americanii. Vai de capul lor! Ce să se priceapă ei la treburile grele cu care aveam de-a face? Acum, Terente a zis că or să vină dinspre Marte, în mod sigur, pe seară. Că ăia numai seara dau atacul. Dinspre Strada Marte? Ei, dinspre planeta Marte, frate, ce-i de joacă? Filofteia a fost de părere că vom fi atacați dinspre Venus. Nu dinspre Casa de Modă Venus ci dinspre planeta Venus, frate, ce-i de joacă?! Mie mi s-a făcut foame. Am tras o privire prin Facebook. Treburile erau în regulă. Lumea mare se uita după pisicuțe, îl înjura pe Trump, mărunțișuri din astea. Nu știu care se plângea că nu se mai citesc cărți. La ce se poate gândi lumea când, uite, stau ăia cu puhoiul să ne aterizeze drept în cap. Au antene?
Vineri: Extratereștrii? Ce barosani erau extratereștrii! Călătoreau printre galaxii. Nu le păsa că Putin e cel mai tare om de pe planetă, că tușa Aglaia face o dulceață de căpșuni de să mori pe loc de plăcere și că noi haleam ciocolată în Piața Chibrit și-l înjuram pe Ciolacu. A zis unul că Dragnea ar fi în clenciuri cu ei. Că și Macron ar fi. Chestii din astea, bârfe, cotcodăceli. A răsărit luna dinspre Cotroceni. Oare Președintele doarme? Păi să vină și el, cu noi, cu poporanii, pe acoperiș, să ne caftim cu puhoiul care tocmai stătea să erupă din spațiu. Nu-i dădea mâna. Care ai o țigară? Era liber la fumat pe acoperiș. Unul a început să cânte de inimă albastră, taci măi, că ne aud ăia că au microfoane de mare putere de sorb toate sunetele din univers, au și arme grozave, cine mai e ca ei? Titel a strănutat zdravăn, uite-așa a strănutat de zdravăn că puhoiul s-a făcut nevăzut! Asta e, ăștia mici, ai noștri, microbii i-au pus pe fugă!
Sâmbătă: M-am dus să-mi iau o ciocolată de la supermarket. Acolo, ce să vezi? Dădeau niște știri la televizor. Năstase a fost răpit de extratereștri. Nuuu, Băse a fost răpit de extratereștri, o grozăvie. Lasă, că și pe Orban l-au luat ostatec. Ba pe Putin. Ba pe Trump. Dar ce să caute Trump la Chitila, că acolo s-a întâmplat întâmplarea? În sfârși, mă duc să-mi cumpăr un covrig. Plouă cu soare pe Calea Victoriei. E o vreme nebună. Cântă o fanfară ceva mai încolo, spre Odeon. Termin covrigul și mai vreau unul. Mă gândesc în fel și chip. Dacă extratereștrii au început să-i răpească pe cei din fruntea nației, e de rău. Ar putea fi de bine? Adevărul e că-mi plac mai mult covrigii cu mac decât covrigii cu susan. Covrigii cu mac sunt mai gustoși. Am mâncat cândva la Călărași niște covrigi foarte gustoși. Dar erau buni și cei pe care i-am ronțăit la Brăila acum vreo doi ani, delicioși. Hm? Poți să spui asta despre un covrig? Covrig nu Covid!
am spune 1 banc ultra-rasist da’ ne cenzureaza astia….