Ecouri din trecut
Un bestseller semnat de romanciera americană, cu rădăcini mexicane şi englezeşti, Diana Gabaldon. Este autoarea unor serii foarte apreciate şi bine vândute, „Outlander” şi „Lord John”. Fiecare tom al acestei serii, „Outlander”, poate fi citit separat, pentru că autoarea a avut grijă ca în fiecare dintre cele şapte volume să introducă şi informaţii de background. Pentru cei ce adoră melanjul de genuri – romance, istoric, fantasy – într-o intrigă din care nu lipsesc scenele de acţiune, cu siguranţă, aceasta este lectura perfectă. Un roman care rămâne în mintea cititorului multă vreme după ce s-a terminat. Revelaţii cutremurătoare, răsturnări de situaţii şi un final absolut incitant. Un volum scris pentru oameni care nu-şi găsesc locul în timpurile moderne şi se întreabă retoric de ce nu au trăit în alte vremuri.
Cărţile Dianei Gabaldon sunt greu de integrat într-un singur gen, căci conţin elemente de ficţiune romantică, istorică şi science fiction (sub forma călătoriilor în timp). Aprecierea de care se bucură în rândul cititorilor a dus la traducerea lor în 24 de ţări şi în 19 limbi. „Pentru a scrie o singură carte din această serie îmi sunt necesari aproximativ trei ani, pe parcursul cărora pun constant întrebări şi diverse persoane îmi oferă informaţii pe care nu m-aş fi gândit să le cer”, mărturiseşte autoarea.
Rareori se întâmplă ca un autor să scrie cu atâta pasiune despre o ţară îndepărtată, să-i transforme locurile cunoscute sau uitate în adevărate atracţii turistice, aşa cum a făcut scriitoarea cu ţinuturile scoţiene în seria „Outlander”, creând o adevărată istorie a vizitării locurilor prin care au trecut, în romanele sale, rebelul scoţian James Frasier şi iubita sa din secolul al XX-lea, Claire Randall. După câteva despărţiri şi împăcări spectaculoase, care se desfăşoară de-a lungul precedentelor volume ale seriei, pe fundalul nu mai puţin turbulent al istoriei europene, cei doi se căsătoresc şi rămân în secolul al XVIII-lea, timpul lui Jamie. Întâmplările petrecute cu două secole în urmă prind viaţă prin intermediul scrisorilor familiei. Fragilele file scot la iveală dragostea celor doi, dar şi viaţa lor plină de aventuri, deoarece destinul familiei din munţii Scoţiei pendulează între viaţă şi moarte în războiul pentru independenţa Americii. În acest al şaptelea volum, corespondenţa dintre Briana, fiica lor, şi părinţii care trec prin mai multe aventuri în Scoţia, Franţa şi America, compune o frescă emoţionantă şi deosebit de puternică a atmosferei acelei epoci.
Acest incitant volum este o poveste despre călătorii în timp, despre oameni care şi-au dorit să schimbe istoria, despre caractere puternice care au luptat pentru convingerile sau pentru iubirile lor.
Volumele Dianei Gabaldon au fost răsplătite cu „Quill Book Award” (2006), „Corine Internationaler Buchpreis” (2006) şi „Rita Award Romance Writers of America”. Traducerea îi aparţine lui Roland Schenn.
Corbii
„Los Angeles Times” caracteriza acest volum, semnat de George Dawes Green, autor vândut în 18 ţări, „cel mai bun roman mystery al anului”, iar cronicarul de la „Publishers Weekly” scria: „Acest roman excelent, bazat pe suspans psihologic, duce la un deznodământ devastator”. George Dawes Green este unul dintre cei mai talentaţi scriitori de thrillere al Americii. A publicat primul roman, „The Caveman’s Valentine”, în 1994, un succes căruia i-a urmat repede al doilea thriller, „The Juror”. Ambele cărţi au fost ecranizate, având în distribuţie nume celebre precum Demi Moore, Alec Baldwin, Samuel L. Jackson. Ultimul său roman, „Corbii”, s-a bucurat de un mare succes încă de la apariţie, în 2009. Stephen King l-a selectat printre cele mai bune 10 romane ale aceluiaşi an.
„Nopţile de miercuri sunt întotdeauna nopţile cu miza cea mare, când mama începe să bea devreme. Îşi toarnă un gin-tonic într-un pahar de whisky, apoi pune pe o masă toate biletele ei de la loto şi le priveşte cu dragoste, le atinge pe rând şi se întreabă care dintre ele va fi acela. Televizorul e pornit, însă mama nu-i dă prea mare atenţie. Toate gândurile ei se concentrează asupra traiului bun care o aşteaptă. Iahturi, staţiuni în Arizona, sate albe şi însorite în Grecia, invidia nestăvilită a prietenilor ei. Termină primul pahar şi îşi mai toarnă unul… La un moment dat, culorile zilei care se sfârşeşte şi culorile televizorului şi toate culorile vieţii ei încep să pară mult mai vii, chiar exuberante, iar ea îşi spune că e cea mai norocoasă femeie din lume”, aşa începe povestirea familiei din Brunswick. În fiecare miercuri, Paty Boatwright se îmbată şi se roagă să câştige potul cel mare. Un orăşel obscur şi prăfuit din statul Georgia, unde localnicii sunt condamnaţi la o viaţă mediocră, fără prea multe motive de bucurie, iar fericirea se reduce la drumul până la mall şi înapoi. Singura şansă de schimbare o reprezintă loteria Max-a-Million.
Într-o bună zi biletul ei iese câştigător. Membrii familiei se trezesc mai bogaţi cu 318 milioane de dolari. Va fi cea mai nefericită zi din viaţa lor. Lucrurile vor lua o întorsătură de coşmar… Traducerea este semnată de Eugenia Târcă.
Sfinxul
O comoară antică. Un sacrificiu suprem. Un secret pentru care merită să ucizi! „Personajele convingătoare şi acţiunea atent creionată fac din „Sfinxul” o adevărată încântare printre thrillerele apocaliptice recente”, consemna „The Times”, iar cronicarul de la „The Sun” aprecia: „Alert şi fascinant, acest thriller constituie o lectură obligatorie pentru fanii lui Kate Mosse şi Dan Brown”. Romanul de debut al scriitorului T.S. Learner a fost foarte bine primit atât de cititori, cât şi de critica literară. Este autoarea altor trei romane, „The Witch of Cologne” (aleasă cartea lunii în septembrie 2005 de către Asociaţia Scriitorilor Americani), „Madonna Mars” şi „Soul” şi un al doilea volum de povestiri, „Tremble”. Scriitoarea îşi împarte viaţa între Londra, Sydney şi California.
„Acum ori de câte ori privesc deşertul îmi amintesc de anul petrecut în Egipt – cel care avea să-mi schimbe pentru totdeauna viaţa. N-am să încetez niciodată să mă minunez cât de mult se aseamănă granulele de sticlă cu nisipul, mici boabe sferice ciocnindu-se unele de altele în timp ce glisează, se scurg şi plutesc, răsfirându-se la orizont în nori invizibili. Şi îmi amintesc cum, dacă aş fi avut atunci privirea pătrunzătoare a lui Dumnezeu, dacă aş fi fost un soi de omniprezenţă eterică, capabilă să cuprindă toate deşerturile acestei lumi, atunci aş fi înţeles că furtunile de nisip, când se aşază, se aşază după nişte tipare şi că acele tipare alcătuiesc un cifru al lor, o profesie tainică”, Este preambulul autoarei la volumul „Sfinx”.
Alexandria. Egipt 1977. În timpul scufundărilor în căutarea unei epave, arheologul Isabella Warnock descoperă un artefact care nu seamănă cu nimic din ceea ce a văzut vreodată: un astrarium, un instrument misterios, despre care se spune că ar avea puterea de a hotărî destinele faraonilor şi regilor încă de la începuturile istoriei. Un adversar necunoscut şi o sectă puternică declanşează o cursă nebunească pentru a proteja un secret de veacuri, în lumea plină de primejdii şi de comploturi a egiptologilor, în care vrăjile străvechi şi legendele intră în conflict violent cu ambiţiile moderne. Volumul este tradus de Carmen Ion.
Acvila Legiunii a IX-a
„Cândva, în preajma anului 117 d.Ch., Legiunea a IX-a, încartiruită la Eburacum, pe locul unde se află acum oraşul York, a pornit în marş spre nordul insulei pentru a stăvili o revoltă izbucnită în rândul triburilor caledoniene şi a dispărut fără urmă. În timpul săpăturilor arheologice, făcute la Silchester, cu aproape 1.800 de ani mai târziu, sub câmpurile înverzite ce acoperă acum pavajul de la Calleva Atrebatum a fost scoasă la lumină o acvilă romană fără aripi, al cărei mulaj poate fi văzut şi astăzi la Muzeul Reading. Nenumărate pesoane au propus teorii despre cum a ajuns ea acolo, dar nimeni nu ştie sigur, tot astfel cu nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Legiunea a IX-a după ce a dispărut în ceţurile nordice. Împreună, cele două mistere m-au îndemnat să scriu această poveste”, mărturiseşte autoarea volumului, Rosemary Sutcliff.
Este o enigmă pe care nimeni nu a descifrat-o. Tânărul Marcus porneşte în căutarea tatălui său, conducătorul acestei legiuni, iar călătoria lui este atât de primejdioasă încât nimeni nu crede că se va mai întoarce. Un roman plin de mister şi de aventură pentru toţi pasionaţii de istoria mai puţin cunoscută a invincibilei armate romane. Traducerea îi aparţine lui Alexandru Macovei.
Hoţul de trupuri
Un thriller gotic captivant, o evocare a atmosferei încărcate de mister din Londra secolului al XIX-lea şi totodată povestea emoţionantă a unui destin marcat de brutalitatea unei lumi în care totul este de vânzare. „Romanul îmbină atmosfera sumbră şi fascinantă a genului horror cu meditaţia profundă asupra unor teme metafizice”, consemnează „Sydney Morning Herald”.
Autorul volumului, James Bratley, s-a născut în 1967 în Adelaide, în sudul Australiei. Este autorul a două romane de succes, „Wrack” (1997) şi „The Deep Field” (1999), şi al unui volum de poezii, „Paper Nautilus”. Toate au fost răsplătite cu numeroase premii. Inspirat din viaţa reală a criminalilor Burke şi Hare, „Hoţul de trupuri” s-a aflat pe lista scurtă a premiului anual pentru carte de ficţiune a publicaţiei „The Age” şi a fost tradus în mai multe limbi.
Londra, 1826. Gabriel Swift studiază cu Edwin Poll, cel mai mare anatomist londonez. Atras în jocurile lui Lucan, adversarul maestrului său şi temut profanator de morminte, stăpânul absolut al comerţului cu cadavre, tânărul decade şi ajunge să cunoască violenţa şi depravarea lumii interlope în care va descoperi că a lua viaţa cuiva este incredibil de uşor. După 10 ani, cu totul alt om predă lecţii de desen în colonia australiană de deţinuţi, New South Wales, şi, în timpul liber, pictează păsări. Când se îndrăgosteşte de una dintre elevele sale, înţelege că nimeni nu poate scăpa de trecut şi că adesea cele mai îngrozitoare temniţe sunt cele în care ne zidim singuri. Cele mai crunte închisori nu sunt cele din piatră, ci acelea pe care ni le construim cu mâna noastră. „Păsările strigă şi ţipetele lor par să umple aerul. Le urmăresc cum se înalţă, avântându-se spre cer, concentrate asupra momentului prezent, rotindu-se şi învârtindu-se precum jarul scormonit cu vătraiul în cămin sau ca fuioarele de fum care urcă în aer. Le invidiez, le invidiez pentru viaţa pe care o duc, pentru libertatea faţă de ele însele. Nu au trecut şi nici viitor, şi exaltarea aceasta a vieţii răzbate în fiecare bătaie de aripi care le ridică în spaţiul infinit. Şi, oricum, pentru ce aş vărsa aceste lacrimi? Pentru că nu pot să zbor ca ele? Pentru libertatea pe care n-o am? Cu toţii suntem făcuţi aşa, acum îmi dau seama, ca să trăim şi să murim, şi să trăim din nou, iar mâinile şi trupurile noastre sunt colivii care ne ţin închişi şi totodată ne păstrează vii. M-aş înălţa şi eu ca ele, m-aş pierde în aer şi astfel m-aş elibera. Şi apoi, deodată, mă pomenesc că plâng cu lacrimi adevărate şi amare şi cred că înţeleg ce înseamnă să renaşti, să o iei de la capăt”, aşa îşi termină povestirea James Bradley.
Toate aceste incitante volume au fost publicate de Editura „Litera”.
