Scrisoare deschisă către ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu

În atenţia Preşedintelui României, Primului Ministru al României, membrilor actualului Guvern, Parlamentului României, Corpului de control al Primului Ministru, Serviciului Român de Informaţii şi, nu în ultimul rând, în atenţia cetăţenilor din România.

Bună ziua.

Public această scrisoare deschisă în speranţa că cel puţin o parte dintre dvs veţi binevoi să o citiţi şi, ulterior, să acţionaţi aşa cum veţi considera de cuviinţă ţinând cont de faptul că (încă) trăim în democraţie şi nu într-o dictatură.

Recent, domnule ministru al sănătăţii, aţi declarat că decizia privind „legea vaccinării” este „o decizie pe care trebuie să ne-o asumăm ca Guvern”. [1] Ce inseamnă, din punct de vedere juridic, această asumare a unei legi care să reglementeze/impună vaccinarea, domnule ministru? Inseamnă emiterea unei OUG pentru a impune o asemenea lege, evitând astfel orice fel de dezbatere publică pe tema unei legi atât de periculoase prin implicaţiile pe care le are pe termen mediu şi lung?

De mai mult de 1 an de zile suntem ameninţaţi, dl Ministru al Sănătăţii, cu aberaţia legislativă cunoscută la nivel public drept „legea vaccinării cu forţa a copiilor”. Am fost ameninţaţi, în mod public, că ne vor fi luaţi copiii de către Protecţia Copilului dacă nu-i vaccinăm [2] şi chiar că vom fi acuzaţi de rele tratamente aplicate minorului [3], acuzaţie care intră sub incidenţa Codului Penal şi se pedepseşte cu închisoarea.

Iar toate aceste ameninţări ne-au fost adresate, domnule Ministru al Sănătăţii, doar pentru că ne iubim copiii mai presus de orice şi, drept urmare, ne informăm din cât mai multe surse publice şi oficiale atunci când este vorba despre produsele biologice pe care vor unii dintre colegii şi subalternii dvs să le injecteze în organismul copiilor noştri sub ameninţarea unor represalii halucinante care amintesc de cumplita perioadă a criminalului regim nazist din secolul trecut.

Ca urmare a demersului nostru de a ne informa din cât mai multe surse publice şi oficiale, o parte dintre noi am decis să nu ne mai dăm acordul pentru ca propriilor noştri copii să le fie injectate în organism o mulţime de produse biologice denumite generic „vaccinuri” şi pentru a căror siguranţă, domnule Ministru al Sănătăţii, nici măcar companiile farmaceutice care le produc nu vor să îşi asume în scris răspunderea legală.

Care este motivul pentru care nici o companie farmaceutică ce produce vaccinuri nu specifică în scris, în prospectul acestor vaccinuri, faptul că „ne asumăm răspunderea legală pentru siguranţa acestui vaccin”?

Care este motivul pentru care evită companiile farmaceutice care produc vaccinuri să îşi asume în scris răspunderea legală pentru siguranţa propriilor lor vaccinuri? Doar sunt „sigure” aceste vaccinuri, domnule Ministru al Sănătăţii!

Să fie oare acest comportament cauzat de faptul că, după cum ne comunică directorul de producţie al vaccinurilor virale de la Sanofi-Pasteur (aflat în funcţie la momentul declarării acestor adevăruri incomode), riscul de contaminare al vaccinurilor în timpul procesului de fabricaţie este omniprezent şi nu poate fi eliminat şi, asa cum s-au mai produs catastrofe în trecut (contaminarea unor vaccinuri), tot aşa se vor mai produce si in viitor? [4]

Din păcate, după cum ne demonstraţi, nici pe dvs nu vă interesează această realitate extrem de îngrijorătoare (lipsa asumării responsabilităţii, de către companiile farmaceutice, pentru siguranţa propriilor lor vaccinuri). Din afirmaţiile dvs reiese că pe dvs vă interesează în primul rând impunerea legii vaccinării şi nu determinarea companiilor farmaceutice care produc vaccinuri să îşi asume în scris răspunderea legală pentru siguranţa propriilor lor vaccinuri.

O asemenea asumare clară a răspunderii legale de către companiile farmaceutice care produc vaccinuri, domnule Ministru al Sănătăţii, ar duce la creşterea încrederii părinţilor în calitatea şi siguranta actualelor produse biologice numite generic „vaccinuri, iar acest lucru ar duce la creşterea gradului de acoperire vaccinală (ceea ce, bineînţeles, ar distruge şansele de reuşită ale celor care încearcă să instaureze dictatura medicală în România folosindu-se de pretextul scăderii gradului de acoperire vaccinală).

Tot dvs, domnule Ministru al Sănătăţii, aţi declarat că „trebuie cel puţin să iei o decizie informată, dacă nu vrei să îţi vaccinezi copilul, minimul pe care ţi-l poate cere statul este să iei o decizie informată, să fii dispus să iei toate informaţiile despre riscurile şi beneficiile vaccinurilor şi să iei o decizie informată”.

În principiu, ceea ce aţi afirmat este corect, însă am o mare nedumerire : dvs consideraţi „din oficiu” că toţi cei care îşi dau acordul pentru a le fi vaccinaţi copiii o fac în cunoştinţă de cauză?

Câţi dintre aceşti părinţi primesc de la medici şi citesc prospectul vaccinurilor înainte ca acestea să le fie injectate propriilor copii? Câţi dintre aceşti părinţi sunt informaţi în legătură cu ingredientele vaccinurilor [5] şi cu efectele negative pe care le au asupra sănătăţii o parte dintre aceste componente ale vaccinurilor?

Totodată, câţi dintre aceşti părinţi îşi dau acest „acord” ca urmare a presiunilor şi a ameninţărilor la care sunt supuşi (copilul tău se va îmbolnăvi dacă nu-l vaccinezi, copilul tău nu va fi primit la gradiniţă sau la şcoală dacă nu-l vaccinezi, Protecţia Copilului îţi va lua copilul dacă nu-l vaccinezi, vei ajunge în instanţă dacă nu-l vaccinezi, etc)? Vă interesează aceste realităţi, domnule Ministru al Sănătăţii?

În cazul acelor părinţi care execută docili ordinele venite din partea Ministerului Sănătăţii deoarece cedează în faţa ameninţărilor nu mai este vorba despre o decizie luată în cunoştinţă de cauză. De ce aţi presupune dvs, domnule Ministru al Sănătăţii, că aceşti părinţi iau, sub teroarea ameninţărilor, o decizie „informată”? Pentru că ei execută de teamă ordinele Ministerului Sănătăţii, iar acest lucru este obligatoriu „bun” deoarece acest minister şi experţii săi nu pot să greşească?

Este vorba cumva despre acel Minister al Sănătăţii sub a cărui directă coordonare a fost practic distrus Institutul Cantacuzino? Unde a fost „grija” acestui minister faţă de sănătatea copiilor şi adulţilor din România atunci când a permis practic distrugerea Institutului Cantacuzino, institut care producea şi alte medicamente în afară de vaccinuri? Unde a fost această „grijă”, domnule Ministru al Sănătăţii?

Este vorba cumva despre acel Minister al Sănătăţii ai cărui reprezentanţi şi experţi ne ameninţau în anul 2006 că vom avea în România cel puţin 2.000.000 (doua milioane!) de morţi dacă nu ne vaccinăm împotriva „pandemiei” de gripă aviară? [6]

Este vorba cumva despre acei experţi, invocaţi mereu de Ministerul Sănătăţii drept „argument suprem”, experţi care ne anunţau foarte clar în anul 2006 că “Ne aflăm în faza a treia a pandemiei, adică faza în care au fost infectaţi oameni cu un subtip de virus gripal nou. Următoarea etapă este cea a izbucnirii pandemiei. Cert este că nu scăpăm de pandemie, motiv pentru care trebuie să ne pregătim cât de cât”. [7]

Cum aţi fi procedat dvs, domnule Ministru al Sănătăţii, dacă mandatul dvs s-ar fi derulat în acea perioadă a „pandemiei” de gripă aviară? Cum aţi fi procedat vazând că experţii ne „asigură” că izbucnirea „pandemiei” este o certitudine?

Aţi fi fost capabil să propuneţi Guvernului să-şi asume prin OUG o lege de sorginte nazistă care să permită forţelor de ordine (Poliţie, Jandarmerie) să vâneze oamenii prin toată ţara, să le ceară dovada că s-au vaccinat împotriva „pandemiei”, iar pe cei prinşi ca fiind nevaccinaţi sa-i închidă în nişte ghetouri până când ar fi fost vaccinati cu forţa pentru a lupta împotriva „pandemiei”?

Experţii ar fi fost de partea dvs, domnule Ministru al Sănătăţii! Experţii, mai ales acei experţi care ne garantau că nu mai avem cum să scăpăm de „pandemie”, ne-ar fi repetat până la saturaţie că o asemenea OUG este strict necesară deoarece numai prin vaccinarea cu forţa a tuturor putem lupta contra „pandemiei”!

Asumarea unei asemenea legi de sorginte nazistă de către Guvern (printr-o OUG) ar fi fost perfect „legitimă”, nu-i aşa, domnule Ministru al Sănătăţii? Cine ar fi putut să vă acuze de ceva din moment ce o asemenea OUG ar fi urmărit, la nivel declarativ, numai şi numai „apărarea siguranţei naţionale”, iar vaccinarea cu forţa/prin constrângere a oamenilor s-ar fi făcut la recomandarea fermă a experţilor?

Revenind cu picioarele pe pământ, ce ne-a demonstrat realitatea? Că toate „certitudinile” experţilor au fost total false, valoarea „certitudinilor” acestor experţi în ceea ce priveşte izbucnirea „pandemiei” fiind nulă!

În aceste condiţii, domnule Ministru al Sănătăţii, poate ne explicaţi dvs de ce au încercat asemenea experţi să inducă în rândul populaţiei o panică uriaşă şi să o determine ca, sub imperiul fricii de moarte, să se lase vaccinată (la recomandarea experţilor) precum vitele, fără să mai pună întrebări şi fară să mai raţioneze! De ce, domnule Ministru al Sănătăţii?

Pentru ca încrederea populaţiei în profesionalismul si onestitatea experţilor Ministerului Sănătăţii să fie distrusă şi mai mult, în anul 2009 am avut parte de un nou spectacol mediatic grotesc oferit de aceşti experţi şi de către Ministerul Sănătăţii. Nu au trecut decât 3 ani de la precedentul spectacol mediatic grotesc până când s-a incercat din nou, în anul 2009, inducerea unei panici uriaşe în rândul populaţiei şi determinarea/constrângerea acesteia de a se vaccina împotriva unei noi „pandemii” : „pandemia de gripă porcină”.

Cum aţi fi reacţionat dvs, domnule Ministru al Sănătăţii, dacă aţi fi avut acest mandat în anul 2009, an în care unul dintre cei mai importanţi experţi ai Ministerului Sănătăţii (care deţinea şi mandatul de Secretar de Stat în acele vremuri) ne-a comunicat că, în cazul în care nu executăm ordinele primite şi nu ne vaccinăm precum vitele (fără să punem întrebări şi fără să gândim), vom avea în România cel puţin 20.000 de morti? „Scenariul ăsta cu 20 de mii de morti? Este una din variantele oficiale, dar e minim, asta e mizilic”[8], aceasta este declaraţia expertului care deţinea şi funcţia oficială de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Sănătaţii.

O altă declaraţie cu implicaţii extrem de grave a fost aceea conform căreia, în opinia domniei sale de expert şi de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Sănătăţii, vaccinarea împotriva gripei porcine ar trebui să fie obligatorie: „În momentul în care se ia o decizie de către o autoritate de sănătate publică, aia trebuie executată şi nu comentată!”[9].

Un alt expert a cărui opinie continuă să fie considerată „literă de lege” şi în prezent ne asigura, la începutul anului 2010, că „în România este clar o epidemie de gripă AH1N1”, iar această reacţie a venit în contextul în care zeci de parlamentari din cadrul Parlamentului European au solicitat în mod oficial formarea unei comisii care să ancheteze falsele pandemii precum cea cunoscută drept „pandemia de gripă porcină”. [10]

Aşadar, domnule Ministru al Sănătăţii, ce fel de lege aţi fi cerut să-şi asume Guvernul în anul 2009, ţinând cont de toate declaraţiile oficiale înspăimântătoare ale experţilor Ministerului Sănătăţii?

Aţi fi fost capabil, ţinând cont de expertiza şi „greutatea” profesională a acestor experţi, să cereţi Guvernului să-şi asume impunerea dictaturii medicale în România şi vaccinarea cu forţa/sub constrângerea unor represalii halucinante a cetăţenilor României? Experţii v-ar fi asigurat că este perfect „legitimă” impunerea unei asemenea dictaturi medicale şi, mai mult chiar, că vaccinarea cu forţa a cetăţenilor acestei ţări ţine de „siguranţa naţională”! Cum aţi fi procedat în această situaţie, domnule Ministru al Sănătăţii?

Mai contează oare că realitatea ne-a demonstrat tuturor că, deşi românii nu s-au îmbulzit să se vaccineze cu vaccinul împotriva „pandemiei de gripă porcină”, acel „mizilic” de zeci de mii de morţi (care ne era prezentat ca o certitudine) a refuzat să se concretizeze?

Mai contează oare, pentru toţi cei care susţin că nu mai pot de grija noastră şi a copiilor noştri, că în anul 2009 realitatea ne-a demonstrat din nou că valoarea tuturor „certitudinilor” şi ameninţărilor emise public de către experţi (experţi a căror opinie profesională reprezintă pentru Ministerul Sănătăţii „literă de lege”) a fost nulă?

Atunci când vă comportaţi ca şi cum Ministerul Sănătăţii şi experţii săi nu pot să emită ordine şi directive greşite (ceea ce implică faptul că noi ar trebui, în viziunea unora, să executăm docili ordinele obligatoriu „bune” venite de la o asemenea „instanţă”) este vorba cumva despre acelaşi Minister al Sănătăţii şi despre acei experţi care nu au fost capabili timp de peste 10 ani să analizeze într-un laborator dezinfectanţii care au fost utilizaţi în unităţile sanitare din această ţară în toţi acei ani?

Câte mii/zeci de mii de oameni au murit cu zile anual în România în toţi acei ani în care, sub privirile criminal de nepăsătoare ale Ministerului Sănătăţii şi ale experţilor săi, se utilizau în spitale dezinfectanţi falsificaţi? Câţi oameni au murit cu zile în spitalele româneşti, în toată această perioadă, din cauza infecţiilor intraspitaliceşti facilitate masiv de dezinfectanţii falsificaţi? Câţi, domnule Ministru al Sănătăţii?

Cum puteţi explica faptul că în toţi acei ani România nu a avut nici măcar un singur laborator acreditat în care să poată fi verificată compoziţia si gradul de concentrare/diluare al dezinfectanţilor utilizaţi în spitale? Unde au fost toţi acei experţi care fac în prezent un spectacol mediatic greţos şi ne spun că trebuie impusă o lege a vaccinării deoarece nu mai pot ei de grija sănătăţii copiilor noştri? Cât de lipsiţi de inteligenţă ar trebui să fim pentru a-i crede în prezent pe toti aceşti experţi care s-au delegitimat singuri atât din cauza nepăsării criminale de care au dat dovadă în toţi acei ani cât şi din cauza manipulărilor şi ameninţărilor groteşti la care au încercat să ne supună de-a lungul anilor?

Cât de mult ne desconsideră toţi cei care încearcă să ne prostească în faţă şi să ne convingă că încercarea de a impune în prezent, în etape, vaccinarea cu forţa/sub ameninţarea unor represalii halucinante a copiilor noştri se face din „grijă” faţă de sănătatea şi viaţa lor?

Unde a fost această „grijă” atunci când, din cauza infecţiilor intraspitaliceşti, copiii şi adulţii din această ţară au murit cu zile în spitalele aflate sub directa coordonare a Ministerului Sănătăţii, fără ca domniilor lor să le pese de toţi aceşti nevinovaţi care au murit „inutil şi fără sens”? Sau această „grijă” se activează doar atunci când este vorba despre vaccinuri şi încercarea de impunere a unei dictaturi medicale în România?

O nouă dovadă a faptului că suntem desconsideraţi total de către anumiţi factori de decizie şi experţi din cadrul Ministerului Sănătăţii o reprezintă toată campania mediatică, scârbos de agresivă şi de manipulatorie, pe care au dus-o acest minister şi unii dintre experţii săi pe tema epidemiei de rujeolă.

Este de notorietate faptul că, a doua zi după ce Ministerul Sănătăţii a anunţat în mod public această epidemie, a fost introdusă pe circuitul de avizări „legea vaccinării”. Dar bineînţeles că nu a fost decât o „coincidenţă”, acelaşi tip de coincidenţă care este invocat de Ministerul Sănătăţii de fiecare dată cînd un vaccin îi afectează/distruge pe o parte dintre cei vaccinaţi.

Tot de notorietate este faptul că, la momentul declanşării nebuniei mediatice de către Ministerul Sănătăţii (21.09.2016) în legătură cu epidemia de rujeolă, în judeţe precum Cluj nu mai exista nici un caz de rujeola încă din data de 11 iulie 2016 [11]sau în judeţul Bistriţa-Năsăud nu mai exista nici un caz de rujeola incă din aprilie 2016. [12]

De ce a trebuit să aşteptaţi până pe data de 21 septembrie pentru a declanşa toată această campanie furibundă de panicare a populaţiei? Deoarece abia în luna septembrie copiii reîncepeau cursurile şcolare, ceea ce ar fi trebuit să maximizeze psihoza colectivă legată de epidemia de rujeolă? Deoarece abia în luna septembrie aţi reuşit să refaceţi şi să puneţi la punct ultima variantă a „legii vaccinării” şi aveaţi nevoie de un motiv „bun” pentru a o introduce pe circuitul de avizări?

Însă Ministerul Sănătăţii nu s-a mulţumit doar cu provocarea intenţionată a panicii printre parinţi, ministerul ne-a comunicat pe data de 21.09.2016 că trei copii şi-au pierdut viaţa din cauza rujeolei şi că „aceşti copii au murit inutil şi fară sens”. Tot în cadrul aceluiaşi comunicat de presă ni s-a comunicat şi faptul că „cei trei copii decedaţi ar fi putut fi protejaţi prin neapariţia rujeolei la copiii mai mari, trecuţi de vârsta de vaccinare, dacă aceştia ar fi fost vaccinaţi” [13].

În calitate de părinte care şi-a îngropat fetiţa, moartă cu zile în anul 2011 din cauzanepăsării şi autosuficienţei criminale care domneşte în sistemul de sănătate românesc,trăiesc şi înţeleg cumplit de puternic suferinţa şi durerea părinţilor care şi-au pierdut copiii.

Însă utilizarea morţii acestor copii de către Ministerul Sănătaţii, pentru a justifica încercările de instaurare a unei dictaturi medicale în România prin impunerea „legii vaccinării”, îi descalifică total pe cei care au procedat atât de mizerabil.

Pentru cei 2 bebeluşi, care au murit cu zile anul acesta deoarece au fost infectaţi in Spitalul Judeţean din Suceava cu Pseudomonas aeruginosa, Ministerul Sănătăţii nu a mai simţit nevoia să dea un comunicat public în care să-şi exprime regretul că „aceşti copii au murit inutil şi fară sens”? [14]. Se pare că nu, din moment ce moartea acestor bebeluşi nu poate fi utilizată în scopuri propagandistice pentru a servi intereselor unora de a promova o aberaţie legislativă extrem de periculoasă.

În ceea ce priveşte afirmaţia conform căreia acei copii ar fi fost protejaţi de aşa numitul „efect de protecţie de turmă/grup”, Ministerul Sănătăţii a „uitat” de statisticile OMS-ului [15] [16].

Analizaţi aceste date oficiale, domnule Ministru al Sănătăţii. Poate reuşiţi dvs să ne explicaţi unde a fost „efectul de protecţie de turmă/grup” în anul 1997, atunci când România a avut o rată de acoperire vaccinală de 97% (a se vedea linia MCV1)[15] şi a înregistrat o epidemie de rujeolă cu un număr de 23.579 de cazuri de rujeola (a se vedea linia Measles). [16]

Sau poate ne veţi explica unde a fost „efectul de protecţie de turmă/grup” în anul 2005, atunci când România a avut o rată de acoperire vaccinală de 97% pentru prima doza de vaccin contra rujeolei (a se vedea MVC1) şi de 96% pentru a doua doza de vaccin contra rujeolei (a se vedea MCV2). În ciuda acestui grad de acoperire vaccinală extrem de ridicat, am avut o epidemie de rujeolă care s-a concretizat într-un număr de 5.043 de cazuri de copii bolnavi de rujeolă (a se vedea linia Measles). De asemenea, va rog să ţineţi cont de faptul că şi în anii precedenţi (anii 1997-2004) gradul de acoperire vaccinala pentru vaccinul contra rujeolei a fost extrem de ridicat!

Analizaţi cu toţii aceste date oficiale şi concluzionaţi singuri cât de adevărată sau de falsă este ideea „efectului de protecţie de turmă/grup” atât de invocat de unii pentru a „justifica” pretenţiile lor de vaccinare cu forţa/sub constrângere a copiilor noştri.

Mai sunt atât de multe lucruri de spus, domnule Ministru al Sănătăţii. De ce ar fi nevoie de o lege a vaccinării? Ce lege vă împiedică să asiguraţi stocul necesar de vaccinuri pentru a veni în întâmpinarea părinţilor care vor să-şi vaccineze copiii? Nu aveţi nevoie de o lege a vaccinării pentru a asigura acest stoc de vaccinuri.

Cine vă împiedică să veniţi cu o lege care sa vizeze reluarea activitaţilor de producţie (nu doar pentru vaccinuri) la Institutul Cantacuzino? De ce nu prezintă interes pentru Ministerul Sănătăţii reluarea activităţilor de producţie la acest institut medical românesc, singurul care ar putea fi capabil în această ţară, de exemplu, ca în cel mai scurt timp să producă în viitor un antidot în situaţia în care populaţia acestei ţări ar fi supusă unui atac biologic? De ce trebuie să fim puşi în situaţia de a „ne milogi cu căciula în mână” la alţii ca să producă şi pentru noi ceea ce putem să ne producem singuri?

Este posibil ca această lipsă crasă de interes (pentru realizarea tuturor investiţiilor necesare reluării activităţilor de producţie la Institutul Cantacuzino) de care dau dovadă cei care „se bat cu pumnii în piept” că nu mai pot de „grija” sănătăţii noastre şi a copiilor noştri să aibă drept cauză faptul că reluarea acestor activităţi de productie ar reduce puternic necesităţile de import ale mai multor categorii de medicamente încadrate inclusiv în categoria „medicamentelor esenţiale”[17], ceea ce ar avea efecte negative asupra sănătăţii financiare a importatorilor şi producătorilor acelor medicamente?

Revenind la „legea vaccinării”, din răspunsul [18] pe care l-aţi oferit unei doamne deputat, domnule Ministru al Sănătaţii, aflăm că în „legea vaccinării” vaccinarea va fi considerată „o problemă de siguranţă naţională”.

Aşadar, ţinând cont de toate ameninţările oficiale comunicate cel puţin în ultimul an de către reprezentanţii şi o parte dintre experţii Ministerului Sănătăţii, să înţelegem că în numele „siguranţei naţionale” vă doriţi ca Ministerul Sănătăţii să reuşească ceea ce nu a reuşit nici în perioada „pandemiei de gripă aviară” şi nici în perioada „pandemiei de gripă porcină”?

Cu alte cuvinte, prin intermediul „legii vaccinării” anumite centre de putere din cadrul Ministerul Sănătăţii vor putea încerca să impună dictatura medicală în România şi să constrângă părinţii să-şi vaccineze copiii pe motiv de „siguranţă naţională”? Aşadar, dacă nu s-a reuşit impunerea dictaturii medicale în această ţară cu ocazia precedentelor încercări, vreţi să le oferiţi o nouă „şansă” celor care consideră că noi ar trebui să fim docili şi să executăm toate ordinele venite din partea Ministerului Sănătăţii fără să (mai şi) gândim?

Dacă asta se doreşte în subsidiar cu această „lege a vaccinării” cu care ne ameninţă anumiţi reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii de mai mult de 1 an de zile, atunci nu ar trebui ca Serviciul Român de Informaţii să se autosesizeze în legătură cu faptul că cei care doresc să impună (prin intermediul „legii vaccinării”) instaurarea dictaturii medicale în România reprezintă cu adevărat o reală ameninţare la adresa securităţii naţionale a României?

Cu tot respectul, domnule Ministru al Sănătăţii, nu credeţi că de „siguranţa naţională” este legată în primul rândsiguranţaproduselor biologice numite generic „vaccinuri”, produse biologice pe care unii ar vrea să le injecteze în organismul copiilor noştri cu forţa sau sub ameninţarea unor represalii halucinante care amintesc de criminalul regim nazist din secolul trecut?

Iar anul 2012 ne-a oferit o amară şi dureroasă exemplificare a modului incalificabil în care au grijă de „siguranţa” vaccinurilor factorii de putere/de decizie din Ministerul Sănătăţii. Anul 2012 ne-a demonstrat că pentru toti aceştia nu contează realitatea, contează doar lucrurile menţionate pe hârtie şi care, teoretic, ar trebui să se regăsească şi în realitate (existenţa unei asemenea mentalităţi extrem de nocive ne-a fost demonstrată, de asemenea, şi în cazul dezinfectanţilor falsificaţi utilizaţi în spitalele româneşti sub privirile nepăsătoare ale experţilor Ministerului Sănătăţii).

Dar atunci când teoria nu se regăseşte şi în realitate cine suferă, domnule Ministru al Sănătăţii? Cazul zecilor de bebeluşi diagnosticaţi în anul 2012 cu TBC ganglionar şi îmbolnăviţi de vaccinul BCG importat din Danemarca [19] a dovedit că doar copiii noştri suferă (şi noi alături de ei) atunci când Ministerul Sănătăţii „uită” că siguranţa vaccinurilor injectate copiilor din această ţară ţine cu adevărat de siguranţa naţională!

Dacă pe factorii de decizie şi experţii Ministerului Sănătăţii îi îngrijorează cu adevărat scăderea gradului de acoperire vaccinală a copiilor, atunci nu este nevoie de o „lege a vaccinării” prin intermediul căreia să se încerce instaurarea dictaturii medicale în România.

O asemenea „lege a vaccinării” ar avea drept „efect advers” nedorit o scădere şi mai accentuată a gradului de acoperire vaccinală a copiilor din cauza distrugerii totale a oricărei urme de încredere a părinţilor în siguranţa actualelor vaccinuri. Ține de un elementar bun simţ faptul că ceea ce este bun si sigur nu este necesar să fie impus cu forţa, cu forţa se impun doar lucrurile lipsite de siguranţă şi cu potenţial nociv/distructiv.

În locul unei asemenea „legi a vaccinării” este nevoie în schimb de responsabilitate şi de asumarea răspunderii de către factorii de decizie din cadrul Ministerului Sănătăţii, doar de aceste lucruri este nevoie pentru a recâştiga treptat încrederea părinţilor în calitatea şi siguranţa actualelor vaccinuri. În acest sens vă propun 4 măsuri care, din punctul meu de vedere, fac inutilă orice „lege a vaccinării”.

• Reluarea producţiei de vaccinuri în forma monovalentă la Institutul Cantacuzino.

Motivaţie : nici unul dintre adulţii de astazi nu a fost vaccinat niciodata cu nici o doză de vaccin hexavalent (adica cu 6 vaccinuri injectate simultan), în timp ce bebeluşilor li se injectează în prezent câte o doză de vaccin hexavalent la varsta de 2 luni, 4 luni şi 11 luni.

• Asumarea răspunderii penale pentru siguranţa acestor vaccinuri de către fiecare Ministru al Sănătăţii, Secretar de Stat şi Director al Institutului Cantacuzino.

Motivaţie : părinţii vor ştii că toţi aceşti factori de decizie vor face şi imposibilul pentru a le asigura copiilor din aceastăţarăcele mai sigure vaccinuri cu putinţă deoarece va fi in joc capul acelor factori de decizie, iar existenţa acestei realităţi va duce la recâştigarea încrederii majorităţii părinţilor în calitatea şi siguranţa acestor vaccinuri.

• Până la reluarea producţiei de vaccinuri la Institutul Cantacuzino, realizarea în mod transparent al tuturor demersurilor necesare pentru ca acele companii farmaceutice de la care importăm vaccinuri să îşi asume în scris răspunderea legală pentru siguranţa propriilor lor vaccinuri.

Motivaţie : asumarea clară şi fără subterfugii a acestei responsabilităţi va determina creşterea semnificativă a încrederii majorităţii părinţilor în calitatea şi siguranţa acestor vaccinuri.

• Vaccinarea publică (fără nici o urmă de indoială că este vorba chiar de vaccinuri şi nu de ser fiziologic) a factorilor de decizie, a experţilor din cadrul Ministerului Sănătăţii şi a membrilor familiilor lor cu vaccinurile recomandate populaţiei.

Motivaţie : părinţii vor avea şi mai multă încredere atunci când vor vedea că cei care le recomandă anumite vaccinuri pentru ei/pentru copiii lor injectează aceleaşi vaccinuri şi în organismul lor/al membrilor familiilor lor.

Încrederea părinţilor va fi recâştigată, treptat, dacă pentru vaccinurile recomandate a fi injectate copiilor lor va exista o reală asumare a răspunderii legale de către firma/institutul care le produce şi de către factorii decidenţi din cadrul Ministerului Sănătăţii. Din păcate însă, cazul zecilor de bebeluşi îmbolnăviţi grav de vaccinul BCG care le-a fost injectat în anul2012 ademonstrat, încă o dată, că asumarea răspunderii legale de către factorii de decizie din cadrul Ministerului Sănătăţii nu există!

Aşadar, fuga de răspunderea legală (pentru siguranţa vaccinurilor) a producătorilor, a factorilor de decizie şi a experţilor din cadrul Ministerului Sănătăţii reprezintă una dintre principalele cauze care au dus la distrugerea încrederii pe care o aveau părinţii în siguranţa vaccinurilor ce sunt injectate, cu acordul lor, în organismul propriilor copii. Iar această distrugere a încrederii părinţilor în siguranţa acestor vaccinuri s-a reflectat în scăderea gradului de acoperire vaccinală a copiilor.

Cu toate acestea, deşi este evident acest adevăr, ni se propune drept „remediu”, în mod halucinant, nu asumarea acestei răspunderi legale (despăgubirile financiare oferite de la bugetul de stat nu înseamnă asumarea răspunderii legale!) ci o lege a vaccinării care să ne constrângă şi mai mult, în numele siguranţei naţionale, pentru a ne fi injectaţi copiii cu o mulţime de produse biologice numite „vaccinuri” şi pentru a căror siguranţă nici măcar companiile farmaceutice care le produc nu îşi asumă în scris răspunderea legală!

Iertaţi-mi francheţea, dar chiar atât de tâmpiţi ne consideră anumiţi factori de decizie/centre de putere din cadrul Ministerului Sănătăţii încât să nu înţelegem aceste realităţi? Și, în ciuda faptului că suntem atât de puternic desconsideraţi, toţi aceştia mai şi vor să avem încredere în profesionalismul şi în onestitatea lor? Sau nu încrederea noastră îi interesează ci obedienţa şi totala noastră supunere este ceea ce-i interesează cu adevărat?

În incheiere simt nevoia, domnule Ministru al Sănătăţii, să clarific un aspect important : am tot respectul pentru părinţii care se informează în prealabil din cât mai multe surse publice şi oficiale cu putinţă, indiferent dacă ei iau într-un final decizia de a-şi vaccina sau a nu-şi vaccina copiii. Am tot respectul pentru ei deoarece iau o decizie foarte importantă pentru copiii lor fiind conştienţi atât de efectele pozitive cât şi de efectele negative pe care le poate avea asupra sănătăţii copiilor lor vaccinarea/nevaccinarea lor.

Însă decizia este şi trebuie sa rămână a părinţilor şi nu a unor birocraţi pentru care viaţa şi sănătatea copiilor nostri nu inseamnă nimic altceva decât simple statistici. Noi suferim atunci când copiii noştri suferă, noi murim de vii şi trăim Iadul atunci când copiii noştri mor cu zile prin spitalele care au fost distruse în această ţară, NOI si nu voi! Nu voi ne iubiţi copiii, noi îi iubim mai presus de orice, noi avem grijă de copiii noştri şi nu nişte birocraţi care au dovedit de nenumărate ori că nu dau 2 bani pe viaţa şi sănătatea copiilor noştri!

Cu speranţa că aceste informaţii vor ajunge şi acolo unde trebuie să ajungă,

Stoian George-Daniel

Referinţe :