Au murit degeaba dacă tot Elena Udrea şi Traian Băsescu rămân promotorii schimbărilor din ţara noastră. Udrea cere pedepse aspre pentru vinovaţi, iar marinerul, cu propunerea de credite garantate de stat, încearcă să agaţe o generaţie dată în clocot. La Antena 3, operaţiunea de tămâiere a guvernului Ponta continuă. Un june care se ţine de curea când vrea să scoată o glumă îi acuza pe demonstranţi că ei cer demisia lui Arafat şi Bănicioiu, miniştri merituoşi în timpul orelor de vârf ale accidentului. Adică tupeu, nu alta! Dar pentru felul în care au încercat să machieze imaginea mecanismului care a funcţionat perfect şi salvează impecabil muribunzii, ce merită? Poate că nu acelaşi lucru ca mitocănia liberalului Mihăiţă Calimente. Acest mitocan cu voce potrivită pentru asemenea declaraţii de tavernă se crede buricul înţelepciunii: „Dacă strada nu ne vrea nici pe noi, atunci să-i voteze pe bulgari” .
Nu să meargă el la bulgari să-i dea un ban de leafă. Ce-ar fi ca demonstranţii şi alegătorii să-l trimită pe acest Mihăiţă pe la sapă sau la cules porumb? Nu pare a fi folositor la reprezentarea unor semeni! Şi Valeriu Zgonea se bagă în seamă, imaginându-şi că el face parte dintre soluţiile salvatoare solicitate de demonstranţi. Alina Gorghiu se vrea un pic mai deşteaptă. Cere alegeri anticipate ca să profite niţel şi PNL-ul de coada de simpatie a lui Klaus Iohannis. Nu contează că nici ea şi nici Vasile Blaga nu pot îngăima două schimbări importante pentru o Românie invocată de demonstranţi.
Au fost suficiente două-trei zile şi câteva ore după demisia lui Victor Ponta pentru a vedea că suntem în situaţia de a încerca o schimbare fără a avea parte de un politician cu idei clare despre ce ar presupune ea. Toţi vor ca mişcarea să se producă doar la nivelul celor care ocupă fotoliile puterii. Adică să se mai rotească niţel. Idei majore, nici vorbă. Doar o pauză dramatică de gândire modernă. Şi nimeni nu vine să propună un plan care să contracareze toate slăbiciunile politicii şi politicienilor români de până acum.
De ce sunt convins că politicienii nu înţeleg ce s-a petrecut? Şi nici jurnaliştii! Unii dintre ei încearcă să panseze durerea compatrioţilor noştri cu entuziasmul penibil cu care anunţă că ”o bătrână şi-a donat pensia”, fără să înţeleagă că folosind acest limbaj la adresa unei doamne cu suflet larg se grăbesc spre plutoanele de jurnalişti casaţi de istorie. Ei bine, de la aceşti jurnalişti până la Victor Ponta, toţi vorbesc cu acelaşi aer lejer depre ”mesajul străzii”. Ba o cucoană pomădată şi agitată de la Antena 3 zicea că doar nu or vrea ca Iohannis să ”se consulte cu strada” şi aşa mai departe, strada în sus şi strada în jos.
Demonstraţiile de marţi şi de miercuri seara nu sunt o răbufnire a străzii, a unei populaţii eterogene şi nemulţumite. Nici social, nici cultural. Ne aflăm în faţa unei forme de protest a generaţiei tinere, cea rănită şi ofensată profund de tragedia de la Colectiv. Ea cere o schimbare de fond. Adică o curăţire a politicii româneşti de toate metehnele trecutului. Or, aceşti demonstranţi nu sunt ”strada” în nici un fel. Ei reprezintă o răbufnire a unei lumi româneşti de primă valoare şi ignorată de politicieni, minimalizată şi înşelată de aceştia. Iar programul generaţiei tinere este unul singur:
– O Românie fără păcatele politicienilor de ocazie, a impostorilor şi idioţilor preocupaţi numai de viaţa lor. Gata cu cei veniţi din comunism şi de pe valurile tulburi ale aşa-zisei revoluţii. Au arătat ce pot şi adio! Şi-au epuizat şi potenţialul, şi mandatul!
Într-o asemenea situaţie, toţi au aşteptat cu nerăbdare o soluţie de la Klaus Iohannis. El încă mai este socotit ultimul supravieţuitor în materie de purtător de speranţe.
Mărturisesc că vorbirea lui Klaus Iohannis m-a lăsat nepăsător, ca să nu spun că m-a dezamăgit. Pentru el era şi este esenţială doar schimbarea guuvernului:
”Oamenii au arătat clar ce aşteaptă: schimbare. În fine, târziu, foarte târziu guvernul a demisionat. A fost nevoie să moara oameni ca această demisie să se producă.
Dacă s-ar fi impus respectarea normelor şi a legilor, niciunul nu ar fi trebuit să moară.
Acum, avem o situaţie nouă. Un guvern demisionar, aştept ca primul ministru să îmi înainteze demisia, şi imediat după aceea voi lua legătura cu partidele politice şi voi convoca consultări.
Aceste consultări, în varianta optimală, vor avea loc deja mâine, cel târziu poimâine.
Vreau în această săptămână să finalizez prima rundă de consultări, pentru a avea o imagine despre cum văd partidele soluţionarea situaţiei. Vom avea un guvern interimar. Vom avea o soluţie pe care o voi comunica atunci când se cristalizează…….Aceste schimbări sunt doar un nou pas, un pas important, dar doar un pas în direcţia schimbării politicii româneşti în direcţia îmbunătăţirii performanţei clasei politice, spre o politică eficientă, pragmatică, transparentă. Mai e mult de făcut”.
Cât despre programul Iohannis, despre un altfel de politică, despre ”punct şi de la capăt”, ioc-ioc-ioc!
O tragedie l-a adus pe Klaus Iohannis în situaţia de a arăta ce poate, ce vrea şi ce soi de politician este. Eu am început să mă tem de aceste adevăruri.
Să dea Dumnezeu să fie altfel!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.