Sebastian Vlădescu

Este actualul ministru de Finanţe în actualul guvern condus de premierul Emil Boc. Probabil cel mai înjurat în clipa de faţă dintre membrii Cabinetului. Regretatul şi distinsul om de litere, idei şi spirit care a fost Alexandru Paleologu are un comentariu extrem de gingaş legat de înjurătura noastră „primordială”. Cum se exprima elegant Domnia Sa. Şi adaugă cu un umor acru, într-un „Studiu comparativ al înjurăturilor din limbile europene”, din volumul „Bunul simţ ca paradox”, că trimiterea la origine din limba română „este o şansă acordată preopinentului de a reveni într-o formă îmbunătăţită”.

Scurt. Clar. Concis. Nu ştim câte sudălmi a încasat şi va mai încasa ministrul român de Finanţe, dar sunt slabe şanse pentru a reveni într-o formă chiar şi eventual îmbunătăţită. Apariţiile sale publice şi aerul său uşor distras din lumea contemporană, din care cu onor şi multiple beneficii face parte, nu aduc o notă de speranţă românilor. Ale căror venituri şi cheltuieli, alături de Traian Băsescu, le gestionează cu sânge rece. Ştiinţa lui de carte exprimată ţâfnos şi arogant pune paie pe focul unei mulţimi şi aşa iritate.

Absolvent de ASE – născut pe 3 aprilie 1958, berbec cum ar veni, tenace si răbdător, nu-l distrage nimeni din „ale lui”, dar care sunt şi „ale noastre”, din păcate –, Sebastian Vlădescu ar vrea să lase impresia că este un tehnocrat pur-sânge. Profesionalism mediocru şi pragmatism fără rezultate afişate, dincolo de politică, ar vrea să ne inducă rezolvarea crizei, pusă pe umerii amăreştenilor. Din păcate, Vlădescu nu îşi dă seama că realitatea este mult mai complexă şi mai dură.

Nu ştim cu precizie dacă el este adevăratul „policy maker” al actualei strategii cu tăierea a 15% din pensii şi 25% din salariile bugetarilor, dar cu certitudine susţine 100% această iniţiativă. Nu comentăm dacă e bună sau proastă – este rea şi ineficientă oricum pentru mersul economiei româneşti –, ci accentuăm faptul că este complet inadecvată în acest moment. Nu trebuie să ai prea multă „doxă” economică să pricepi că tăierea pensiilor este o „prostie”. (Altă vorbă dragă lui Alexandru Paleologu).

Cine analizează şi politic, şi uman tot acest nou pachet de măsuri, zice-se anticriză, realizează mintenaş cinismul şi „jemanfişismul” unui politician care vorbind de Ţară şi Neam se gândeşte doar la propria lui chiverniseală. Sau a clientelei ce sprijină actuala putere. Sebastian Vlădescu se dovedeşte o formă fără fond a Cabinetului Emil Boc, care învârte altminteri cum vrea toate fondurile.

Nu am auzit să se fi sistat lucrările la noul sediu SPP, că tot veni vorba de economii. La sânge. Sângele „nostru”, şi banii „lor”. Cu formulările lansate la conferinţa Finance 2010 precum „Simt că ceea ce fac fac bine” şi „Între 2007-2010 pensiile au crescut prea mult”, Sebastian Vlădescu intră deja în gura lumii şi nu are nici o şansă să revină într-o formă îmbunătăţită. Cu scrisoarea către FMI cu tot.