Și-a săvârșit lucrarea într-un veac teribil și s-a împlinit tot ce a prorocit până în ziua de azi.
Vineri, 21 noiembrie, are loc proclamarea locală a canonizării sale. Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie este cinstit prin evenimente liturgice deosebite, chiar în locul unde se află mormântul său, în județul Hunedoara.
Am stat de vorbă cu istoricul Florian Bichir, autorul celor trei volume ”Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii”, singurele pe care Comisia de Canonizare a Patriarhiei Române le-a avut în vedere atunci când a întocmit actul de trecere în rândul sfinților a celui care a fost numit cu evlavie Sfântul Ardealului.
Pr. Boca și-a regăsit locul nu doar în Ceata Sfinților, ci și în Calendarul creștin ortodox român
„În urmă cu 36 de ani, pe 28 noiembrie 1989 trecea la cele veșnice părintele Arsenie Boca, cel mai mare duhovnic român al secolului XX. Am muncit trei ani pentru a reda românilor adevărul despre părintele Arsenie Boca. Sunt mulțumit sufletește că cele trei volume (circa 1.800 de pagini) scrise în colaborare cu Romeo Petrașciuc, Raluca Toderel și supervizate de pr. prof. univ. dr. Constantin Necula au stat la baza Actului de Canonizare la care a lucrat Comisia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”, spune Florian Bichir, istoric și publicist român, dar și doctor în istorie, științe politice și teologie.
Cel mai mare duhovnic român al secolului XX
„Este un reper al României curate, o temelie a creştinismului autentic. Este una dintre cele mai harismatice figuri ale Ortodoxiei româneşti și, pe bună dreptate, considerat cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea”, spune istoricul Florian Bichir, pentru Cotidianul.
După decembrie `89, personalitatea pr. Arsenie Boca a început să fie cunoscută marelui public
”S-a scris mult despre Părintele Arsenie Boca, de la volume hagiografice până la unele cu atitudini de inchiziţie, care-i reproşau părintelui o anumită afinitate politică în tinereţe. Câteodată, de la Zenit la Nadir nu-i decât un pas…
A intrat în vizorul autorităţilor înainte de instaurarea regimului comunist
”Prima notă din dosarul său apare pe 5 iunie 1943, fiind catalogat drept <un înfocat legionar>. Pr. Arsenie Boca şi problema legionarismului va fi un subiect uzitat mereu în cadrul anchetelor, fiind unul din cele mai comode capete de acuzare nu doar în cazul Părintelui Arsenie, ci al multora dintre persoanele incomode ale acelei perioade”, arată istoricul.
Carismatic, atrăgea mulţimile de credincioşi
”Părintele Arsenie Boca a fost o persoană carismatică şi capabilă să atragă mulţimile de credincioşi. Autoritatea puternică, precum şi capacitatea de convingere erau elemente de potenţial pericol, chiar dacă niciodată Părintele nu a făcut ceva dubios, după cum nota un cercetător:
<Masele de oameni care se îndreptau spre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în anii celui de-al Doilea Război Mondial puteau să cuprindă şi oameni potenţial periculoşi pentru ordinea de Stat, atât de fragilă în contextul istoric atât de delicat. Cum drumurile aveau drept ţintă cel mai adesea pe părintele Boca, în mod firesc organele de ordine s-au întrebat cum şi în ce fel acest călugăr poate avea influenţă asupra oamenilor>”.
Far călăuzitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus
”Far călăuzitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Părintele Arsenie Boca a început să formeze, la rugămintea mitropolitului Nicolae Bălan, o „pepinieră” de monahi, o mănăstire model care să permită renaşterea spiritualităţii ortodoxe într-un spaţiu văduvit secole de-a rândul de prezenţa benefică a lăcaşelor monahale.
În acele vremuri, de război, circula printre autorităţile vremii duhul anti-legionarismului, iar mănăstirea se afla aproape de noua graniţă româno-maghiară. Pentru a nu exista suspiciuni, Părintele Arsenie Boca a cerut ca în preajma mănăstirii să fie amplasat un post de jandarmi”, explică istoricul.
„(…)În ce mă priveşte, declar cu toată conştiinţa împăcată că: în toată perioada de la 1940, de când am venit la mănăstire până astăzi, nu s-a ţinut cu ştirea sau încuviinţarea mea nici o şedinţă legionară. N-aş fi îngăduit treaba asta nici în ruptul capului. Am auzit că nu toţi pelerinii sunt cuminţi. Drept aceea am cerut verbal, în repetate rânduri, D-lui Comandant al Legiunii de Jandarmi Făgăraş, un post fix de control, care să cruţe mănăstirea de implicaţii într-un domeniu neîngăduit (…), întrucât preotul trebuie să rămână preot, dar nici certaţii cu stăpânirea să nu poată abuza de îngăduinţa creştină”. (Părintele Arsenie, declaraţia dată Siguranţei, în data de 10 iunie 1948).
Pecetea de legionar îl va urmări în toate notele Securităţii
”Dacă agenţii regimului Antonescu s-au lăsat până la urmă păgubaşi, deşi pecetea de legionar îl va urmări toată viaţa în notele Securităţii, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu noua orânduire comunistă.
Părintele a suferi, la instigarea ministrului Cultelor, Constantin Burducea, o primă arestare la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, apoi dus la Bucureşti şi eliberat pe 30 iulie 1945. A mai fost arestat pe 14 mai 1948, schingiuit o lună şi jumătate, silit să dea repetate declaraţii, apoi eliberat.
Toate acestea erau însă simple, chiar banale încercări, faţă de ceea ce va veni…”, spune Florian Bichir.
”<Părintele Arsenie Boca în arhivele Securității>, un final de poveste…”
”Când am început în 2013 această aventură spirituală (”Părintele Arsenie Boca în arhivele Securității” – n.r.) , România nu era lovită de Boca-manie.
Nici ziarele nu erau pline de vrăjitoare cu anunțuri de genul „îmi iau puterea de la mormântul sfânt de la Prislop”, nici tarabele nu se îndoiau sub broşuri în care să apară fabulaţii de genul: „Părintele zbura, l-am văzut eu, cu ochii mei”…
Demersul a fost unul ştiinţific, academic. Pentru prima oară se publica integral dosarul de securitate al Părintelui Arsenie Boca (cu toate numele sale adiacente cu care apare în dosarele de urmărire: Arsenie Boca, Arsenie Boca Zian, Boka Zian, Zian Vălean sau Boca Vălean Zian, lucru care a scăpat numeroşilor editori sau autori).
O cercetare academică nu se poate face decât studiind documentele în integralitatea lor!, mai spune istoricul.
Un succes colosal…
”Încă de la primele volume am avut un succes colosal. Cum era de aşteptat, au avut parte şi de piraţi, care s-au grăbit să le copieze, deşi n-au călcat în viaţa lor prin vreo arhivă! De fapt e bine că încet-încet, viaţa acestui mare duhovic al României, poate cel mai mare, să fie cunoscută!”.
În 2016, discuţie despre posibila canonizare
”În 2016, ca urmare a demersurilor făcute de mai mulţi zeci de mii de credincioşi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie posibila canonizare a celui denumit cu dragoste şi evlavie Sfântul Ardealului…”
Unde sălăsluieşte Duhul Sfânt dă târcoale şi Necuratul…
”Ca de obicei, acolo unde sălăsluieşte Duhul Sfânt dă târcoale şi Necuratul. Ca urmare a unor nesăbuiţi, Sfântul Sinod a fost informat că există două inconveniente pentru trecerea Părintelui Arsenie Boca în rândul sfinţilor, în binecuvântatul Sinaxar românesc. Prima ar fi caterisirea sa, adică excluderea din monahism, iar a doua, o posibilă căsătorie, după ce a fost forţat să părăsească cinul monahal…”
”Mârșăvi”, spulberate de cercetători…
”Este vorba despre cercetătorii George Enache şi Adrian Nicolae Petcu, autorii singurului studiu cu pretenţii academice, <Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice>, care au spulberat aceste mîrșăvii.
Deci Părintele a fost forţat să părăsească mănăstirea. În mai 1959, prin actul Episcopiei Aradului, nr. 2407/1959, Părintele Arsenie Boca este îndepărtat din mănăstire, iar maicile sunt obligate <să intre în lume>.
Fără a fi caterisit, i se interzice să mai slujească şi chiar să mai poarte haina monahală. Este angajat la Biserica Sfântul Elefterie din Bucureşti, ca pictor secund pe lângă meşterul Vasile Rudeanu.
Abia în 1961 este angajat la Atelierul de Pictură al Patriarhiei, de la Schitul Maicilor”, explică istoricul.
”Au încercat să şteargă imaginea ascetului cu barbă bogată şi ochi de foc…”
”Arsenie Boca a acceptat acest joc o perioadă, pentru a scăpa de urmărirea Securităţii. Noul Boca trebuia să fie un om de lume, bărbierit, îmbrăcat la costum, cu ochelari de soare şi… căsătorit. Ca şi cum forma ar rezona cu fondul interior…
Lumea bârfea că s-a căsătorit cu Julieta Constantinescu, fosta stareţă Zamfira. Toate răutăţile au fost tratate de Boca printr-un umor fin specific oamenilor inteligenți, așa cum era și el”, mai spune Florian Bichir.
„Viaţa lui Arsenie Boca, de la plecarea din mănăstire până la moartea sa, a stat sub semnul interdicţiei dureroase de a nu mai putea îmbrăca haina călugărească şi a se întoarce, sub aspect formal, în chinovie, pentru a sluji alături de fraţii săi monahi.
Securitatea a înţeles că cel mai periculos lucru la acest om este extraordinara sa forţă ca simbol al trăirii creştine şi a încercat, cel puţin sub aspect exterior, să şteargă imaginea ascetului de odinioară, cu barbă bogată şi ochi de foc”.
După plecarea din mănăstire, în dosarul de urmărire informativă
”(…) agentul „Florică”, în nota din 5 februarie 1965, arăta următoarele: <Din anul 1959 a venit în Bucureşti dimpreună cu fosta stareţă de la Prislop, Julieta Constantinescu. Unii spuneau chiar că Arsenie Boca este căsătorit cu aceasta.
În momentul de faţă Boca este angajat la atelierul de pictură de la Patriarhie. Nu are încă buletin de Bucureşti. Acum a fost trecut pe tabel pentru a i se elibera buletin.
El nu mai umblă în haine clericale şi nici nu mai poartă barbă.
Este încă devotat Bisericii şi este privit de Patriarh şi de ceilalţi şefi ai lui ca un om capabil şi priceput în arta picturii.
Participă cu regularitate la slujbele religioase de la Patriarhie, în sărbători.
Se fereşte însă ca să mai aibă legături cu diferiţi credincioşi şi credincioase, care îl admiră şi ar vrea să stea de vorbă cu el. El este destul de prudent şi calculat.
Din timpul de când era student, era socotit ca un om de caracter, cu multă voinţă şi destul de modest. Ori de câte ori am vorbit cu el, mi-a spus că lumea i-a făcut o falsă reclamă, a exagerat anumite lucruri…>”.
Bucureşti, Drăgănescu, Sinaia…
”Cel de-al treilea volum despre Pr. Arsenie Boca documentează ani nu neapărat tumultuoşi sau generoşi în informaţie sub aspectul punerii sub urmărire sau a acţiunilor concrete întreprinse împotriva sa. Încheie, practic, demersul referitor la dosarele Sfântului de dincolo de Ardeal. Radiografiază perioada pribegiei Părintelui Arsenie după momentul Prislop, anii `60-`89, cu reperele sale, Bucureşti, Drăgănescu, Sinaia.
Regăsim aici însă oameni, personaje, evenimente trecute prin vămuirile mai mult sau mai puţin conjuncturale ale Securităţii”.
Trilogia BOCA
- Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii vol I, Editura Agnos în colaborare cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), 2013 (ISBN: 978-973-1941-11-0)
- Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii vol II, Editura Agnos în colaborare cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), 2014 (ISBN: 978-973-1941-18-9)
- Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii vol III, Editura Agnos în colaborare cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), 2016 (ISBN: 978-973-1941-10-3)Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității”, Editura Agnos, reprezintă circa 1.800 de documente publicate și comentate cu note de subsol conform regulilor academice. Au fost singurele volume reținute, în mod oficial, de Comisia de Canonizare a Patriarhiei Române pentru întocmirea actului de trecere în rândul sfinților a celui care a fost numit cu evlavie Sfântul Ardealului.
Pe data de 4 februarie 2025, la Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc, a fost proclamată canonizarea sa, alături alți 15 sfinți.
Părintele Arsenie Boca a fost trecut în rândul sfinților în ședința din 11-12 iulie 2024.
Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitorul copiilor, pe Sfântul Spiridon ni-l amintim zugrăvit în picturi din biserici și în icoane ținând în mână o cărămidă pentru a explica Taina Sfintei Treimi, pe Sfântul Dimitrie cel Nou, pictat desculț în unele icoane…
Care să fie cea mai potrivită imagine pentru Sântul Ardealului?
”… îmbrăcat în reverendă, cu cojoacă, sus în vârf de munte, înconjurat de popor, lume multă, și cu ochii ăia geniali, albastri, care te priveau până în străfundul inimii…”
1 comentariu