SF politic-Profetul, aurul și ardelenii

Ce treabă are Ardealul? Păi n-are. O fi Boc mai cu moț dar n-are treabă cu Ardealul. Ardealul e o inimă. Ca și Moldova. Ca și Constanța. Ca și Maramureșul. Nici Mazăre n-are treabă cu Constanța așa cum Iliescu n-are treabă cu România. Povestea cu profetul trebuie să fie o altă poveste, cum că a apărut un profet care a zis că toate partidele din România se vor dizolva meserie, în curând. Dar acum să vedem ce s-a întâmplat când aurul de la Sarmisegetuza a fost adus la suprafață de cercetătorul acela britanic, uite că-mi scapă numele, nu mi-l amintesc.

Când, într-o dimineaţă de vineri, din zidurile casei Vernescu au început să crească flori de portocal, Mama Mare a reuşit pentru prima oară să zboare fără aripi, pur şi simplu îşi agita braţele, astfel încât îi puturăm asemui zborul cu cel al unui înger de la Sucevița, Vasile, flaşnetarul se oprise lângă chioşcul de ziare şi-i povestea lui Mitică o istorie hazlie întâmplată la Parlament, Emil, frizerul, se aşezase pe un scăunel în fata frizeriei sale şi privea încântat soarele nostru electric înjurând guvernul plin de năduf, Ion, lăptarul, îşi meşterea motocicleta fluierând un tango şi nimic nu ne dădea de gândit asupra lucrurilor ciudate care aveau să urmeze.

Apoi, de la o fereastră, ne strigă Bebe, saxofonistul, era speriat de-a binelea, toate obiectele din jurul lui cântau îndrăcite. Am alergat cu toţii sus pe scări, înghesuindu-ne, plesnindu-ne în joacă pe spate, curioşi, flecari, înamoraţi după senzaţional, ziceai că ne ducem la alegeri să dăm de pământ cu PSD-ul, cu PNL-ul, cu USR-ul și PDL-ul, cu PMP-ul și PNG-ul și să-i punem pe ai noștri, nededați cu Moscova, cu Washingtonul, cu Berlinul sau cu Englitera.

N-au întârziat să apară măştile, focurile de artificii, dansurile nebune, apoi începu să se vorbească despre o gaură neagră prin care ar fi venit ceva sau cineva, ciudat, frumos, hazliu, o mulţime de sunete, fiinţe sonore, inteligente, vai, mi-am spus, e o prostie, am privit în jur, casele muzicale treceau printre noi, pantalonii mei îngânau un cântec din copilărie, gardurile, pantofii, automobilele, becurile, şi aşa mai departe, cântau, şuierau, râdeau, sonarienii păreau paşnici, plini de farmec şi foarte grăbiţi să pătrundă într-alt univers, s-au rostogolit mai departe duşi de ecoul primului sunet de după Marele Val şi iată că eu, chiar acum, ies din acest smartphone şi voi pluti o vreme prin cameră, apoi, pe fereastra larg deschisă, amestecându-mă cu zgomotele străzilor și bulevardelor și, dacă o vrea bunul Dumnezeu, chiar cu zgomotele autostrăzilor. Acum că plutesc, nu e mare lucru.

Să vezi cum plutesc ăștia de la guvernare. Care ăști? Toți, nu e unul mai breaz decât altul. Așa că uite-l pe Tudor Arghezi că vine pe Calea Victoriei și întreabă care e actorul acela care răcnea la Revoluție că vine la microfon noul președinte al României. Că Tudor Arghezi vrea să știe de unde știa actorul chestia aia geostrategică. Nici noi știm așa că o să continuăm să zicem tot felul de baliverne ca să se ia lumea cu mâinile de cap și alta nu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.