EXCLUSIV Carmen Uscatu: Secția nouă de transplant de la Marie Curie stă goală din cauza posturilor blocate de stat

Voi discuta astăzi cu Carmen Uscatu despre efortul de a construi un spital de la zero, despre noile secții deschise, dar și despre lupta crâncenă cu un aparat birocratic de stat care pare adesea paralizat.

Construirea noului spital de oncologie pediatrică din curtea Spitalului Marie Curie, o facilitate deschisă în aprilie 2024 și donată statului cu tot cu echipamente, reprezintă o premieră în România postdecembristă. Aici sunt tratați copii bolnavi de cancer, o afecțiune rară care lovește 500 de copii anual comparativ cu 100.000 de adulți, dar centrul deservește și alte patologii prin cele cinci săli de operație, secțiile de terapie intensivă, chirurgie și neurochirurgie. Totuși, inaugurarea nu a rezolvat automat problemele sistemice. Sistemul public se dovedește rigid, posturile sunt blocate, iar funcționarea la standarde internaționale este îngreunată.

De la vis la realitate și provocarea managementului informal

Cotidianul: Discutam la început, înainte de a începe acest interviu, despre cât de greu a fost acest drum. Ce vi se pare mai dificil: momentul în care ați construit efectiv spitalul sau acum, când trebuie să îl gestionați în relație cu autoritățile?

Carmen Uscatu: Tot timpul când am construit spitalul, am arătat partea pozitivă a lucrurilor, pentru că asta ne dorim până la urmă să vedem cu toții. Nu a fost însă ușor, pentru că noi a trebuit să strângem bani, să convingem companii și persoane fizice să investească într-un proiect ce părea o nebunie la început, gândindu-ne că niciun spital nu mai fusese construit în ultimii 37 de ani de când a căzut comunismul. Pe lângă managementul proiectului, a trebuit să creăm un spațiu emoțional, nu doar medical.

Cum e să fii și să nu fii? Construiești un spital și nu ești în Consiliul de Administrație

Carmen Uscatu continuă: Dar poate că cel mai greu este să poți să schimbi fără să ai uneltele formale să o faci. Noi am rămas în acest spital într-un mod informal, nu suntem în Consiliul de Administrație pentru a avea un cuvânt de spus. Este o provocare uriașă să te afli între două lumi: un sistem public ineficient, care nu are grijă de banii lui și nu încurajează performanța, și un loc care te obligă să fii altfel prin parteneriatele și training-urile internaționale pe care le-am dezvoltat.

Efortul asociației s-a concentrat pe crearea unor echipe medicale capabile să abordeze boala în toată complexitatea ei. Un copil bolnav are nevoie simultan de oncolog, radioterapeut, chirurg, patolog, ba chiar neurolog sau endocrinolog. Pentru a acoperi latura psihosocială, asociația a adus un medic specializat timp de un an în Elveția strict pentru terapia durerii, o facilitate unică în România. Dar statul pare să blocheze lucrurile chiar în punctul în care ele ar trebui să funcționeze.

Secții noi, ținute goale de nepăsarea birocratică

Cotidianul: Ne puteți da câteva detalii din interior? Ce se întâmplă cu noile secții din cadrul acestei clădiri?

Carmen Uscatu: Când acest spital a fost construit, două secții s-au născut cumva de la zero. Este vorba de cea de radioterapie, pe care am reușit să o deschidem în septembrie 2025 cu sprijinul Princess Maxima Centrum, dar nici până acum Casa de Asigurări nu a decontat tratamentele copiilor. Cea de-a doua secție nouă este cea de transplant. Dacă priviți în spatele acestor geamuri, în camerele sterile, le veți vedea din păcate complet goale, deși noi am pregătit deja medicii la Princess Maxima și la Bambino Gesù în Italia. Nu funcționează. 

Cum se va ajunge la standarde europene?

Întrebarea tuturor este cum vom deschide dacă posturile sunt blocate. Eu îi asigur pe toți, inclusiv pe viitorul ministru al Sănătății, că această secție va fi deschisă, chiar de va fi să stau zi și noapte în fața Ministerului Sănătății, în fața Guvernului și a Ministerului de Finanțe. Noi avem cifre care arată clar că un euro cheltuit pentru tratarea unui copil bolnav de cancer înseamnă șase euro câștigați în viitor pentru societate.

Discuția ajunge inevitabil la colaborarea cu statul român. Întârzierea deschiderii clădirii a reprezentat un episod absurd pentru societatea civilă și pentru pacienți.

EXCLUSIV Profesorul Rob Pieters: Blocajul angajărilor din spitale condamnă copiii la moarte

Lupta cu „conform cu originalul”

Cotidianul: Cât de mare a fost reticența autorităților în momentul în care ați spus că voi chiar faceți un spital și cum ați colaborat ulterior? Există un parteneriat cu autoritățile?

Carmen Uscatu: Nu există un parteneriat public-privat care ar permite o flexibilitate a resurselor, mai ales că legea actuală, stupidă și veche de 40 de ani, permite angajarea de personal doar în funcție de numărul de paturi fizice, ignorând numărul pacienților tratați. Mi-aduc aminte că a fost o întreagă luptă. Spitalul era gata din decembrie 2023, însă ministrul Sănătății de atunci, domnul Rafila, cerea mereu documente printate, scrise și semnate „conform cu originalul”. Asta în timp ce copiii și mamele lor, din clădirea veche, împărțeau o singură toaletă la 60 de persoane la capătul unui culoar și priveau pe fereastră la o clădire nou-nouță, complet utilată, care nu putea fi deschisă pentru că ministrul avea nevoie de hârtii fără nicio acoperire legală. Din partea autorităților nu am avut susținere, mai degrabă ne-au lăsat să facem, iar când nu ne-au lăsat, am luptat public pentru asta.

Într-o Românie în care supraviețuirea în oncologia pediatrică este cu 11 procente sub media europeană, Carmen Uscatu atrage atenția că fără cercetare și personal medical implicat în studii clinice, care pot crește supraviețuirea cu 10%, șansele copiilor nu se vor îmbunătăți.

Mesaj pentru autorități și viitoarele spitale din PNRR

Cotidianul: Suntem într-o perioadă marcată de schimbări politice. Ce îi transmiteți viitorului ministru al Sănătății, având în vedere și noile spitale regionale planificate prin PNRR?

Carmen Uscatu: Din anul 2015, când am început să strângem fonduri, și până în 2024, la deschidere, s-au perindat 12 miniștri. Ceea ce îi transmit viitorului ministru este să dea o șansă spitalului Marie Curie de a se dezvolta. Este absolut penibil să discutăm despre studii clinice și colaborări cu cei mai mari specialiști din lume, iar statul să fie incapabil să angajeze cinci asistente, minimumul necesar. Din acest motiv a fost întreruptă radioterapia cu anestezie pentru copii, pentru că lipsea un asistent de anestezie. Cât despre spitalele din PNRR de la Cluj, Iași sau Craiova, viitorul ministru trebuie să înțeleagă că o investiție de milioane de euro într-o clădire va sta goală dacă nu schimbi sistemul pentru a putea angaja și pregăti din timp echipele medicale. Este nevoie de management performant și de oameni care să lucreze interdisciplinar.

În loc de încheiere

Las în urmă noul spital de oncologie pediatrică.

Echipamentele sunt la locul lor, clădirea funcționează, iar proiectul asociației merge mai departe cu ridicarea unei noi clădiri pentru mutarea celorlalte specialități rămase în vechiul spital.

Cu toate acestea, dincolo de efortul uriaș al donatorilor privați, soarta acestor copii depinde acum de aparatul de stat. Odată cu implementarea standardelor vestice, procedurile medicale sunt deja aici, însă eficientizarea lor stă strict în semnătura autorităților care trebuie să deblocheze resursa umană. Pentru câteva zeci de minute am trăit senzația că nu mă aflu în România, din nou, dar realitatea blocajelor administrative m-a adus rapid cu picioarele pe pământ.