O meserie refăcută după o ruptură între generații
Chiar dacă lucrează de aproape două decenii cu piatră uscată și îi instruiește pe viitorii meșteșugari, Ivan nu se vede ca un maestru al acestei arte, notează La Vanguardia.
El explică faptul că, în Catalonia, transmiterea meseriei de la o generație la alta s-a întrerupt, iar recuperarea ei a început abia în ultimii ani. Situația este diferită în Mallorca, unde unii practică de 40 de ani și pot fi considerați deja maeștri.
Generația care a repus profesia pe picioare
Ivan face parte din generația de margers catalani, numele dat meșteșugarilor care ridică ziduri din piatră fără ciment și care au contribuit la renașterea acestei profesii. Pentru a se forma, a fost nevoit să plece din Catalonia, iar de atunci a observat cum numărul solicitărilor crește neîntrerupt.
Din acest motiv, margers catalani și-au propus ca meseria să ajungă și la generațiile viitoare.
Mai multe comenzi decât pot onora
Ivan spune că, acum câțiva ani, poate că ar fi avut rezerve, însă astăzi este convins că „această meserie are viitor”.
Construcțiile din piatră uscată sunt tot mai apreciate, iar volumul de lucru a ajuns să depășească ceea ce pot acoperi meșteșugarii, afirmă el, vorbind atât în nume propriu, cât și despre alți constructori din domeniu pe care îi cunoaște.
În fața acestor cereri, Breasla Meșteșugarilor Specializați în Construcții din Piatră Uscată dorește să pregătească un număr mai mare de profesioniști.
Ivan este printre cei care instruiesc noua generație și subliniază că miza nu ține doar de calitatea lucrărilor, ci și de supraviețuirea meseriei.
Pietre unite fără mortar
Tehnica presupune realizarea unor structuri în care singurul material folosit este piatra, fără ciment ori mortar care să o fixeze. „Pietrele sunt ținute laolaltă datorită gravitației, felului în care se îmbină și frecării dintre ele”, explică el.
Două milenii de istorie
Potrivit meșteșugarului, oamenii construiau din piatră uscată încă de acum două mii de ani. Din secolul al XVIII-lea și până la începutul secolului XX, tehnica a fost utilizată pe scară largă în agricultură, în vii și în spațiul rural.
Odată cu apariția cimentului și a altor metode de construcție, zidăria din piatră uscată a intrat treptat în declin, iar în țara sa meșteșugul „a fost, ca să spunem așa, pierdut”, mai spune Ivan.
El precizează că tehnica nu a dispărut complet, însă lanțul transmiterii s-a rupt, astfel încât cei care voiau să învețe meseria în Catalonia nu mai aveau de la cine.
Chiar dacă numărul meșteșugarilor profesioniști s-a redus, zidurile ridicate de ei au rămas în peisajul întregii regiuni, pe marginea drumurilor, pe câmpuri și în jurul caselor.
De la poteci forestiere la cursuri în Franța
Chiar aceste ziduri au stârnit interesul unor oameni precum Ivan, care a ajuns la meserie din curiozitate.
Totul a început, își amintește el, odată cu activitatea în administrarea pădurilor și repararea potecilor, unde a descoperit numeroase trasee din piatră uscată ce trebuiau refăcute, fără să știe însă cum să procedeze.
Primele reparații le-a făcut cum a putut mai bine, sprijinindu-se pe ajutorul „altor meșteșugari care încă practicau meseria și al oamenilor din sat”.
Pe măsură ce a învățat tot mai mult despre domeniu, a decis să se specializeze în Franța, întrucât local nu exista nicio posibilitate de formare profesională.
Înapoi în trecut, ca să poți merge înainte
Cum poate o meserie aproape dispărută să ajungă să aibă mai mulți clienți decât profesioniștii disponibili? Răspunsul lui Ivan ține de eficiența tehnicii.
Pentru zidurile cu rol de drenaj, cele din piatră uscată nu au rival, iar nici cimentul, nici betonul nu oferă un rezultat similar, explică Ivan.
El susține că valoarea acestei metode crește constant și descrie fenomenul drept o întoarcere în trecut „pentru a merge înainte”.
Impulsul venit de la UNESCO
Un moment hotărâtor în redescoperirea tehnicii a fost, potrivit lui Ivan, includerea construcțiilor din piatră uscată în patrimoniul cultural imaterial UNESCO.
Dacă până atunci munca meșteșugarilor se concentra mai ales pe reabilitare și reconstrucție, după această recunoaștere, care a dat un mic impuls activității, li s-a deschis accesul la o gamă mai largă de oportunități.
Deși admite că tehnica are anumite limite, Ivan se bucură că, în ultima perioadă, ea a început să fie folosită pentru construcții foarte diferite, de la poduri și case până la ziduri și drumuri.
Unii meșteșugari, printre care și Ivan, lucrează și dincolo de graniță. Anul acesta, el s-a ocupat în principal de restaurarea a două castele din Franța, împreună cu alți 12 sau 14 meșteșugari.
Are suficient de mult de lucru acasă încât să nu fie obligat să plece, însă proiectele de acest calibru îl atrag, mărturisește el.
Cursuri încheiate cu o acreditare franceză
O parte din timpul lui Ivan este rezervată formării, prin cursuri de construcție a zidurilor din piatră uscată.
De regulă, participanții provin din medii foarte diferite: proprietari care doresc să își refacă zidurile din piatră uscată de acasă, persoane curioase de această tehnică și lucrători forestieri care vor să își completeze pregătirea.
Pentru cei care își doresc să treacă dincolo de o simplă introducere, Gremi de Margers organizează, împreună cu specialiști francezi, cursuri de 40 până la 70 de ore, la finalul cărora participanții pot obține o certificare.
„Suntem în contact cu asociații din Franța. Noi predăm cursul, iar ei vin să organizeze examenul, certificând astfel că participantul are nivelul necesar și oferindu-i o acreditare recunoscută de guvernul francez”, conchide meșteșugarul.