Cartierul Tineretului, construit peste o lume demolată în ritm infernal

Cartierul Tineretului este unul dintre cele mai râvnite pe piața imobiliară. Apropierea de parc, de centru, de liceul Gheorghe Șincai sunt printre atuuri.

Puțini dintre cei care se mută acolo știu că asfaltul pe care merg zi de zi a acoperit mahalale, case, grădini de legume și de flori.

În zona unde acum se află Parcul Tineretului și cartierele de locuințe înainte erau mahalale patriarhale, grădini roditoare, florari renumiți, tăbăcari, măcelari. Toți acești oameni își duceau viața după reguli simple, într-o comunitate strânsă. Demolările din anii ’60–’80 ai secolului trecut au șters nu doar case. Au șters identități, istorii și rosturi, susțin unii dintre foștii localnici sau urmașii lor citați de B365.ro.

Înainte ca buldozerele să intre în lunca Dâmboviței, zona unde se află astăzi Parcul Tineretului era un paradis vegetal. Pământul fertil, brăzdat de firicele de apă, ajuta florile și legumele care creșteau într-o abundență greu de imaginat azi.

Traian Mihalache, inginer constructor și fost locuitor al Căii Văcărești, descria în urmă cu câțiva ani pentru B365 locul ca pe un bazin floricol unic în București: „Unde acum e lacul Văcărești era o abundență de caiși și cireși, de legume și flori. Apa acolo nu seca niciodată. Florarii erau renumiți în tot Bucureștiul.”

Legenda spune – și bătrânii o confirmau – că Regina Maria venea personal să aleagă bujori și gladiole din grădinile florarilor.  

Mahalalele Cărămidarii de Jos și Manu Cavafu – comunități cu rădăcini adânci

În zona actualului cartier Tineretului, între Calea Văcărești, Lânăriei și zona Piscului, se aflau pe vremuri mahalalele Cărămidarii de Jos și Manu Cavafu. Acestea erau comunități compacte, formate din cărămidari, pielari, grădinari și mici negustori.

În mahalaua Manu Cavafu, situată în apropierea actualului bulevard Șincai, se ridică și astăzi Biserica Manu Cavafu. Acesta era lăcașul breaslei pielarilor, construit în secolul al XIX‑lea și refăcut în perioada interbelică. Era centrul spiritual al comunității, locul unde se adunau la praznice, la sărbători și la momentele care le marcau viața.

Demolările din anii ’70–’80 au șters aproape tot, dar memoria acestor mahalale rămâne vie în poveștile celor care au trăit acolo și în puținele repere care au supraviețuit.

Din lumea în care fiecare se cunoștea cu fiecare și casele erau ridicate cu grijă, au mai rămas astăzi doar numele unor străzi: Lânăriei, Cărămidari, Tăbăcari.

Pe dealul Cociocului, lângă Abator, se afla cârciuma „Urlătoarea”. Hanul era renumit mai ales pentru cei care aduceau vite la tăiere. Numele venea dintr-un fenomen straniu: „Din zona pustie cu stuf veneau și urlau lupii.”

În anii ’60 începe asanarea zonei. Se dragează bălțile, se creează lacul, se ridică Sala Polivalentă (1974), Palatul Copiilor (1986), iar pe bulevardul Pionierilor apar blocurile P+10. Traian Mihalache, care a lucrat la Antrepriza 3 de Construcții, povestește: „Forma actuală a cartierului Tineretului-Văcărești a fost realizată în 18-20 de ani, pe etape.” Prețul a fost uriaș.

Demolarea unui univers: oameni împrăștiați, case rase, identități pierdute

Florarii, tăbăcarii, grădinarii, măcelarii – toți au fost expropriați. Cei mai mulți au fost mutați în Berceni, fără despăgubiri reale. „Nu puteai să-ți cumperi nici măcar o Dacie pentru trei corpuri de casă cu teren cu tot.” După 1989, foștii proprietari au încercat să-și recupereze terenurile. Fără succes. „Ce este revoltător este faptul că pe locurile acelor oameni astăzi se construiesc blocuri noi. Este o treabă hoțească.”

Ce a rămas astăzi? Puțin din tot ce a fost o dată și făcea locul fermecător. Doar două biserici, câteva parcelări interbelice și nume de străzi. Plus, amintirile celor care au trăit acolo. Restul – un cartier modern, cu parc, lac, locuri de joacă și blocuri anvelopate.

Chiar dacă au fost acoperite de asfaltul de la Tineretului, florile Reginei Maria, cârciuma Urlătoarea, gropile bombardamentelor, grădinile cu duzi sau mahalalele unde oamenii își dădeau bună ziua nu au fost uitate.