Temistocle Popa a zis asta, el și numai el. Noi, gură cască, în Piața Chibrit. Proaspăt ieșit din volutele siderale ale timpului, printr-un efect electromagnetic, Temistocle Popa ne-a dat de exemplu afacerile pe din dos, internaționaliste ale PSD-ului după 1990. Afacerea Mittal, afacerea Pasok, afacerea Merchel.
Băi, te oprești, strigă Gigi Vatmanul, hai că bați câmpii, vino mai aproape de subiect că ne apucă noaptea. Temistocle Popa râde în hohote, se apropie de Gigi Vatmanul și-i trage șapca soioasă pe urechi și lui Gigi Vatmanul îi cade steaua roșie de din dosul urechii, să mori de râs, nu alta. Asta e, mai cad niște stele roșii prin mulțime, mulțimea se mișcă spasmodic, se vălurește, vociferează, se aud sirenele jandarmilor, să vezi acum că ne dă și la televizor.
Temistocle Popa îi dă înainte cu internaționalismul care reunește toate ideologiile și de stânga și de dreapta, vrând să ne arate el nouă că noi suntem niște prostani, niște pierde-vară, niște ageamii, mă rog, tot felul de parascovenii din astea. Coana Sofica se bagă mai în față, ea ține cu regele. Așa zice, eu pe rege pariez. Cum adică pariezi pe rege, se ițește Bramburica Păsărica, rujată toată țipător și cu niște silicoane cât casa.
Până la urmă se dovedește că, vezi bine, coana Sofica dă în cărți și pariază pe regele de tobă. Asta era, ne lămurim noi, îndepărtându-ne binișor de subiectul zilei. În sfârșit, vin niște parlamentari nervoși, poliția după ei, cu dubele, să ne salte pe toți, poporanii fug care încotro, Temistocle Popa strigă disperat, ajutor, ajutor. Nu știu cum se face că, dintr-odată, totul se oprește. Îngheață toată scena.
Apar de nicăieri niște extratereștrii. Oh, dar n-au treabă cu noi, ei stau cu ochii pe internaționaliști de mai multe secole, le urmăresc atent toate mișcările. Cică internaționaliștii ăștia cu tot cu revoluțiile lor, cu piramidele lor, cu secretele lor de duzină, cu confreriile lor, cu experimentele și bombele lor atomice ar fi tulburat echilibrul galaxiei, ceva de speriat. Noi, poporanii, scăpăm cu basma curată, internaționaliștii o iau însă nasol de tot pe coajă, jur că noi n-avem nici în clin, nici în mânecă.
Ce s-o mai fi întâmplat, zău că nu mai știu. Pe mine m-a tras un spion sovietic de mână, unul iești direct din Revoluția din Octombrie, prieten bun cu Lenin. Spionul îmi zice, băi, scriitoraș român, pezevenghi și berbant, n-ai vrea să iei Premiul Nobel pentru Literatură? Se înțelege că vreau, da, vreau, să moară vecinii de necaz, să mă înjure Uniunea Scriitorilor, să mă persifleze CTP, să mă bârfească Cărtărescu, mă rog, și Liiceanu și Pleșu, că nu-i din drum. Dar ce trebuie să fac, întreb spionul căruia îi tot cade steaua roșie de pe frunte.
Păi, lasă, că te anunțăm noi ce trebuie să faci. Uite aici, am o listă întreagă de profesori universitari, de generali, de scriitori, de ingineri care sunt oamenii noștri, te-ai prins?! Nici nu mă uit la lista aia, o iau la vale către Dâmbovița, spionul sovietic strigă după mine, băi, nu fi prost, băi, nu fi fraier, ai să mori de foame, băi, n-auzi, eu mă fac că n-aud, îl iau de braț pe Temistocle Popa, Temistocle Popa râde de mine, te-ai pus pe nasoale cu spionajul sovietic, nene, să vezi tu caterincă siderală acum pe capul nostru, bla, bla, bla.
De ce SF, cand e vizibil ca e realitate?
Ps. Lista de generali, profi. Univ. Scriitorii, etc care sunt pe statul de plata al americanilor, Bruxellezilor, a lui Soros, Merkel, Macrou si Meelucius n-o aveti, sau e doar proprietatea președintelui flatulent si al pdin ministrului vopsit în culoarea ciorii cu cioc neomarxist usr-ist?