Avocatul Luigi s-a ținut după el, după Gore, ieșit de la secția de votare, să-i dea o mână de ajutor, că uite, s-a zvonit că un tren plin ochi cu politicieni ar fi deraiat dincolo de Chitila. Și să se ducă acolo să caște gura sau să dea o mână de ajutor.
Ei, mai mult s-au încurcat unul pe altul. I-a oprit poliția în colț la Universitate și le-a tras o amendă strașnică pentru că au trecut pe roșu, spre supermarketul Unirea. Amenda a plătit-o domnul Lubomir după ce i-am promis cu toții, solemn, că-l vom lua cu noi în marea călătorie. Bancherul s-a lăudat pe Facebook și pe Twitter că o să plece pe mări și pe oceane într-o aventură de pomină. Gaspar, măturătorul, a zis că, după părerea lui, publicitatea asta nu ne făcea tocmai bine dar vocea lui s-a rătăcit în vacarmul general.
Zece dulgheri din Turingia au venit în orășelul nostru să ne ajute să ridicăm corabia respectând întocmai toate indicațiile pelerinului Balthazar. Cam în două luni corabia a fost gata și ne-am adunat cu toții s-o dăm la apă. Fanfara municipală a cântat un marș adevărat, așa, ca la Viena, primarul Barzulis a ținut un discurs de zile mari exact pe 11 decembrie. Pricoliciul de la Arsenal a pregătit un foc de artificii, o frumusețe scânteietoare pe un cer de vară, poetesa Carmen s-a îmbrăcat cu rochia de mireasă iar domnișoara Margareta a făcut prăjiturele cu susan pentru toată lumea. O rachetă a incendiat însă corabia într-o clipă.
Grupa de pompieri voluntari din orăşel n-a avut timp nici să-și tragă răsuflarea că din corabia noastră cea mândră s-a ales scrumul cât ai zice pește, uit-așa a ars. Adică dacă a câștigat PSD-ul trebuie să ne ușchim din țar, întrebă prooccidentalul Gore trăgându-se de brăcinari. Păi da, cam da, a rânjit promoscovitul Bonifaciu, frecându-și mâinile de mulțumire electorală, mama lui de parșiv. Planeta Nibiru ne strivește exact mâine dimineață, anunță NASA, răcni Elefterie de la Arsenal nemailăsându-ne nici o portiță de scăpare, o speranță, acolo, românească.
Eu, ce să zic, am fost la Chitila să salvez politicienii, erau acolo, buluc, poporani de toate felurile, trăgeau politicienii afară din trenul avariat, îi trăgeau de cap, îi trăgeau de picioare, mare comedie, n-a murit nimeni cu adevărat. Apoi, ce să fac? Cum politica românească era rău pe chituci, m-am plimbat la prin Piaţa Romană, de alegerile electorale, pe Batiştei, pe lacul Herestrău cu o tiribombă acvatică adusă de SC Acvatic SRL tocmai din Hawai, să se dea cu ea poporul, să mai uite de necazuri. La McDonald dormeau cu toţii iar tigăile erau pline ochi, la Serviciul Special de Telecomunicaţii am descoperit că şi Iaşiul, Clujul, Timişoara și Suceava dormeau bine mersi.
Pe la doişpe şi-un pic, mi-am dat seama de gravitatea situaţiei şi am luat-o la fugă spre Otopeni să urc în Turnul de Control să iau legătura cu Lumea Mare să le zic ce necaz aveam şi să cer instrucţiuni pentru rezolvarea cazului. Waved Wonderful World! Yep! Dar nu era Turnul de Control ci chiar Turnu’ Fierarilor. Materializat prin spațiu-timp, anecdotic vorbind. Asta e, dematerializare, adică liberalism deșănțat și apoi materializare adică marxiști fornăicioși și tembeli. Avusese dreptate Gucci Gambino, Turnu’ Fierarilor era energie pură, ce să mai vorbim. Eram însemnați. Aveam o Misiune în Univers, nu te mint. Am zis în eter: Aici e România. Lumea Mare n-a răspuns.
Am repetat, aici e România. Lumea Mare, chitic. M-am enervat, se înţelege. Am răcnit în microfoanele care bâzâiau cometic. Băăă, Lumea Mare, aici e România! Şi tot aşa până când am descoperit că întreaga noastră planetă a fost debranşată de la rețea. SMS-uri, ioc. Hekări, niciunul. Nu tu Facebook, nu tu Google, nu tu Youtube, nici Gagarin, nici mangaleră, nici Eminem, nici X Factor, nici Avatar. De câteva zile, liber fiind ca păsărea cerului, hoinărind de colo, colo, printre somnoroși, scriu un studiu sociologic despre felul în care dorm popoarele lumii tot chitind cumva dacă Turnu’ Fierarilor n-a fost ridicat în vremuri imemoriale de o rasă de înaintași ai noștri, necunoscuți, care-au vrut să ne transmită un mesaj, o misiune, o sarcină esențială, o ipostază inițiatică, ce bine ar fi să nu care cumva s-o ratăm ca niște fraieri!
Un tren cu politicieni a deraiat dincolo de Chitila si s-a rasturnat ca Carracal.