Sfântul Haralambie, prăznuit pe 10 februarie, este cunoscut ca fiind apărător de ciumă și de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: „Bucură-te, izbavitorule de ciumă și de foamete!“.
Înainte de a fi condamnat la moarte Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu ca locul unde vor rămâne moaștele sale să nu sufere niciodată de foame și de boli, iar Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorința.
În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar în cea rusă sub chip de ierarh.
Capul său se păstrează la Manastrirea „Sfântul Ștefan“ din Meteora, iar în biserica Mănăstirii Miclauseni, din Iași, se află moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie.
Părticele din moaștele sale sunt prezente la Mănăstirea Rașca, la Catedrala episcopală din Galați, la bisericile „Sfântul Dumitru“ (Poștă), „Sfinții Arhangheli“ (Oțelari), „Sfântul Stelian“ (Lucaci) din București.
Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situați grele cum au fost „ciumă lui Caragea“, din 1813, dar și de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Hristos și pe îngerii săi.
Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat.
Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever (193-211).
Când Sfântul Haralambie a împlinit vârstă de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru că nu a lepădat credință în Hristos. Potrivit tradiției, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului și au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În față acestei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creștinism.
Sursa: crestinortodox.ro
shush Prostia nu o vindeca acest sfânt?
Alt sfânt? A inventat algebra sau vreun medicament?
Îmi cer scuze tuturor pentru ceea ce scriu, totul pare cinic dar nu este, este cruntul adevăr! Cetățenii merg sa se închine la icoana sa ii ajute dar nu mișca nimic, stau și așteaptă milă sau ajutorul divin pentru ceea ce vor, da? Nu cumva obligatoriu, fiecare trebuie să își întărească încrederea în sine și să se miște sa își rezolve problemele, fara a pierde timpul la catedrala lui Daniel sau la ăla din Constanța sau oriunde in Romania? Trage aer in piept, asuma-ti pornirea și ia-o din loc cu încredere și vei reuși fara a te umili lui Daniel sau la alții! Asta nu practică personală inclusiv a celor din jur! Exemplu: ai carne, cartofi sau ceea ce îți trebuie, de ce sa nu îți faci singur mâncare, și aștepți ajutor divin pierzând timpul și încrederea de sine umilindu-te la popi? E exact ce a făcut plăvanul, s-a umilit trecând pe la biserici și în final, toți l-au scuipat. În concluzie: niciunui individ nu are voie sa ii lipsească încrederea în sine, sa o ceara de la popi prin diferite metode.
Dumnezeu lucreaza prin oameni sfinti. Dar Dumnezeu face. Diavolul lucreaza prin oameni rai care fura si omoara.
Arsenie: „Mă, faceți semnul Sfintei Cruci pe tot ce mâncați!”.
Aparator de foamete. Mancarea este otravita toata. Apa? Se lucreaza la asta. Continuati forarile, tovarasi! Nu pentru noi, dar pentru corporatiile cu profiturile externalizate!