Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 20 iulie. ”Patria Sfântului Ilie, prorocul lui Dumnezeu, a fost țara Galaadului, de cealaltă parte de Iordan, care se învecinează cu Arabia și cu cetatea Tesvi, după care s-a numit și Tesviteanul. El s-a născut din seminția lui Aaron, din tată cu numele Sovac”. (Viețile Sfinților)
Sfântul Ilie a trăit în timpul domniei lui Ahab, rege al Regatului Israel, ce avea reședința în ținutul Samariei. Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul părinților săi, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.
”Sfântul Ilie, auzind și văzând fărădelegile ce se făceau în poporul cel răzvrătit a lui Israil – împărații petrecând în păgânătate, judecătorii și cei mari făcând nedreptăți, popoarele slujind urâciunilor idolești, fără frică și fără teamă de Dumnezeu, tăvălindu-se în necurăție și aducând pe fiii lor ca jertfă diavolilor; iar adevărații cinstitori de Dumnezeu se primejduiau în strâmtorare și în prigonire, necăjindu-se și dându-se la moarte -, îl durea foarte tare inima și se tânguia; pe de o parte, pentru pierderea sufletelor omenești, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplită împotriva drepților. El se mâhnea mai vârtos pentru necinstirile ce se făceau adevăratului Dumnezeu de cei necredincioși, se întrista și se umplea de râvnă pentru toate câte vedea”. (Viețile Sfinților)
Deci, prorocul lui Dumnezeu Ilie a mers la Ahab, fiind plin de râvnă către Dumnezeu, spre a-l mustra pentru rătăcire, că, părăsind pe Dumnezeul lui Israil, se închina diavolilor și pe toate popoarele le trăgea cu sine în pierzare.
Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie spune: ”Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1).
Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara.
Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: ”Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă și pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 – 23). Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.
După trei ani și jumătate, regele și prorocii săi cei mincinoși și slugile lor împreună cu mult popor erau în muntele Carmel, acolo unde a venit însuși Ilie râvnitorul către Dumnezeu.
”Până când veți șchiopăta voi de amândouă gleznele voastre?”, întreabă Sfântul Ilie mulțimile adunate pe muntele Carmelului: ”Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeți în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeți după el”, le spune israeliților, mustrați de conștiință pentru rătăcirea lor.
Când Dumnezeu a primit jertfa adusă de Prorocul Ilie și a căzut foc din cer ”și a mistuit toate jertfele cele întregi, lemnele, pietrele, țărîna și apa care erau în groapă”, popoarele, văzând aceasta, au căzut cu fețele la pământ, strigând: ”Cu adevărat Acesta este Unul Dumnezeu și nu este altul afară de El”.
Sfîntul Ilie le-a zis atunci: ”Prindeți pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul dintr-înșii. Oamenii au prins pe toți prorocii mincinoși și Sfântul Ilie i-a dus la râul Chișon, care curgea și acolo i-a junghiat cu mâna sa; iar necuratele lor stârvuri le-a aruncat în apă, ca să nu se spurce pământul cu ele, nici să se vatăme văzduhul de mirosul lor”. (Viețile Sfinților)
Rugându-se apoi, o ploaie a răcorit pământul și foametea a încetat.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. El este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locașurile cerești.
”El a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinți Apostoli în vremea Schimbării la Față a Domnului și iar se va vedea de oamenii cei muritori trupește, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului și cel ce mai înainte a scăpat de sabia Izabelei va pătimi în acel timp de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh și cu Ioan. De atunci încolo se va învrednici de mare cinste nu numai ca prooroc, dar ca și mucenic în ceata sfinților, de la dreptul dătător de plată Dumnezeu, Cel Unul în trei fețe, Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh, Căruia se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. (sursă: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com)
daca acesta este un exemplu atunci unii pot savarsi acte tragece impotriva celor ce nu cred sau cred in al zeu, spirit…etc. de fapt stim cum au fost distruse traditiile nordicilor si druzii lor…ba mai mult Inchizitia a fost de o ferocitate ingrozitoare…si azi ma cutremura gandul la Noaptea Sf. Bartolomeu cand in Franta au fost ucisi 35.000 de copii, femei si barbati…
porunca „Sa nu ucizi” nu este valabila pt cel ce a ucis cu mana lui peste 400 de preoti ai lui alt zeu…pt fapta ajungi sa fii slavit in veac si sa devii sfant si sa iei locul unuia mai vechi decat tine:Apolo care si el calatorea prin cer intr-u car de foc si i se mai spunea si Helios…
Pe bune? Biserica venerează pe unul care a înjunghiat cu sânge rece niște oameni cu care nu era de acord?
E mijlocul anului pastoral ce-ncepe la Sîngiorz și se gată la Sînmedru. Printre altele azi se prind fetele-n joc, adică-s bune de măritat.
Cei ce se dădeau creștini – să fim serioși, Constantin a văzut un cîștig, n-a avut el treabă cu viața creștină – au încerct să stîrpească sărbătorile vechi de cînd lumea, păgâne (paganus=locuitor al satului). Dacă n-au reușit le-au schimbat numele și, împotriva învățăturii creștine, le-au dat și o menire religioasă.
Conform decretului semnat, la 1166, de către Mihail Comneanul, este interzisă orice muncă în ziua de 25 iulie (Adormirea Sfintei Ana); sunt permise unele munci, fără să se menţioneze care dintre ele, în zilele de 1 iulie (Sfinţii şi făcătorii de minuni, doctori cei fără de arginţi Cosma şi Damian), 2 iulie (Aşezarea veşmântului Maicii Domnului în raclă), 8 iulie (Sfântul Mare Mucenic Procopie), 11 iulie (Sfânta Muceniţă Eufimia), 20 iulie (Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul) şi 27 iulie (Sfântul Mucenic Pantelimon);
[Î]n urma voinţei împăratului Franz Iosef, la 6 decembrie 1786, episcopul ortodox Ghedeon Nichitici de la Sibiu semnează o circulară conform căreia trebuie ţinută de credincioşi numai ziua de 20 iulie (GRAMA, p. 69-71). Zilele de 16, 17 şi 18 iulie sunt numite în popor Circovii de Vară, considerându-se a fi miezul verii (12. GHINOIU, p. 48)
Deci dupǎ ce l-a a amenințat pe Regele Ahab încercând „sǎ pice la pace”, Ilie a aplicat (cu sprijinul Domnului) o pedeapsǎ colectivǎ ca sǎ creeze revolta poporului. Apoi, ca sǎ se rǎzbune, i-a masacrat cu mâna lui pe înalții dregǎtori ai lui Ahab. Cruzi mai sunt evreii! Și astǎzi se folosesc aceleași metode.
După dezmățul conducătorilor din ultimii 35 de ani,urmează o perioadă de 3 ani juma de seceta cu Ilie in frunte!
Guvernantii il sarbatoresc, azi,pe sfantul pagan Chelie Oradeanul. La MUCI ani!
Și Bolojan Ilie va aduce seceta in România pentru 3 ani jumate!
Cum sa fii „pacatos”, daca nu iti amintesti cine esti? Daca esti tinut in ignoranta de catre cei ce stapanesc „omenirea”?
Sună cunoscut:
„împărații petrecând în păgânătate, judecătorii și cei mari făcând nedreptăți, popoarele slujind urâciunilor idolești, fără frică și fără teamă de Dumnezeu, tăvălindu-se în necurăție și aducând pe fiii lor ca jertfă diavolilor”
Conducători strâmbi şi trădători, speciali corupți şi ticăloşi, popor manelist îndobitocit cu droguri, păcănele, Las Fierbinți îşi trimit copiii la Untold şi Beach Please, lingăi mincinoşi cu epoleți în televiziuni, ziare sau pe post de postaci.
Locul proorocilor mincinosi care amageau poporul si-l asupreau acum mai bine de 2.000 de ani a fost luat in zilele noastre de politicienii corupti si ticalosi care-si batjocoresc poporul infomentandu-l si ingropandu-l in datorii vanzand tara stapanilor lor de afara. Concluzia e una singrua! Asa cum Sfîntul Ilie le-a zis atunci: ”Prindeți pe prorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul dintr-înșii. Oamenii au prins pe toți prorocii mincinoși și Sfântul Ilie i-a dus la râul Chișon, care curgea și acolo i-a junghiat cu mâna sa; iar necuratele lor stârvuri le-a aruncat în apă, ca să nu se spurce pământul cu ele, nici să se vatăme văzduhul de mirosul lor”. (Viețile Sfinților).” Tot asa trebuie sa scapam si noi poporul roman de calaii nostri.
Bine ca mai dati din cand in cand si articole de bun-simt.
a plecat cu o nava spatiala (car de foc), dupa ce voia sa pedepseasca omenirea „pacatoasa”.