8 iunie 2015
Ce motive ar avea Ponta să-şi dea demisia, motive dincolo de sentimente etice înălţătoare, mai ales pentru opoziţie, sau pentru diverse suflete curate din spaţiul public românesc? DNA îl acuză că a luat nişte bani incomplet justificaţi de la Şova care i-a luat, la rîndul lui, de la Rovinari. Imoral, dar oare şi ilegal?, vorba lui Băsescu. Asta rămîne pe seama justiţiei. Noi urmărim ce motoare politice ar putea anima o eventuală demisie:
- deja a anunţat că e pregătit să reziste în funcţie, aliaţii par să-i fie aproape, iar comunicatul DNA a fost beştelit nu doar de aliaţi tradiţionali, ci şi de inamici tradiţionali. Peste weekend, situaţia pare să se fi detensionat destul de mult, ceea ce părea o presiune enormă vineri dimineaţă este acum pus pe şinele previzibile ale “bătăliei politice”.
- să zicem că şi-o dă. Iohannis ce va face, va numi premierul unei minorităţi, exact aşa cum i-a făcut-o Băsescu lui? Va trece peste o majoritate?
- şi dacă Ponta s-o fi gîndit să-şi dea demisia, cînd o fi văzut-o pe Gorghiu urlînd – şi ea fostă angajată de lux la Atanasiu, omul care i-a făcut şi lui Şova legătura – s-o fi răzgîndit.
- mă obosesc exemplele cu Vestul perfect unde oamenii politici îşi dau demisia instant. Îmi amintesc de nesimţitul Cahuzac căruia a trebuit să i se arate clar peste 10 milioane de euro pe care-i ascundea de fisc ca să se simtă; mai sînt apoi exemple de miniştri prinşi cu plagiat dar care fie n-au plecat uşor cum se spune, fie ocupau poziţii simbolice, nu executive, şi au fost instant executaţi de partid.
- Şi dacă şi-ar da demisia, Gabriel Oprea i-ar arde-o. Oprea are nevoie la anul ca de aer de PSD ca să-şi bage partidul în parlament. Doar PSD e bun vehicul pentru stafii politice
- Ponta se apără cu abureli suplimentare – “nu am fos niciodată asociat cu Şova şi asociaţii”. De ce să spui asta? De cînd e o ruşine să-ţi iei rente din diverse locuri? Sînt pline declaraţiile de avere de astfel de cazuri. Iar la avocaţi precum Predoiu ţi se înceţoşează mintea de la diverse legături politico-business. La MRU care avea de negociat chestiuni cu OMV (şi soţia era angajată pe bani grei la aceeaşi companie) era conflict de interese? Din nou, era doar imoral, probabil.
- anticorupţii fanatici par să-şi fi pierdut totuşi simţul realităţii şi sunt mai uşor de combătut. Cînd ai cazuri precum Cocoş, Bica şi legăturile lor cu partidele anticorupţie, relativizarea e obligatorie, nu e vreun moft de mafiot
- bătălia e “instituţional” vs. “politic”. De ce ar lăsa postul de lider al politicului Victor Ponta? VP nu are competitori serioşi în PSD şi nici afară, DNA i-a rezolvat problema asta.
- opoziţia însăşi este extrem de anemică (PNL-ul era cam tot plecat în weekend prelungit sau ameţit de vacanţă vineri, trăgeai cu tunul după un lider să declare ceva) sau ridicolă (vezi PMP) – îi e de ajuns lui Ponta să arunce o privire la posibilii înlocuitori şi să ştie că asta e o luptă de dus. Plagiatul – care măcar era clar, incontestabil – a fost o perioadă mult mai dificilă peste care a trecut ca buldozerul
- de ce şi-ar da demisia cînd îl iubeşte mult mai multă lume bună ca-n 2012? Măsuri avantajoase pentru diverşi investitori ar trebui să-şi spună cuvîntul acum, nu? Camerele de comerţ străine ştim sigur ce cred, să vedem dacă vor exista pusee “etice” dinspre ambasade
- opoziţia însăşi a pregătit nedemocratic răsturnarea. Totdeauna de la alegeri a plutit scenariul în care curăţă DNA calea către preluarea puterii. O fantezie nedemocratică pe care DNA a alimentat-o şi cu incriminări sugerate în dosare precum Duicu.
Citiţi articolul integral pe voxpublica.realitatea.net