Silvio Berlusconi, implicat într-un scandal italian cu „parfum” dâmboviţean

În luna octombrie 2009, în Italia au fost declanşate cercetările penale într-un spectaculos caz de mită, trafic de influenţă şi interceptări ilegale, în centrul căruia se află Paolo Berlusconi, fratele premierului italian Silvio Berlusconi. Presa italiană a denumit acest caz „Il Watergate italiano”, iar firele acestui dosar complicat ajung până în România.

Paolo Berlusconi, fratele premierului italian Silvio Berlusconi, este cercetat penal pentru trafic de influenţă şi luare de mită din partea companiei Rcs-Research Control System S.p.A. Milano, care urmărea extinderea afacerilor în România, relatează ediţiile online ale celor mai importante ziare din Peninsulă, „Corriere della Sera”, „La Repubblica, şi „L’Unita”.

Compania Rcs-Research Control System S.p.A., cu sediul în Milano, este specializată în distribuirea de echipamente pentru interceptarea convorbirilor telefonice şi a mesajelor electronice, precum şi în construirea şi gestionarea centralelor pentru interceptări. Firma Rcs are contracte cu mai mult de jumătate din procuraturile din Italia.

Omul de afaceri şi editorul publicaţiei „Il Giornale”, Paolo Berlusconi este acuzat de Procuratura din Milano că în perioada 2005-2006 ar fi primit 550.000 de euro din partea omului de afaceri Roberto Raffaelli, directorul companiei Rcs-Research Control System S.p.A., promiţându-i acestuia că îl va ajuta să îşi extindă afacerile prin intermediul deputatului PDL (Popolo de la Liberta, partidul premierului Silvio Berlusconi) Valentino Valentini (în acea vreme şeful Cancelariei primului-ministru italian).

Roberto Raffaelli, directorul Rcs, i-a trimis 550.000 de euro lui Paolo Berlusconi prin intermediul unui asociat, Fabrizio Favata, la sediul din Milano al ziarului „Il Giornale”.

Raffaelli este acuzat de procurori şi pentru acces abuziv în sistemele informatice gestionate de firma sa. Cercetările au arătat că, în data de 24 decembrie 2005, Raffaelli a furnizat premierului Silvio Berlusconi înregistrarea unei convorbiri telefonice a unui important om politic de stânga, tot în scopul de a i se facilita obţinerea fabulosului contract din România. Este vorba despre înregistrarea unei convorbiri între Piero Fassino, la acea vreme secretarul general al partidului Democratici di Sinistra şi Giovanni Consorte, fostul preşedinte al companiei de asigurări Unipol. Transcrierea acestei convorbiri telefonice a fost publicată imediat în „Il Giornale”, publicaţia condusă de Paolo Berlusconi, şi a avut ca efect scăderea semnificativă în sondaje a partidului condus de Fassino, chiar în perioadă electorală.

Pe 27 mai 2010, procurorul de caz, Bruno Giordano, a dispus prima arestare în acest dosar, emiţându-se un mandat de arestare pe numele lui Fabrizio Favata, acuzat de şantaj. Aflat în faliment, acesta l-a şantajat pe Raffaelli pentru suma de 300.000 de euro, ameninţându-l că va relata presei episodul din 24 decembrie 2005, atunci când Raffaelli, însoţit de Favata, s-a deplasat la vila lui Silvio Berlusconi pentru a-i furniza înregistrarea convorbirii telefonice a lui Piero Fassino.

În data de 31 mai 2010, Procuratura din Milano a cerut să fie audiat în acest dosar şi premierului Silvio Berlusconi. Cercetările continuă în acest spectaculos caz de corupţie, în care protagonişti sunt, încă o dată, premierul italian Silvio Berlusconi şi fratele său Paolo Berlusconi. Scandalul este imens în Italia, iar presa din Peninsulă, cea de stânga, dar şi cea de dreapta (mai apropiată de Silvio Berlusconi), abundă în detalii despre acest caz.

Ramificaţiile româneşti ale Watergate-ului italian

Procurorul care investighează acest caz, Bruno Giordano, spune că cercetările au scos la iveală faptul că o parte din suma de 550.000 de euro primită de Paolo Berlusconi, fratele primului-ministru, ar fi fost folosiţi deja la „ungerea roţilor pentru a duce la bun sfârşit operaţiunea din România” , şi că „istoria încheierii acestui contract în România începe undeva chiar din anul 2004” , investigaţiile ulterioare ale Procuraturii italiene urmând să scoată la iveală toate datele privind implicaţiile părţii române în acest caz de corupţie.

Afacerile firmei distribuitoare de echipamente pentru interceptări urmau să fie extinse pe piaţa din România, dar planul a căzut în anul 2006 din cauza „refuzului primului-ministru român de atunci (n.red. – Călin Popescu Tăriceanu), refuz datorat tensiunilor apărute în cadrul coaliţiei de guvernare (n.red. – Alianţa D.A.) de la Bucureşti”, relatează presa italiană.

Publicaţiile „Corriere della Sera”, „L’Unita” şi „La Repubblica” spun că afacerea pe care urma să o desfăşoare în România compania Rcs avea două obiective importante: primul se referea la construirea şi gestionarea unei mari centrale de interceptări telefonice, iar cel de-al doilea avea ca punct final distribuirea de echipamente pentru interceptări pentru serviciile secrete româneşti şi pentru DNA. Valoarea totală a acestui contract se ridica la suma de 120 de milioane euro.

O parte a jurnaliştilor italieni amintesc şi faptul că, în acea perioadă (2005-2006) , România, aflată în perioada de pre-aderare la UE şi sub monitorizare pe capitolul JAI (Justiţie şi Afaceri Interne), era frecvent vizitată de Franco Frattini, actualul ministru de Externe al Italiei, atunci comisar european pentru Justiţie. Cotidianul „La Repubblica” arată că, tocmai datorită faptului că România era sub monitorizare pentru capitolul JAI, ţara noastră trebuia să îndeplinească anumite condiţii, inclusiv sub aspectul dotării cu echipamente electronice de interceptare şi stocare a datelor, a organelor de anchetă şi cercetare penală şi a serviciilor secrete.

Opinia publică românească îşi aminteşte, desigur, relaţia extrem de bună, de prietenie chiar, pe care Frattini o avea cu Monica Macovei şi cu Vasile Blaga, miniştrii Justiţiei şi, respectiv, MAI, în Cabinetul Tăriceanu. La fel cum nu pot fi uitate şi ,,lecţiile” de democraţie şi justiţie pe care Franco Frattini le preda la Bucureşti politicienilor din PSD şi PNL, adică exact acelora care nu erau apropiaţi de Traian Băsescu şi PDL.

De referinţă este episodul din februarie 2007, în care o moţiune simplă la adresa Monicăi Macovei a trecut la Senat, iar Franco Frattini s-a repezit, în aceeaşi seară, să certe parlamentarii opoziţiei şi ai PNL- cu ajutorul cărora fusese adoptată moţiunea pe Justiţie. Imediat după această moţiune au urmat ruperea Alianţei D.A. şi ieşirea din guvern a miniştrilor PD. Neînţelegerile din Alianţa D.A. atinseseră apogeul încă din 2006. Aşa se şi explică probabil refuzul premierului Tăriceanu de a mai semna contractul de 120 milioane euro cu firma italiană de interceptări Rcs.

Mai trebuie menţionat şi faptul că actualul deputat PDL Valentino Valentini (fost şef de cabinet al lui Silvio Berlusconi în perioada 2005-2006), cel care trebuia să mijlocească direct afacerea de 120 milioane euro în România, este cunoscut pentru relaţiile extrem de strânse pe care le are cu asociaţiile românilor care trăiesc şi muncesc în Italia, precum şi cu puternica asociaţie a oamenilor de afaceri italieni din România.

Ce zic românii

Contactat de cotidianul.ro, fostul premier liberal Călin Popescu Tăriceanu spune că nici măcar nu a auzit despre acest contract, dar că e foarte posibil să fi existat premisele semnării unui astfel de contract. Tăriceanu a mai spus că, având în vedere relaţia tensionată pe care o avea cu miniştrii pedişti din cabinetul său, şi în special cu Monica Macovei, nu a fost informat în legătură cu contractul de 120 de milioane de euro.

„Doamna Macovei s-a prevalat întotdeauna de ideea că orice întrebare sau cerere adresată de primul-ministrul ministrului Justiţiei ar însemna o intruziune în treburile Justiţiei. Desigur, o aberaţie, întrucât doamna Macovei, ca ministru al Justiţiei, ordonator de credite aşadar, era datoare, conform legii, să explice premierului cum sunt folosiţi banii alocaţi de ministerul de Justiţie”.

Dacă preşedintele Traian Băsescu împreună cu „vestala” Justiţiei, Monica Macovei, şi cu tot restul partidului prezidenţial au tot defilat timp de şase ani cu flamura anticorupţiei poate că ăsta e momentul în care preşedintele să ceară favoriţilor săi, procurorii DNA, să înceapă cercetările privind implicarea statului român în scandalul de luare de mită şi de trafic de influenţă din Italia.

Cu alte cuvinte, să cerceteze subordonaţii lui Daniel Morar, care sunt acele „roţi care trebuiau unse în România” pentru încheierea contractului de 120 milioane euro cu compania italiană Rcs, aşa cum reiese din rechizitoriul întocmit de procurorul Bruno Giordano, şi dacă într-adevăr o parte din mita de 550.000 de euro primită de Paolo Berlusconi a ajuns la oficiali ai statului român, aşa cum se arată în acelaşi rechizitoriu.