Munca în folosul comunității este o formă de pedeapsă utilă societății, cu beneficii atât pentru condamnați, cât și pentru societate. Deși există mai multe acte normative care o reglementează ca pedeapsă alternativă la închisoare sau la neplata amenzii, autoritățile vor alte prevederi, în loc să creeze condițiile pentru aplicarea ei, după cum ne explică avocatul Gheorghiță Mateuț, specialist în drept penal.
Un grup de 54 de parlamentari PSD a inițiat un proiect de lege pentru sancționarea cu închisoarea a persoanelor care nici nu-și plătesc amenzile, nici muncă în folosul comunității nu efectuează. Ce părere aveți de această inițiativă legislativă ?
Gheorghiță Mateuț: După părerea mea nu este necesară nicio modificare pentru că există oricum prevederi și în Codul penal, și în Codul de Procedură Penală, care reglementează înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. Și atunci, eu cred că este nejustificat să se creeze o incriminare distinctă, în condițiile în care neplata cu rea credință a amenzii oricum atrage închisoarea.
O prevedere nouă constând în nerespectarea hotărârii judecătorești, adică a acelei părți din hotărâre care privește obligarea la prestarea unei munci neremunerate n-are nicio rațiune, în condițiile în care este reglementată deja o procedură de revocare a amânării aplicării pedepsei și de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru neîndeplinirea obligațiilor, printre care și obligația de a presta ore de muncă în folosul comunității.
Deci eu nu cred că se justifică o modificare a art. 287, care oricum incriminează nerespectarea hotărârii judecătorești.
Lipsa acordului inculpatului înseamnă muncă forțată
Ce condiție trebuie îndeplinită pentru a se putea dispune această măsură ?
Este condiționată de acordul inculpatului, care se dă înainte ca instanța să se pronunțe, pentru că exprimarea acordului cu privire la obligația de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității este o condiție de aplicare a acestei sancțiuni. În situația în care lipsește acordul, ea nu poate fi aplicată pentru că este o condiție de legalitate, prevăzută expres și în cazul amânării aplicării pedepsei, unde obligarea prestării muncii neremunerate în folosul comunității este facultativă. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere este obligatorie.
Sub aspect procedural, acordul se obține chiar în cadrul procedurii de audiere a inculpatului. Când inculpatul este audiat în fața primei instanțe, completul de judecată este obligat să-l întrebe pe acesta dacă își dă acordul să presteze o muncă în folosul comunității neremunerată, în situația în care se va stabili vinovăția și va fi condamnat dacă, evident, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
De ce este necesar acordul inculpatului ?
Munca forțată este interzisă. În absența acordului, o persoană nu poate fi obligată să muncească. Dacă ar exista o astfel de prevedere, ea ar fi neconstituțională. Sub acest aspect eu cred că actuala reglementare a sancțiunilor alternative este insuficientă. Alternativele la condamnare existente în actuala reglementare sunt în număr destul de redus. Dacă instanța ajunge la concluzia că inculpatul este vinovat de săvârșirea unei infracțiuni nu-i poate aplica decât o condamnare la pedeapsa închisorii, ceea ce, după mine, poate să atragă la fel, neconstituționalitatea reglementării, pentru că în mod implicit se ajunge tot la o muncă forțată. Și inculpatul știe că în situația în care va fi găsit vinovat, instanța nu va avea alternativă, decât să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea.
Cred că ar trebui create și alte variante, la situația în care inculpatul nu-și dă acordul pentru muncă. Cum este, de exemplu, în legislațiile anglo-saxone, unde există un număr destul de mare de alternative.
Dar această muncă în folosul comunității nu ar fi utilă ambelor părți? Și condamnatului, care nu mai stă la închisoare, dar și societății. Decât să fie ținut în închisoare (ceea ce implică niște costuri: cazare, masă etc.) un deținut care nici nu face nimic și se plictisește, acesta ar putea să desfășoare activități de care comunitatea are nevoie.
Este adevărat, dar nimeni nu poate fi forțat să muncească. Și, plecând de la acest principiu, cred că ar trebui aplicate și alte alternative, care trebuie să țină seama nu numai de criteriul de gravitate sau de natura faptei, ci și de criteriul persoanei.
Cum se aplică ?
Instituțiile unde se pot efectua orele de muncă sunt înscrise în prealabil pe o listă de către serviciile de probațiune. Acesta este motivul pentru care atunci când se instituie o asemenea obligație, instanța trebuie să indice în hotărâre două societăți, în urma consultării prealabile a serviciului de probațiune, după care acesta, în urma unei evaluări inițiale, va stabili concret locul unde condamnatul va presta munca și tipul activității.
O persoană nu poate fi sancționată de două ori
În motivarea acestei inițiative legislative, parlamentarii susțin că amenzile nu sunt plătite, prin urmare, statul nu încasează acești bani.
Există remediu pentru situația în care neplata se datorează relei credințe. Soluția este prevăzută de normele actuale: înlocuirea amenzii cu închisoarea. Simpla neplată, după părerea mea, nu poate justifica o incriminare nouă, care să presupună o altă pedeapsă. Pedeapsa este deja stabilită, este doar o chestiune de executare a pedepsei. Eu cred că excede rațiunii incriminării, infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești. S-a ajunge la o dublă sancțiune, care este inadmisibilă. Pedeapsa amenzii decurge dintr-o infracțiune. Persoana nu poate fi sancționată de două ori.
Alternativa la neplata amenzii cu munca în folosul comunității este doar pentru amenzile penale?
Este vorba de amenda penală. Sunt și amenzi care au altă natură juridică, cum sunt cele contravenționale, cele judiciare. Aici ține de politica penală a statului, care poate stabili, sigur, anumite limite și infracțiuni legate de neplata celorlalte amenzi pentru care, într-adevăr, nu există o reglementare similară, fiindcă procedura este aplicabilă doar în cazul pedepsei amenzii penale.
În expunerea de motive, parlamentarii mai susțin că, în lipsa unor măsuri coercitive, persoanele care nu-și plătesc amenzile vor comite în continuare fapte antisociale. Credeți că aceste persoane sunt încurajate să mai comită și alte fapte pentru că legislația nu este suficient de dură?
Eu nu cred. Dar aceasta este o chestiune care ține de politica penală a statului și ea presupune o analiză prealabilă serioasă la nivel național. Dar oricum, simpla neplată nu poate fi sancționată penal decât dacă este însoțită de alte acțiuni, cum ar fi sustragerea, care presupune reaua credință.
Ca în cazul evaziunii fiscale, de exemplu. Simpla neplată nu este infracțiune, doar sustragerea, care presupune intenție directă. Sigur că s-ar putea stabili infracțiuni legate de neîndeplinirea unor obligații, însă simpla neîndeplinire a unei obligații nu poate fi sancționată penal în absența unei acțiuni realizate cu rea credință.
Locuri de muncă insuficiente pentru deținuți
La noi, instanța dispune sancțiunea muncii în folosul comunității?
Sigur că da. Frecvent. În cazul suspendării pedepsei sub supraveghere este obligatorie. În cazul amânării aplicării pedepsei, rămâne la aprecierea instanței, de la caz la caz. Dar să știți că în penitenciare condamnații solicită frecvent aprobarea efectuării muncii în folosul comunității, fiindcă altfel nu vor putea beneficia de eliberare condiționată. Este unul din criterii. Judecătorul îl întreabă pe condamnat, dar bine, nu ai muncit, dar ai cerut să muncești? Și uneori condamnatul face dovada că a cerut, dar nu i s-a aprobat. Și spune în fața judecătorului că nu este culpa lui.
Să știți că este o competiție în penitenciare fiindcă nu sunt locuri suficiente de muncă și se face o selecție. Sunt foarte mulți care doresc să muncească, dar nu li se aprobă. Și atunci apare această concurență între ei.
Editat bolsevice s-au referit la cei cu amenzi contraventionale neplatite ca astia le stau in gat
asa s-a dezvoltat sclavagismul şi serbia şi munca silnică prin neplata obligaţiilor pedepsită penal. Contrar prevederilor CEDO care stabileste în primele articole că nicio obligaţie materială nu poate fi transformată în inchisoare. cu toate acestea ICCJ a stabilit în secolul 21 că munca in folosul comunităţii ( obligatorie) nu e muncă silnică, dar ce e? mai bine ar face ca ceausescu, de la inceput pedeapsa cu inchisoare contravenţională, altfel decât puscăria( seamănă cu închisoarea din tarile occidentale.