Sistemul de transport al gazelor, în criză

Pe 28 februarie, ultima zi de iarnă, în contextul temperaturilor scăzute, sistemul naţional de transport (SNT) al gazelor se află la un pas de starea de risc, cantitatea de gaze din conductele magistrale fiind cu mult sub limita de funcţionare la parametri normali, ca urmare a consumului mare.

A fost un anunț oficial al ­Transgaz, operatorul SNT, care a oferit și datele de „criză“. Indicatorul Line Pack, care arată volumul efectiv de gaze care se află în sistem într-un anumit moment, era miercuri, la ora 9.00, la nivelul de 33,6 milioane metri cubi, cu puţin peste limita de 33 milioane metri cubi, care indică intrarea într-o stare de risc.

Transgaz explică, pe site-ul propriu, la capitolul „Limite de funcţionare ale SNT“, că starea optimă a SNT este la valoarea Line Pack de 41 milioane metri cubi plus/minus 1 milion de metri cubi, starea normală este între 38 şi 44 milioane metri cubi, stări de dezechilibru există între 33 şi 38 milioane  metri cubi, iar dacă valoarea indicatorului este de sub 33 milioane metri cubi sau peste 46 milioane metri cubi, există stări de risc. Totuşi, reprezentanţii companiei precizează, tot acolo, că „starea de dezechilibru pentru SNT nu are drept consecinţă efectivă o stare de pericol cu privire la transportul gazelor în sistemul naţional de transport gaze, ci este o consecinţă directă a unor stări şi consumuri excepţionale“.

Cu o zi înainte, marţi, Transgaz anunţa că SNT este „în stare de dezechilibru“, cantitatea de gaze din conductele magistrale fiind sub limita de funcţionare la parametri normali. Astfel, indicatorul Line Pack era marţi, la ora 10.00, la nivelul de 36,4 milioane metri cubi.

Potrivit unor surse din piață, pentru a rezolva problema din SNT, a fost nevoie să se deconecteze un consumator major de gaze – Petrom, termocentrala Brazi, pentru ca populația să nu aibă de suferit. Pur și simplu, nu erau suficiente gaze în SNT și pentru gospodării, și pentru industrie. Cu atât mai mult cu cât Gazprom, unicul furnizor de import al României, a refuzat să asigure mai mult de 25% din consumul local, pentru că preferă să vândă mai mult în Vest, unde, din cauza valului de frig, prețul spot al gazelor a urcat cu peste 30%.

Rău la frig, rău la cald

Sistemul a avut probleme şi înaintea acestui episod de ger, când a fost o vreme neobişnuit de caldă pentru această perioadă, iar pe conducte era prea mult gaz, apărând din această cauză pericol de explozie din cauza presiunii prea mari. Situaţia a apărut în contextul în care, înainte să vină iarna, au fost mai multe declaraţii alarmiste referitoare la faptul că nu sunt stocuri suficiente pentru iarnă, declaraţii făcute inclusiv de oficiali. Ca atare, fiecare companie care avea obligaţia legală şi-a făcut stocurile cerute, ba chiar a stocat în plus. În condiţiile unor temperaturi mult peste medie, consumul a scăzut, dar operatorii au continuat să livreze pe baza contractelor încheiate în avans, mai ales din gazele înmagazinate, pentru că a ţine gaze în depozite costă. Romgaz primeşte, potrivit legii, bani din tariful pentru înmagazinare.

Aşadar, presiunea în conducte a crescut atunci, ca urmare a faptului că era prea mult gaz. Transgaz a solicitat celor doi producători, Petrom şi Romgaz, scăderea producţiei de gaze cu cel puţin 25%. Romgaz, companie de stat, ar fi operat reducerea, nu şi Petrom, care ar fi fost mult mai afectată, pentru că diminuarea producţiei de gaze ar fi adus după sine şi o diminuare a producţiei de petrol. România consumă acum gaze din trei surse: producție curentă, înmagazinare și importuri. 2,2 miliarde metri cubi de gaze au fost înmagazinaţi în depozite, până la 31 octombrie. Acum, mai sunt circa 500 milioane metri cubi rămași. Țara noastră are doi producători: Petrom și Romgaz.