Atunci când la Olimpiada de la Rio de Janeiro (2016) România a realizat cea mai slabă performanță din istoria participării sale la jocurile olimpice, mulți și-au dat seama de regres. Nu se așteptau minuni, dar premisele și tradiția justificau altceva. Fiind în cauză multe jocuri sportive, era vorba despre un regres alarmant. Puțini au spus-o însă. Și nu au spus-o nici când naționala a încheiat lamentabil campania calificării la Mondialele fotbalului! Nici cu alte prilejuri. Oare nu ar fi timpul unei priviri lucide?
Dacă numai sportul ar fi afectat, mulți s-ar putea consola. Cu excepțiile de rigoare – relieful unei școli de pictură, audiența unor soliști de operă, producerea unui nou tip de automobile, între altele –, în România se coboară vârtos în mediocritate. O mediocritate a atitudinii, a reflecției, a performanței. Mai abate încă atenția defilarea cu realizări ale celor de dinainte. Se invocă, de pildă, contacte internaționale sau clasamente universitare. Dar acestea nu numai că nu întrec trecutul, dar s-au obținut tot în urma celor care au decis cu ani în urmă.
Regresul se poate discuta îndelung, cu fapte. În ultima vreme s-au înmulțit semnele miopiei și ale stagnării în politica externă. Un tablou al consecințelor este probă. Acestea fiind costisitoare, merită stăruit asupra lor.
Era clar de câțiva ani că Uniunea Europeană are nevoie de reorganizare. Proiectul inițial s-a oprit, în fapt, odată cu decizia de extindere pe seama integrării și cu urcarea în funcții a unor lideri depășiți de rol. Deși a fost evident că formula „Europei cu mai multe viteze“ va fi preferată de cei care imprimă direcția, în loc să elaboreze o soluție pentru a înfrunta noua situație în avantajul României, autoritățile au declarat cu emfază că nu se va schimba nimic. Or, diferențierea în Uniunea Europeană vine implacabil. Recentele declarații de la Paris sau Berlin risipesc îndoielile. Din nefericire, „Europa cu multiple viteze“ surprinde România cu infrastructura nerezolvată, cu o structură socială retardată, cu o democrație umplută iarăși de securism, cu emigrarea cea mai ridicată din Europa. În toate, dominată de o abordare năucă, ce abia se trezește!
Nu s-a progresat în gestionarea întinsei voințe de plecare din țară a cetățenilor, nici în soluționarea mobilității romilor și nici în ceea ce privește pașapoartele acordate peste Prut. Superficialitatea și statul pe loc au devenit caracteristice. Ca urmare, nu se pot da asigurările cerute de unele țări vest-europene, încât, după trecerea anilor, intrarea României în zona Schengen pare acum mai îndepărtată decât cu cinci ani în urmă. Nu doar capricioasa Olandă, ci și Germania și Austria spun deocamdată că nu este cazul. Irlanda cochetează de zor cu crearea „nucleului european“. Corul opoziției la intrare este altul, iar fără Schengen, renunțarea la vize pentru SUA întârzie.
Nu s-a știut trata cazul Catalonia. S-a vorbit cu suficiență despre un „good job“ al guvernului spaniol, pe când acesta a provocat criza și a gestionat-o lamentabil, încât forțele europene au luat distanță. Iar acum soluția se îndreaptă spre negocieri care vor înlocui, până la urmă, acel guvern.
De câțiva ani, despre Moldova se face tapaj. Nici măcar conducta de gaz nu a putut fi terminată, ca să nu vorbim despre alte lucruri ce ar trebui făcute pentru ca România să atragă Moldova, nu să-i ceară ceva. Rezultatul general este că în 2017 Moldova a făcut altă alegere. Astăzi, unii oficiali invocă faptul că România nu s-a pregătit pentru relația pe care propagandiștii au cultivat-o!
Am fost printre cei care au spus la timp că trebuie luată în serios reorganizarea Uniunii Europene. De aceea, am și fost invitat în grupuri de lucru din parlamente europene. În discuțiile despre Ucraina, am atras public atenția că România ar proceda înțelept dacă ar pleda pentru drepturile românilor din Bucovina, pe fondul unei democratizări a statului ucrainean. S-a mers însă, în ultimii ani, la îmbrățișare cu președinția actuală de la Kiev, iar acum, prin noua lege girată de aceasta, dispare aproape complet învățământul în limba română. Reacții de genul „nu mergem în vizită acolo!“ sunt frecții la un picior de lemn!
La Vatican, au greutate și acum chestiunile patrimoniale nerezolvate. Inevitabil cântărește dinamica vieții bisericești din jurul nostru, cu cardinali electori la vest, la nord și la sud-vest. Cântăresc însă și suferințele copiilor abandonați și nefericirile celor fără adăpost și lipsiți de sprijin, care sunt mulți în țară. Când la Roma se amintesc oficial situații de sărăcie și nefericire, România este invocată. Pentru orice privire onestă, este limpede că, dincolo de vorbele reprezentanților, realitatea este gravă.
După ce, cu ani în urmă, Franța atrăsese atenția că reprezentanții României au pierdut ocazia să tacă în chestiuni care-i depășesc, după ce tot de la Elysee s-a cerut ca țara să-și rezolve chestiunile interne, Franța semnalează acum, cu eleganța cunoscută, că legislația franceză trebuie luată în serios. Marea Britanie cochetează cu decizia de a reduce imigrația din România. În ospitaliera Spanie, chiar la McDonalds au apărut interdicții pentru români.
Relațiile cu supraputerile șchioapătă. Alte țări folosesc oportunitățile fără teatralitate, dar incomparabil mai eficient, în beneficiul propriilor cetățeni. Ele cooperează efectiv, nu se chinuie pentru mediatizare. Ele înfăptuiesc ceva, nu umblă după măguliri.
Am insistat în 2012 că România folosește prea puțin oportunitățile investiționale ale SUA în Europa. După cinci ani, lucrurile nu stau în substanță altfel, cam totul fiind trimis în viitor! Cooperarea militară nu este dispensă de la mult așteptate investiții economice. Responsabilii țărilor din regiunea noastră sunt, fiecare, în mai strânse relații cu Casa Albă decât cei din București, dar, evident, ei sunt mai preocupați de amploarea cooperării decât de turism.
Nu se folosesc, cum face orice țară democratică, oportunitățile schimburilor cu Rusia, dar se perorează cu sau fără noimă. În locul cooperării mutual avantajoase cu o țară bogată în resurse și care participă, oricum, la deciziile lumii, avem tensionare inutilă întreținută de inși săraci în idei și lipsiți de răspundere, care mai cred că sporovăiala sporește securitatea!
Discuția cu China este tot la nivelul de acum cinci ani, când s-a pus în joc actuala listă de obiective. Deși China a oferit multe miliarde pentru investiții, s-a făcut infim, iar banii au mers spre vecini. În vreme ce la Budapesta, Praga sau Varșovia întâlnești grupuri masive de chinezi vorbind ungurește, cehă sau polonă, la București vârfurile cultivă clișee răsuflate. Ca și cum noua supraputere a lumii nu ar fi mai deschisă la lumea de azi, mai descentralizată, cu mai mare diversificare a abordărilor, cu abandon școlar mai mic decât România! Ca să nu vorbim despre performanțe în materie de dezvoltare!
Orice țară își valorifică interesele, iar când alta nu știe să o facă, ia inițiativa. Așa stau lucrurile și în relația cu Ungaria. În loc să se amelioreze structura schimburilor comerciale, să se facă credibile abordările din țară, să se stea în arhive pentru a lămuri convingător istoria, se recurge la pălăvrăgeala care nu aduce decât pierderi. Bunăoară, deficite și revendicări istorice pe scară mai mare!
Liderii bulgari observau că lupta anticorupție din România este pentru „vitrină“, nu pentru a rezolva problema. Chiar nu are România cum să se evidențieze decât cu această „luptă“ nechibzuit dusă, care lățește de fapt corupția? Chiar nu se poate conduce România democratic și creativ, ci numai incult și meschin? Formula „eu și românii“ și efortul de distrugere a pluralismului politic ar fi ridicole și ar agrava dificultățile, oricum existente, chiar dacă ar fi cultura și inteligența lui Carol al II-lea sau șiretenia lui Ceaușescu!
Noii decidenți vor să-și facă merite agitând pericolul extern. Când, de fapt, nimeni nu asaltează societatea pe care ei o păstoresc! Imigranții aflați în situație extremă nu rămân de bunăvoie aici!
Din păcate, exemple de miopie care antrenează stagnarea sunt mai multe. Câteva lecții sunt însă de tras: a) autoflatarea este soluție ramolită – de pildă, „la reuniuni europene ne-am prezentat bine, dar țara noastră este ultima la folosirea Internetului de către cetățeni, la combaterea maladiilor sau la starea drumurilor“; b) nu duce departe ceea ce spun ambasadori mai lucizi: reprezentanții țării se preocupă mai mult de cumpărături și vilegiatură, decât de rezolvări profitabile pentru țară; c) adăugarea politicii de excursii la funesta politică a aranjamentelor în exterior pentru a controla societatea creează alte handicapuri durabile; d) reocuparea instituțiilor și partidelor cu securiști și disprețul meritocrației doar adâncesc mediocrizarea.
Peste toate, este sursă de involuție absența viziunii asupra poziționării României în lumea în schimbare a zilelor noastre Nu mai puțin incapacitatea decidenților de a o elabora!
Greu de contrazis . Mandatul de ministru nu a fost prea srtălucitor…
A fost lăsat? Marga a inovat oriunde a fost și a lăsat publice toate documentele. Se poate evalua pe date nu pe vorbe, cum se face prea des. În rest are dreptate: ani de coborâre în mediocritate, iar cei din sibiu ajută, cum se vede bine.
Nu este numai stagnare externa este mai clar asa o tara ajunsa, dupa 28 de ani de democratie originala in sos de capitalism de cumetrie, montate in locul tovarasiei dupa dec.’89 de batranul edecar Ion si Iliescu impreuna cu pupilul sau, dusmanul de neam si tara, Petre Roman, in ruina: economica, politica, sociala ! Situatia asta de azi este o urmare a mega hotiilor si mega banditismelor economice intamplate in tara asta amarata, infaptuite de cozi de topor autohtone care in fapt sunt gargaragii si marionetele celor care se amesteca copios si abundent in treburile noastre interne dupa lovitura de stat din dec.’89 adica : rusii, ” colegii americani ”, ” poporul ales ”,mercantilii Europei: francezii, englezii, germanii ! Domnul profesor Andrei Marga este indulgent in analizele domniei sale, are asa unele accese de om care nu vrea sa supere prea tare pe cei care jefuiesc fara jena cu obraznicie si tupeu amarata asta de tara bajocorita in mod ticalos in data de 30. dec.1947 si in dec.’89 de catre fosta URSS iar ” colegii americani ” nu au avut nimic impotriva, nu cred ca un profesor de anvergura autorului articolului nu realizeaza grozaviile, crimele, asasinatele ordinare, dupa 30.dec.1947 cand ELITELE ROMANESTI au fost practic decimate si inlocuite cu analfabetii satelor si oraselor din care actuala clasa politica isi trage seva isi are originea, nu cred ca un profesor de anvergura autorului nu realizeaza ticalosia, jegosenia, ordinarismul, intamplat in dec.’89 cand practic tara ROMANIA a cazut prada celor amintiti mai sus, iar autorii principali sunt fosta URSS si serviciile sale secrete ! Ce ma incalzeste pe mine cititor la gazeta sa aflu despre ” Stagnarea externa ” cand tara ROMANIA este practic un NIMENI ECONOMIC care atrage in mod obiectiv un NIMENI POLITIC, cand practic putem sa redevenim cnezate si voievodate ca in feudalismul timpuriu, cand puterile mondiale SUA si Rusia, aflate in ultima suta de ani ” umar la umar ”, au interese sa ne farame tara, tara care la 1.DECEMBRIE. 1918 a fost REGATUL ROMANIA MARE sub sceptrul M.S.REGELE FERDINAND I, EVERESTUL NOSTRU CA TARA SI NATIE. fara sa tina cont de interesele celor mari si puternici in Lumea asta cam prost facuta ! Dumnezeu sa aiba in Paza Sa ROMANIA si poporul roman !
„nimeni nu asalteaza societatea”romaneasca ?? Domnule profesor pai Soros si copii sai bine platiti ce fac ? Scandalul si invrajbirea !! Acestea sunt instrumentele cu care lucreaza Soros ! Emigratia contra celor din tara,femeile impotriva barbatilor,intelectuali elitisti impotriva plebei, dreapta politica a PPE impotriva stangii,tineri impotriva batranilor, procurori impotriva ministrilor,corporatisti impotriva bugetarilor, copii impotriva parintilor, multinationale si banci straine impotriva statului etc….orice numai vrajba fabricata,creatoare de subdezvoltare sa fie !
Text strălucit al unui om care are cunoștințe, metodă, viziune.Cam așa stau lucrurile la ora actuală: politică externă tocită și opostunistă. Mărunt oportunistă. Și primejdioasă pentru interesele României. Felicitări domnului Marga! Păcat că o asemenea personalitate nu a fost lăsată să facă bine țării.