Actrița Stela Popescu, găsită decedată joi la locuința sa, a lăsat în urma sa nu doar o moștenire artistică impresionantă, ci și mărturii emoționante despre omul care a fost.
Stela Popescu a vorbit cu emoție, în emisiunea „Destine ca-n filme” de la TVR, despre plecarea dramatică din Basarabia, despre viața sa, despre părinți, despre scenă și bucuria de a trăi.
“Viața este extraordinar de frumoasă, indiferent ce ți se-ntâmplă. Cu bune și cu rele, viața este extraordinară”, spunea marea actriță.
Stela Popescu și-a amintit în interviu despre venirea în România, pe când era copil, alături de mama ei, de pierderea tatălui și apoi de regăsire.
“Pentru mine, mama era Dumnezeu. Toată viața a fost așa. Ce a vrut mama, ce-a zis mama era sfânt pentru mine. Pentru că mama avea un sens al adevărului și era sinceră. Spunea totul: N-avem pom de Crăciun. Da, ce, îți trebuie pom? Îți trebuie ciorăpei, ai nevoie de-o bluziță și de niște papucei și lasă, că facem noi un Crăciun extraordinar. Și, gata, nu se mai discuta – n-avem pom. […] Era un personaj mama„, povestea marea actriță.
Stela Popescu s-a născut pe 21 decembrie 1935 în Basarabia, într-o familie de învățători. Tatăl său a fost deportat în Siberia în 1940, mama sa fiind nevoită să se refugieze, împreună cu fiica, la Brașov.
Întrebată într-un alt interviu câți ani avea când și-a revăzut tatăl, marea actriță povestea: „L-au luat când aveam cinci ani și l-am revăzut la 22 de ani. Am întrebat-o pe mama: „Cum o să-l recunosc? O să-l cunoști, că e tata”, mi-a răspuns. Ne-am întâlnit în gară, pe peron, la Chișinău. Eu știam că tata era un bărbat plinuţ, lătuţ în spate. Şi când am coborât în gară am văzut un om slab și cu o faţă boţită, boţită toată. Ce-or fi mâncat ei în Siberia… rădăcini! Îmi povestea că erau fântâni cu acoperiș, închise, ca să nu îngheţe apa, erau -50 de grade. Și vrăbiile, de frig, se adunau sus, pe tavanul gheretei unde se afla fântâna. Rămâneau adunate și amorţite acolo. Oamenii luau câte o şapcă, o umpleau cu vrăbii, le fierbeau și apoi le mâncau. L-am rugat pe tata să scrie despre asta. Nu-i plăcea să-și aducă aminte; scria despre istoria românilor în loc să scrie despre ce-a pătimit el„.
VIDEO AICI
Scria despre istoria romanilor pentru ca era roman, nu tradator de romani ca astazi. Din cauza lor am ajuns sa fim cit de cit un stat si o natiune. Nu din cauza lor am ajuns saraci lipiti pamintului ci din cauza comunismului si a socialismului salbatic practicat de mai bine de 60 de ani. S-a dus si se vor duce mult mai multi. Tot timpul vor dispare cei care au avut suflet de roman. Palavragii de azi nu vor infaptui nimic. Atita stiu atita pot adica sa jefuiasca, sa minta si sa faca propaganda pentru un cec mizerabil dat de altii.