Stela Popescu și moștenirea sa: „Viața este extraordinar de frumoasă, indiferent ce ți se-ntâmplă”

Actrița Stela Popescu, găsită decedată joi la locuința sa, a lăsat în urma sa nu doar o moștenire artistică impresionantă, ci și mărturii emoționante despre omul care a fost.

Stela Popescu  a vorbit cu emoție, în emisiunea „Destine ca-n filme” de la TVR, despre plecarea dramatică din Basarabia, despre viața sa, despre părinți, despre scenă și bucuria de a trăi.

Viața este extraordinar de frumoasă, indiferent ce ți se-ntâmplă. Cu bune și cu rele, viața este extraordinară”, spunea marea actriță.

Stela Popescu și-a amintit în interviu despre venirea în România, pe când era copil, alături de mama ei, de pierderea tatălui și apoi de regăsire.

Pentru mine, mama era Dumnezeu. Toată viața a fost așa. Ce a vrut mama, ce-a zis mama era sfânt pentru mine. Pentru că mama avea un sens al adevărului și era sinceră. Spunea totul: N-avem pom de Crăciun. Da, ce, îți trebuie pom? Îți trebuie ciorăpei, ai nevoie de-o bluziță și de niște papucei și lasă, că facem noi un Crăciun extraordinar. Și, gata, nu se mai discuta – n-avem pom. […] Era un personaj mama„, povestea marea actriță.

Stela Popescu s-a născut pe 21 decembrie 1935 în Basarabia, într-o familie de învățători. Tatăl său a fost deportat în Siberia în 1940, mama sa fiind nevoită să se refugieze, împreună cu fiica, la Brașov.

Întrebată într-un alt interviu câți ani avea când și-a revăzut tatăl, marea actriță povestea: „L-au luat când aveam cinci ani și l-am revăzut la 22 de ani. Am întrebat-o pe mama: „Cum o să-l recunosc? O să-l cunoști, că e tata”, mi-a răspuns. Ne-am întâlnit în gară, pe peron, la Chișinău. Eu știam că tata era un bărbat plinuţ, lătuţ în spate. Şi când am coborât în gară am văzut un om slab și cu o faţă boţită, boţită toată. Ce-or fi mâncat ei în Siberia… rădăcini! Îmi povestea că erau fântâni cu acoperiș, închise, ca să nu îngheţe apa, erau -50 de grade. Și vrăbiile, de frig, se adunau sus, pe tavanul gheretei unde se afla fântâna. Rămâneau adunate și amorţite acolo. Oamenii luau câte o şapcă, o umpleau cu vrăbii, le fierbeau și apoi le mâncau. L-am rugat pe tata să scrie despre asta. Nu-i plăcea să-și aducă aminte; scria despre istoria românilor în loc să scrie despre ce-a pătimit el„.

VIDEO AICI

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Ioana Radu 8515 Articole
Author

1 Comentariu

  1. Scria despre istoria romanilor pentru ca era roman, nu tradator de romani ca astazi. Din cauza lor am ajuns sa fim cit de cit un stat si o natiune. Nu din cauza lor am ajuns saraci lipiti pamintului ci din cauza comunismului si a socialismului salbatic practicat de mai bine de 60 de ani. S-a dus si se vor duce mult mai multi. Tot timpul vor dispare cei care au avut suflet de roman. Palavragii de azi nu vor infaptui nimic. Atita stiu atita pot adica sa jefuiasca, sa minta si sa faca propaganda pentru un cec mizerabil dat de altii.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.