„Stenogramele” – dovada corupţiei la vârf

Să zicem că mie îmi dă cineva o înregistrare cu Traian Băsescu furios, zicând „îmi bag …. în poporul român”! Sună şocant! Ce vor spune căţeii de la Cotroceni? Că nu-i adevărat! Că multe zice omul la supărare! Ce face preşedintele? Zice că el este şeful statului şi trebuie să-l respectăm, evitând asemenea propoziţii. Nu am voie să reproduc aşa ceva pentru că aduc atingere instituţiei prezidenţiale şi ochiului său întors spre eternitate! De ce n-am voie? El poate râde de orice înregistrare a convorbirilor mele în timp ce eu să stau drepţi în faţa mârlăniilor sale? Ce zici, Gogu? Eu nu pot să zic „vaporean împuţit”, deşi el poate zice „ţigancă împuţită”. Parcă am fi într-o fabulă! Ce este permis la Cotroceni nu este îngăduit în Piaţa Matache sau în Piaţa Victoriei!

Să zicem că mai scot unii nişte înregistrări. Preşedintele cu un amic de-al său, consultant aurifer. Sau cu un american important, vorbind despre un comision. Ce zice? Nu-i adevărat! Nu se pune! Este un atentat la siguranţa naţională! Sau mai propune cineva o discuţie erotică a aceluiaşi om. Şi asta ar fi un atentat la viaţa intimă sau la siguranţa naţională?Sau merge, la fel cum a folosit şi el conversaţiile care nu se refereau la cazul Nicolae Popa? Sau cum i-a înregistrat pe miniştri! Un fel de care pe care cu microfoane, urmăriri şi înregistrări.

Viaţa are umorul şi ironia ei! Ce-a practicat şi îngăduit Traian Băsescu se întoarce acum împotriva sa. Distracţia lui nebună (dacă nu chiar maladivă!) de a-i asculta pe alţii seamănă acum cu un bolovan enorm rostogolindu-se spre cel care l-a urnit. Se umflă Traian Băsescu în pene că adnotarea de pe memoriul ALRO este doar un mod de a răspunde unei probleme economice ridicate de un mare investitor? Dacă facem legătura cu ce citim în discuţiile din dosarul instrumentat de Ciprian Nastasiu şi Doru Cristescu, devine extrem de clar. Ruşii au penetrat informativ Preşedinţia României şi au obţinut un contract defavorabil statului român. Preţul încă este necunoscut. Cifrele vehiculate de agenţii ruşi pe seama Elenei Udrea şi a lui Theodor Stolojan mi se par nişte dulci naivităţi. Discuţiile din dosarul ALRO sunt de 100 de ori mai grave decât stenogramele discuţiilor purtate în cazul Popa-Vîntu. Chiar şi în materie de sume!

Spectacolul documentelor din dosarul ALRO este total. Şi lumea politică tace chitic. Să nu uităm că guvernul Adrian Năstase a vândut ALRO (şi mai apoi a acceptat preluarea ALPROM) cu numai 40 de milioane de euro, deşi existau oferte de aproape 10 ori mai mari! Credeţi că dintr-o greşeală, din naivitate sau din simpatie? De ce să ceară PSD o comisie de anchetă? Cum o să ceară PDL o comisie similară pentru a verifica documentele din dosarul nr. 222? Şi când va desecretiza SRI convorbirile Elenei Udrea şi ale lui Theodor Stolojan? Corupţia nu-i secret de stat şi, oricât s-ar strădui cei de la SRI să nu apară în acest subiect, asupra lor apasă o enormă responsabilitate. Sub pretextul secretului de stat sau al siguranţei naţionale, ei ne ascund probe care fac parte dintr-un dosar de mare corupţie. Prin această tăinuire intră şi ei sub incidenţa legii şi cineva de acolo, mai devreme sau mai târziu, va trebui să răspundă!

După toate datele care au ieşit până acum, Traian Băsescu a fost şi este un personaj-cheie în dirijarea afacerilor cu energie şi a contractelor publice pe sume enorme. Cutia Pandorei a fost deschisă şi numai instanţele româneşti sau internaţionale o mai pot închide!

România nu poate accepta menţinerea dosarului ALRO în nelucrare! Marea corupţie a ajuns la vârfurile statului şi de acolo nu mai dispare fără o curăţenie generală!