Stranii, dar frumoase, operele colecţionarei Ulla Dreyfus-Best

Ulla Dreyfus-Best împreună cu soţul său, Richard, au reunit în casa din Basel ”opere bizare” din Evul Mediu până în secolul XX, de la Baldung Grien la Bosch, de la Füssli la Redon, de la Ernst la Magritte. Acum, peste 120 de opere ce fac parte din colecţia lor, desene, sculpturi şi diferite obiecte de artă, sunt reunite la Veneţia. Se evidenţiază lucrări precum ”Alegoria vanităţii”, datată 1550, de un maestru flamand, ”Judecata universală”, de Hyeronimus Bosch, ”Vrăjitoarea” (1630) a pictorului Barocului roman Angelo Carosselli. Impresionant şi ”Îngerul”, semnat de Max Ernst, picturile lui Jacob Isaacsz, celui ale lui Odilon Redon, dar şi celebra pictură a lui René Magritte, ”Buchetul”, cât şi nenumărate guaşe purtând semnătura acestuia, precum ”Il modelo rosso”, picturi de Pieter Brueghel cel Bătrân, Giorgio de Chirico, Arnold Böcklin, Gustave Moreau ş.a.

Angelo Caroselli, Vrăjitoarea

Femeie, pictură realizată de Maestru austriac

Din 24 mai în 31 august, ”Muzeul Guggenheim” din Veneţia găzduieşte ”Numai pentru ochii tăi”, o colecţie privată ”de la Manierism la Suprarealism”, o expoziţie avându-l curator pe expertul în artă Andreas Beyer. Colecţia Dreyfus Best a fost constituită după un criteriu care uneşte toate aceste opere, axat pe artificialitatea lor, un fel de manierism. Complexitatea şi spiritul vizionar şi enigmatic care o traversează o transformă într-un ”Cabinet al Minunilor” modern. În catalogul expoziţiei, Andreas Beyer specifică: ”A avea opere de artă înseamnă numai a le împrumuta pe durata vieţii”.

Giuseppe Arcimboldo, Aria, ulei pe pânză

Hyeronimus Bosch, Judecata universală

Incubo, de Johann Heinrich Fussli

”Arta de a colecţiona este o adevărată pasiune pentru mine. Am studiat istoria artelor şi m-am specializat în restaurare, lucrând în Departamentul ”Bunuri culturale” din Renania, la ”Kunstmuseum” din Basel şi ”Landesmuseum” din Zürich. Provin dintr-o familie de colecţionari, la fel ca şi Richard. Încă de la începutul căsătoriei noastre am început să strângem opere de artă dintre care multe sunt astăzi în expoziţie. După dispariţia soţului meu în 2004 am continuat să-mi lărgesc colecţia cu alţi artişti, colaborând cu directori de muzee şi experţi. Deşi colecţia mea reuneşte opere în tehnici şi din epoci diferite, le-am adunat sub semnul suprarealismului, bizarului şi enigmaticului. Este ca un dialog între trecut şi contemporan. Am îmbrăţişat această idee văzând în urmă cu 20 de ani, la «MoMA» din New York, o expoziţie care confrunta opere din secolul XX cu anonime creaţii tribale. Mi-am dorit o colecţie ca un «Cabinet de curiozităţi», un «Wunderkammer» care să reunească obiecte, lucrări erotice, desene, picturi, sculpturi, toate acompaniate de elementele bizarului, multe dintre ele suprarealiste, dar şi lucrări anonime ale maeştrilor medievali. Legătura între aceste opere constă în sensul vieţii, vanitatea, moartea… Iată de ce am ţinut cu tot dinadinsul să păstrez toate aceste opere din epoci diferite care, de fapt, susţin inutilitatea banului în faţa morţii, aşa cum sunt lucrările «Vanitas». Întotdeauna porţile casei noastre au fost deschise academicienilor, colecţionarilor şi pasionaţilor de artă. Mi-a plăcut să am o casă deschisă intelectualilor. Am ales acum să prezint o parte din colecţie la Veneţia, la Muzeul Peggy Guggenheim şi aceasta pentru că mă simt foarte aproape de Peggy. Amândouă am fost cuprinse de acea «nebunie» a artei. Iar operele pe care ea le-a colecţionat sunt asemănătoare gustului meu. Nu puteam deci să-mi aleg un loc mai bun decât acesta”, mărturiseşte Ulla Dreyfus-Best, într-un interviu acordat Laurei Signoretti.

Înger de Max Ernst

Anonim din secolul XVIII, Capul morţii

Lagerensis, Gânditorul

Salvador Dali, Figură cu furnici

Rene Magritte, Modelul roşu

Colecţia include şi opere profane şi obiecte de ars erotica şi artă religioasă, începând din secolul al XII-lea. Desenele maeştrilor Renaşterii şi ai Barocului se întâlnesc cu enigmaticele lumi ale pictorilor Suprarealismului, excentricele viziuni onirice din secolul al XVIII-lea pot fi întâlnite şi în piesele fantastice ale Manierismului, Simbolismul se armonizează cu Pop Art-ul.

În prima sală, o mare fotografie din salonul casei Dreyfus-Best. Poţi să-ţi închipui această lume extraordinară, înconjurată de capodopere ale maeştrilor Hans Bellmer, Francesco Clemente, Salvador Dalí, Francesco del Nomé (‘Monsù Desiderio’), Frans Floris, Gustave Doré, Marten van Heemskerk, Jan van Kessel, Alfred Kubin,, Man Ray, Richard Oelze, Yves Tanguy, Andy Warhol, Victor Brauner…

Hans Baldung Green, Studiu de capete

Hokusai, artă erotică

Peggy Guggenheim a avut un rol determinant în istoria artei secolului al XX-lea. A fost o fină observatoare a lumii, mereu într-un echilibru între diversele realităţi. Să ne-o aducem aminte în serata inaugurală a spaţiului veneţian, când Peggy şi-a pus în ureche un cercel Tanguy şi un altul creat de Calder pentru a sublinia imparţialitatea sa între arta suprarealistă şi cea abstractă.

”Solo per i tuoi occhi” (Numai pentru ochii tăi) defineşte acel muzeu fără sfârşit, în continuă devenire deasupra timpului şi spaţiului pentru a ridica arta din locurile comune, din mediocritate. Proiectul a fost creat prin colaborarea dintre ”Kunsmuseum” din Basel şi ”Peggy Guggenheim Collection”.

Faustino Bocchi

Un public tânăr în expoziţia de la Peggy Guggenheim Collection

Acest ”crossover” al artei permite de a povesti ce a înţeles colecţionara Ulla Dreyfus, care, ghidată de un excelent bun-gust, a intuit preferinţele publicului. ”Este vorba despre un manierism trans-epocal care caracterizează arta travesând secolele. O experienţă care permite de a asocia opera lui Magritte cu picturile lui Gustave Moreau şi a continua cu artişti precum Matthew Barney şi Kutlug Ataman până la Hokusai.