Strategia presiunii: cum a schimbat Trump relația cu aliații europeni

Ultimatum american înaintea summitului NATO

În ajunul summitului NATO de la Ankara, administrația Trump își avertizează aliații că vor avea de suportat consecințe, dacă nu sporesc ”imediat” cheltuielile pentru apărare. ”Mulți alții rămân în urmă, iar președintele Trump se așteaptă ca toți aliații să își intensifice imediat eforturile și nu doar să ajungă pe o traiectorie sustenabilă către 5%, ci să atingă 5% cât mai curând posibil”, a declarat ambasadorul SUA la NATO, Matt Whitaker. Duminică, oficiali de rang înalt din SUA au declarat că președintele Trump va preciza consecințe specifice pentru țările care nu vor ține cont de acest avertisment, scrie The Telegraph.

Avertismentul vine la câteva zile după ce Donald Trump a postat pe Truth Social un mesaj în care arăta că ar fi „ridicol” ca SUA sa mai continua relația cu NATO, după ce aliații europeni nu au susținut America în războiul din Iran. Trump a numit „ridicolă” și contribuția Germaniei la NATO, statul european care investește cel mai mult în apărare în cifre absolute.

Pentagonul pregătește noi reduceri ale prezenței militare americane în Europa

Între timp, Pete Hegseth, secretarul apărării al lui Trump, a demarat o analiză de șase luni privind dimensiunea și gradul de pregătire al forțelor militare din Europa, ceea ce ar putea duce la retragerea trupelor din țările care nu ating obiectivele de cheltuieli. The Wall Street Journal scrie ca Hegseth pregătise o „bombă” pentru aliații europeni. Este vorba despre reduceri suplimentare ale forțelor sale din Europa care ar merge dincolo de desfășurarea anulată a unei brigăzi blindate în Polonia și de retragerea anterioară a unei brigăzi de infanterie din România, au declarat persoane familiarizate cu situația. Însă propunerea lui Hegseth a fost respinsă după ce i-a fost prezentată lui Marco Rubio – consilierul pentru securitate națională al președintelui Trump – și altor oficiali de rang înalt.

Oficiali americani de rang înalt au reiterat, pe 5 iulie, că nerespectarea țintei de 5% ar duce, pe termen lung, la o „Europă și o Canada mai puțin capabile”. secretarul Pentagonului, Pete Hegseth, le-a transmis aliaților europeni să se aștepte la mai multe reduceri de trupe si capabilități americane în Europa.

Acestea sunt ultimele amenințări ale administrației Trump la adresa aliaților europeni din NATO dintr-o lungă serie, începută imediat după preluarea celui de al doilea mandat, la începutul anului trecut. După un prim mandat marcat de prima fază a disputei comerciale cu UE (cu impunerea de tarife vamale majorate pentru otel și aluminiu) și amenințări pentru automobilele importate din Germania, Donald Trump și-a întărit presiunile asupra europenilor, începând cu 2025.

De la pragul de 2% din, la ultimatumul de 5% din PIB

Președintele SUA a solicitat majorarea bugetelor Apărării în statele europene aliate până la 5%, de la pragul de 2% stabilit în 2014. Se întâmpla la începutul anului 2025, tot atunci când Trump declara că ”SUA vor obține Groenlanda într-un fel sau altul”, în vreme ce în Congresul SUA apăreau proiecte de lege care să ajute la potențiala anexare a teritoriului autonom aparținând aliatului Danemarca. Președintele Trump solicita un buget pentru apărare de 5%, în vreme ce fiul său Donald Trump Jr. vizita Groenlanda și se fotografia cu localnici purtând șepci MAGA.

”Dacă nu plătiți, nu vă apărăm” – cea mai dură condiționare a Articolului 5

Începutul anului 2025 a venit si cu amenințarea directă a președintelui Trump că SUA nu vor apăra aliații care nu vor aloca 5% din PIB pentru bugetul apărării. ”Va spun că, dacă nu veți plăti, nu vă vom apăra. Dacă nu va plătiți facturile, nu vă vom apăra”, a spus Trump. A fost cea mai clara condiționare a aplicării Articolului 5 al Tratatului NATO din istoria Alianței. Asta după ce, în campania prezidențială din 2024, Donald Trump a declarat chiar că va „încuraja” Rusia să atace acele țări aliate care nu plătesc ”factura” pentru NATO.

Acordul comercial cu UE: concesii europene fără garanții suplimentare

Iar apoi a urmat acordul comercial din iulie 2025, unul socotit umilitor pentru partenerii europeni. Tarifele vamale pentru produsele americane sunt reduse la 0%, în vreme ce produsele europene sunt supuse unor taxe vamale americane de 15%. UE s-a angajat să importe energie din SUA în valoare de 750.000 de miliarde de dolari, până în 2028. Tot până în 2028, UE s-a angajat să facă investiții de 600 de miliarde de dolari în economia americană.

Spania și Groenlanda, noile fronturi ale disputelor transatlantice

Solicitarea americană pentru alocarea celor 5% din PIB a fost îndulcită de ambasadorul la NATO Matt Whitaker – 3,5% din PIB pentru Apărare și 1,5% pentru investiții legate de securitate. SUA au acceptat și contabilizarea ajutoarelor militare pentru Ucraina în dreptul cheltuielilor militare NATO. Refuzul Spaniei dea se conforma a fost întâmpinat cu amenințări directe ale președintelui Trump de a impune sancțiuni comerciale Spaniei. Un an mai târziu, în 2026, aceeași amenințare a fost reiterată, după refuzul Madridului de a permite folosirea bazelor militare spaniole de către avioanele americane implicate în loviturile asupra Iranului.

Începutul anului 2026 a adus si apogeul crizei privind Groenlanda. Refuzul președintelui Trump de a exclude folosirea forței militare pentru anexarea Groenlandei fost aproape să provoace o ruptură iremediabilă în Alianță. NATO a jucat un rol important în aplanarea crizei. Președintele Trump a făcut un pas înapoi și a anunțat o înțelegere mediată de secretarul general Mark Rutte prin care se creează un ”cadru pentru un viitor acord cu privire la Groenlanda”. Numai că, la nici șase luni distanță, trimisul special al președintelui Trump în Groenlanda avertizează, înaintea Summitului NATO de la Ankara că Trump ”nu a uitat” de preluarea teritoriului danez.

Ce au câștigat europenii după ce au acceptat solicitările Washingtonului?

În decurs de un an și jumătate, președintele Trump a amenințat că va părăsi NATO, a cochetat cu ideea retragerii trupelor americane din Europa și a promis să anexeze Groenlanda – parte a Danemarcei aliate. Ce au obținut aliații după ce au acceptat multe dintre solicitările americane (mai puțin cedarea Groenlandei)? În august 2025, la nici o luna de la acordul comercial cu UE și după summitul NATO de la Haga (cu cea mai laconică declarație finală), președintele Trump se întâlnește cu omologul rus în Alaska și adoptă un discurs despre șansele tot mai mici ale Ucrainei în războiul cu Rusia, fiind sedus și de planurile exploatării resurselor naturale ruse împreuna cu Kremlinul.

America lui Trump: răsturnări spectaculoase și contradicții

Acum, „spiritul din Alaska este mort”, spune ministrul rus de Externe Serghei Lavrov. În mai puțin de un an, poziția SUA a variat între furia față de președintele Ucrainei, în februarie 2025, îmbrățișarea poziției ruse în Alaska, apoi escaladări ale conflictului prin susținerea Ucrainei, amenințări la adresa aliaților europeni, încercări de a impune un plan de pace negociat de Jared Kushner și Steve Whitkoff cu emisarul rus Kirill Dmitriev, în toamna anului trecut, iar apoi noi sancțiuni împotriva Rusiei.

De un an și jumătate, aliații europeni din NATO trebuie să susțină efortul de război al Ucrainei fără sprijinul financiar al SUA. Banii europeni se duc spre industria militară americană, pentru înarmarea Ucrainei. Aliații europeni încearcă să adapteze alianța la realitatea unui aliat american în care au tot mai puțină încredere. Fac asta sub presiunea războiului din Ucraina și presiunea suplimentară a amenințărilor cu tarife din partea SUA. O fac în stilul brevetat de secretarul general NATO, olandezul Mark Rutte – prin tactici rupte din psihologia pediatrică pentru mulțumirea unui președinte american capricios și imprevizibil.

Robert Kagan: Europa trebuie să-i țină piept lui Trump

”Nu ar fi oare cazul ca Mark Rutte să înceteze pur și simplu să mai vorbească? Secretarul general al NATO a infantilizat un întreg continent referindu-se la Donald Trump drept tăticul”, scrie Robert Kagan, pentru The Atlantic. A întoarce și celălalt obraz lui Donald Trump nu va fi niciodată o soluție. Președintele SUA nu-i respectă decât pe cei puternici, scrie Kagan. ”Și care a fost răspunsul administrației Trump la lingușirea absurdă a lui Rutte? Chiar a doua zi, secretarul apărării Pete Hegseth, vorbind la sediul NATO, le-a spus aliaților că Washingtonul începe o revizuire de șase luni pentru a analiza poziționarea și amplasarea forțelor americane în Europa, cu intenția clară de a continua ceea ce a fost deja o reducere semnificativă și constantă a prezenței militare americane pe continent”.

Kagan încheie cu un apel la ”rezistență”. ”Ceea ce face Europa contează pentru noi toți. Pe măsură ce Statele Unite alunecă tot mai adânc spre autoritarism, un proces care probabil va culmina cu încercarea administrației Trump de a anula rezultatele alegerilor parlamentare din această toamnă, Europa reprezintă în acest moment poate ultima mare speranță pentru democrația liberală. Cei dintre noi cărora le pasă de supraviețuirea liberalismului au nevoie ca europenii să înceapă să îl apere împotriva tuturor adversarilor săi – de la Moscova și Beijing până la Washington”.

„NATO trebuie să privească spre ziua de după Trump”

Germanul Martin Erdmann, fost secretar general adjunct al NATO nu împărtășește pesimismul lui Kagan. Rutte nu greșește, iar alegerile din SUA pot domoli capriciile lui Donald Trump în a doua jumătate a ultimului său mandat. Erdmann este vocea actualului establishment politic european, unul creat la școala lumii unipolare americane, în cele două decenii de după căderea zidului Berlinului. Stie ca Donașld Trump nu poate retrage SUA din NATO. O lege anti-Trump din 2023 face obligatoriu un vot de două treimi în Senatul SUA pentru o asemenea decizie a președintelui. Și nici oficiali importanți din actuala echipă Trump nu împărtășesc viziunile președintelui. Legea amintită a fost susținută chiar de actualul secretar de Stat Marco Rubio.

”Știe cineva o rețetă mai bună pentru secretarul general NATO?”, întreabă Erdmann, într-un editorial pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung. ”Pe termen lung, pentru Alianță este esențial să privească dincolo de prezent, spre ”ziua de după” – acel moment incert din viitor în care establishmentul din Congresul SUA, din forțele armate, din economie, din mediul academic și din societatea civilă va putea din nou să respire ușurat. Momentul în care în Statele Unite va prevala din nou conștientizarea importanței unor relații transatlantice productive”.

”Este posibil ca la alegerile de la jumătatea mandatului, din 3 noiembrie, SUA să conștientizeze că există 27 de țări aliate și membre UE pe care Washingtonul se poate baza aproape necondiționat și care servesc bine intereselor SUA. Această așteptare, combinată cu eforturi suplimentare și substanțiale ale europenilor în domeniul apărării, reprezintă reperul principal după care ar trebui să se ghideze politica noastră privind alianța. În orice caz, nu ar trebui să subminăm prin discurs viitorul NATO, așa cum, din păcate, se întâmplă prea des în dezbaterea publică”, scrie fostul secretar general adjunct al NATO.