„Strigătele Parisului”, un spectacol al statuilor vivante
16 statui vivante se află în aceste zile în mai multe parcuri din București. Poveștile lor prind viață prin interpretările actorilor de la Teatrul Masca, în spectacolul „Strigătele Parisului”.
16 statui vivante se află în aceste zile în mai multe parcuri din București. Poveștile lor prind viață prin interpretările actorilor de la Teatrul Masca, în spectacolul „Strigătele Parisului”.
16 statui vivante se află în aceste zile în mai multe parcuri din București. Poveștile lor prind viață prin interpretările actorilor de la Teatrul Masca, în spectacolul „Strigătele Parisului”. La acestea se adaugă și alte personaje interpretate de 40 de invitați din Spania, Olanda, Portugalia, Macedonia, Marea Britanie.
Vânzătorul de otravă pentru șobolani – Andrei Costin.
Urât dar misterios, un om își purta pe străzile Parisului, ascunsă în sticluțe colorate, teribila otravă pentru îngrozitorii șobolani care cutreierau orașul în lung și în lat. Vânzările mergeau bine, în timp ce șobolanii își vedeau de treaba lor.
“Pentru șobolani cât vacă, o pisică nu e bună/ Doar otrava mea minune șobolanii ți-i adună”.
Fotograful – Levend Theater, Olanda.
Acest fotograf jucăuș are nevoie de ajutorul vostru pentru a realiza fotografia perfectă. Dar țelul său este ușor de atins, având în vedere că nu toți spectatorii sunt așa de fotogenici…
Statuile vivante într-un spectacol în Parcul Cișmigiu
Vânzătorul de cutii – Ionuț Ghiorghe.
Pitoresc la înfățișare, vindea cutii de toate dimensiunile și culorile! Domnișoare, domnișoare/ Am cartonul cel mai mare/ Pentru tot felul de doamne/ Cartonașul meu nu doarme!
Statuile vivante plimbându-se prin Parcul Cișmigiu
Cântăreața – Alina Bondoc.
Se cântă pe străzile Parisului despre orice, despre crime, despre execuții, despre iubire, se cântă cu tristețe, cu voie bună, la acordeon sau la vioară. Glasurile cântărețelor umpleau clipele Parisului !
Modista – Maria Panainte.
Tânără, frumoasă, iubește florile și pălăriile de paie, pe care le garnisește cum știe ea mai bine. Și uneori, când este singură în atelier, pălăriile și florile devin oameni și lumea sclipește ca aripile unui fluture uriaș.
Vânzătoarea de mături – Vera Brătfălean.
Mături, măturici, pămătufuri, se plimbau pe străzile Parisului în căutarea celor care luptau cu praful și gunoiul ! Strigătul: mătura,mătuuuuuuuraaa avea să devină celebru și să aibă viața cea mai lungă, ajungând până în zilele noastre!
Vânzătoarea de pește – Cristina Panait.
Erau cunoscute în întreg Parisul ca fiind vulgare, bețive, bătăușe și slobode la gură. Peștele lor era bun și lumea accepta că fără ele n-ar fi avut nici pește și nici fructe de mare. Așadar “hai la pește, măi!”
Spălătoreasa – Alina Crăiță.
O, ce figură pitorescă pe malurile Senei! Nicăieri în lume nu se spălau atât de multe cămăși ca la Paris! Gureșe ca niste vrăbii, ele se certau cu trecătorii, iar când nu-i dovedeau cu vorba își ridicau poalele l!
Aprinzătorul de felinare – Andreea Bănică.
În nopțile fără lună străzile Parisului erau un adevărat coșmar! Au apărut întâi felinarele cu lumânări, apoi cele cu gaz, iar aprinzătorii de felinare erau unele dintre cele mai pitorești figuri de pe străzile pariziene !
Vânzătoarea de broderii – Dora Iftode.
Dantela a cucerit Parisul în sec. XVI. Mai târziu, în sec. XVII, Colbert, celebrul ministru de finanțe al lui Ludovic al XIV-lea a transformat-o într-o adevărată industrie. “La Paris poți fi sărac lipt dar trebuie neapărat să ai mănuși, chiloți de mătase și dantele” scria Mercier.
Statuie vivanta prin Cișmigiu
Vânzătoarea de dulciuri – Laura Dumitrașcu Duică.
La începutul sec. XIX, dulciurile de orice fel și în orice forme erau la mare căutare, Vânzătoarele aveau mulți clienți din toate clasele sociale. Cu fiecare zi care trecea, clientela devenea mai numeroasă, iar femeile care vindeau delicioasele produse inventau noi moduri de prezentare, din ce în ce în ce mai rafinate ori năstrușnice. Uneori, prăjiturile și bomboanele erau atât de tentante, încât nici măcar ele nu se puteau abține să le guste din când în când.
Vânzătoarea de chibrituri – Anamaria Pîslaru. Ea oferea, pentru câteva parale, un pachet de chibrituri sau pietre de scăpărat.
Chibrituri, chibrituri, poate cumpărăți / Încerc să trăiesc cu banii ce-mi dați
Chibrituri vă vând, chibrituri luați /Aprindeți-vă focul, luați, nu plecați!
Vânzătorul de orvietan – Valentin Mihalache.
Cunoscut în tot Parisul, un oarecare Christophe Contugi făcea din micul său comerț un adevărat spectacol. Medicamentul pe care îl vindea și pe care îl numise Orvietan, ajuta la lecuirea tuturor bolilor din lume. “Am inventat cel mai bun leac / Nu-l are nimeni pe Pământ / Orvietanul nu e fleac / Vindecă tot, eu nu vă mint!
Vânzătorul de tigăi – Mario Garcia.
Uneori artizani recunoscuți, dar cel mai adesea niște cârpaci, colindau Franța vânzând și reparând oale și tigăi. Aveau un fluier cu care își însoțeau strigătele, adesea cu două înțelesuri: Domnișoara strigă satul/ Că tigaia-ți s-a stricat /Iată a venit băiatul/ Și repară tot ce-i spart!
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
este parte a
