Sunt militar rănit, în operațiunea din Afganistan, și am intrat în comă

Când s-a întors acasă, familia l-a așteptat, pe mulți însă nu mai avea cine să-i întâmpine. Trimiși în Afganistan, Irak, Balcanii de Vest sau Africa, se întorc uneori cu jumătate de trup, ce-i dragi nu-i mai vor. Sunt părăsiți de familii.

Florinel Enache nu are decât jumătate de corp și are mână bionică.

Soția și copiii înseamnă acasă pentru Marius Apostol. Familia e puterea veteranilor când ei sunt pe front și străpunge mai rău ca plumbul în corp când, odată ajunși în țară, acasă nu mai e nicăieri.

Când au plecat știind că își pot pierde viața au jurat credință sub drapel. Ce nu știau atunci este că la întoarcere nici statul s-ar putea să nu-i mai vrea, ajungând povară nu doar pentru familie.

Visele se nasc uneori din multă durere, așa a apărut AMVVD în decembrie 2013.

Când vin de pe front, militarii români descoperă că sunt pe cont propriu.

Nu au un loc al lor. Unii nu au unde să își vindece traumele fizice, alții pe cele psihice, iar cei mai mulți dintre ei pe amândouă.

Asociaţia Militarilor Veterani şi Militarilor cu Dizabilităţi e ocrotită de un sfânt, l-au ales pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, militar și el.

Centrul de recuperare a prins viață după aceea.

Se numește Centrul de Recuperare și Refacere pentru Veterani și este așezat lângă o mănăstire. Marius Apostol nu crede în coincidențe.

Mănăstirea Dealu, Târgovişte, e aproape de locul unde în tinereţe era instruit Regele Mihai.

Este primul centru de acest fel din țară și tot ce vrea veteranul întors mai mult mort decât viu din Afganistan este ca el să poată funcționa. Spre folosul și vindecarea celor care au servit România.

Din nou „pe front”

Orizontul se întunecă însă din nou pentru Marius Apostol și camarazii săi de arme.

Din nou pe front, acum se luptă cu proceduri, reguli și legi, termene în justiție.

E o luptă nouă, e politică, îi are pe avocați, el e militar.

N-a fost ușor să înfrunte moartea, dar mai greu îi e să înfrunte statul. El o spune, un veteran curajos.

În Statele NATO, veteranul este protejat prin lege națională, la noi statul nu mai garantează,  te trimite să îți faci dreptatea, cum te-oi pricepe.

Centrul de Recuperare și Refacere pentru Veterani înseamnă două pavilioane, sunt două clădiri gard în gard cu Mănăstirea Dealu, din comuna Aninoasa. Măsoară 102.000 mp2.

Ridicate în 1912, în clădirile Spitalului Mănăstirea Dealu a funcţionat Liceul Militar “Nicolae Filipescu”, unde a învăţat şi Regele Mihai.

”Sunt militar rănit…”

”Sunt militar rănit în cadrul de operațiunii din Afganistan pe data de 1 mai 2011. Patru militari au fost răniți, dar și un interpret”, așa își începe prezentarea locotenentul Marius Apostol, președintele Centrului de Recuperare.

”Am intrat în comă și eu și un camarad, locotenent. A ajuns la Kandahar și supus la două intervenții chirurgicale, dar având răni grave au decis să fim transportați, la spitalul  Landstuhl, de lângă Baza Aeriană Ramstein.  Acolo am avut nouă intervenții chirurgicale, pentru că în urma exploziei au suferit mai multe politraumatisme, coloana mea a fost ruptă. Americanii mi-au tăiat două vertebre și mi-au făcut o proteză ca să-mi susțină coloana… puteam să fiu acum în cărucior.

Și calcaneul l-am avut zdrobit, la piciorul drept, mi-au reconstruit cu plăcuțe și șuruburi, nu mai aveau ce-mi facă. O lună jumătate am stat în spitalul din Germania, așa erau procedurile. Toți militarii sunt apoi trimiși acasă,  polonezi, americani, absolut toți militarii, nu numai pe mine m-au trimis”, spune Marius Apostol.

Am încercat recuperarea în România

”Când m-au externat eram imobilizat. După cele nouă intervenții, un an și șase luni am stat la pat, din 2011 până la sfârșitul lui 2013. Suntem 76 de militari răniți grav și accentuat… marea majoritate sunt acum divorțați. Din cauza problemelor medicale au fost abandonați, eu mă aflu printre cei fericiți. Familia a fost alături de mine… noi trăim și traume psihice, dar nu doar noi, ci și ceilalți”, explică veteranul.

Dumnezeu a făcut ca eu să lupți cu încă 12 ”apostoli” și  să înființăm această asociație. Am scos o lege, una de recunoaștere a veteranilor de război, și alta a beneficiilor. La vremea aceea, noi nu aveam nici măcar o lege.

Înainte de a face asociația, soția și mama camaradului meu, locotenent, am încercat recuperarea în România și nu mă refer numai la spitale sau centre de recuperare ale statului român. Armata Română nici acum nu le are, e unul singur prin Neamț, și care nu e pentru situații grave, nu e făcut pentru așa ceva.

La Ministerul de Interne nici nu se pune problema, nu există.

Nu eram primiți nicăieri

”Aproape trei luni am trimis faxuri și mailuri la centre private pentru recuperare. Dar nu eram primiți nicăieri. Spuneau că nu au aparatura necesară sau nu avem specialiști pentru recuperarea acestor oameni.

La un centru din Slobozia ne-au primit, pe banii noștri, ne-au spus că nu sunt pregătiți, dar că vor încerca să ne ajute și că vor face tot ce pot.

Stăteam câte trei săptămâni, mergeam acasă, apoi veneam din nou… că recuperarea e, de fapt, toată viața.

Prima bucurie a fost când am reușit, într-un cadru, să mă deplasez.

Era un dispozitiv cu care mă duceam până la baie, mă bucuram că am scăpat de ploscă. Asta a fost prima mea bucurie, nici nu pot să spun în cuvinte câtă bucurie… puteam să fac câțiva pași, eram ca un copil mic, în 2011, octombrie-noiembrie…

Nu îmi mai aduceam aminte de familie, de copii, nu mai știam nimic. Am învățat din nou să mânânc, cum să țin lingura între degete, am învățat să vorbesc și să merg… de acolo am plecat.

După un an și patru luni am început să merg cât de cât, susținut de cârje. Și acum am bastonul cu mine când e vremea așa, ca acum, nu mă țin protezele”, spune veteranul.

Am zis să găsim un ocrotitor al nostru

”Când am făcut Asociaţia Militarilor Veterani şi Militarilor cu Dizabilităţi ne-am gândit să avem și un sfânt ocrotitor, o să vă spun ceva ce nu am mai spus până acum…

Îmi amintesc un singur lucru, dar clar, mergeam într-o lumină albă, pe 1 mai, atunci când am sărit în aer, în Afganistan, era puternică și mergeam în acea lumină, dar eu eram în comă  atunci,  <mi-am revenit> după o săptămână.

Mergeam în lumina aceea și am dat de o poartă și un gard foarte mare. În momentul când am vrut să apăs pe clanță, m-am întors brusc și atunci am deschis și ochii. Am văzut toate aparatele și  mulți oameni, noi, în jurul meu. Nu știam unde sunt, eu suferisem deja două intervenții, eram deci în spitalul din Germania…

Eu sunt din orașul Bragadiru. Am o biserică în apropiere, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir… acolo mă rugam. Când am făcut asociația, cu cei 12 veterani și răniți, am zis să găsim un sfânt al nostru, un ocrotitor al asociației și așa l-am ales pe Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir…

-V-ați rugat Sf. Dumitru și când ați plecat în Afganistan?

-Nu vreau să răspund…

”Văzusem în Germania cum arată”

”După asociație m-am gândit să fac și un  centru de recuperare.

Văzusem în Germania cum arată. Eram internat în spital, iar recuperarea se făcea într-o clădire separată, în curtea spitalului. Am spus că vreau și eu să văd cum arată o sală de recuperare și m-au dus cu patul și cu toate firele după mine doar ca să văd. Eram curios, voiam să văd cu ochii mei.

Când mi s-a întâmplat necazul, la soție au venit reprezentanții MApN însoțiți de doctori și au anunțat-o, dar soția era disperată, nu avea niciun contact cu mine.

Comandantul de batalion îi lăsase telefonul, dar îi spunea: ”Doamnă, mai întrebăm și noi…”,

”De cîte ori povestesc îmi vine să plâng„

”În momentul în care m-au anunțat oficial mi-au spus că are doar glezna fracturată, cumva așa e protocolul. Ce avea cu adevărat soțul meu am aflat de la un prieten dintr-o altă bază, tot din Afganistan, era încă în Kandahar‘, spune soția.

„De cîte ori povestesc îmi vine să plâng.  El m-a sunat și mi-a spus câte are Marius și că urma să îl transfere în Germania.

Duminică s-a întâmplat cu Marius, iar eu miercuri am ajuns la el.

Îmi spuneau că nu este cazul să mă duc în Germania, dar eu m-am dus. Și după ce m-am zbătut să ajung s-au făcut apoi niște norme interne la MApN, pentru ca atunci când se întâmplă un eveniment de acest fel, instantaneu, familia să fie dusă pe banii MApN în străinătate.

Marius îmi spusese înainte, pentru că era la a șasea misiune, prima a fost în Bosnia, în 1996, unde a fost de două ori, în Irak tot de două ori a fost și în Afganistan de două ori. Deci mă prevenise. Știam că dacă i se întâmplă ceva grav va fi dus în Germania”, mai spune femeia.

Nu știam absolut nimic

”Luasem avion pentru 7 zile, nu știam unde voi sta, cu absolut nimic nu am fost pregătită, nici unde urma să dorm nu știam.

Eu voiam să pot sta cu el în salon, atât. Am luat bilet de avion și am anunțat MApN-ul care încerca nonstop să mă convingă să nu plec.

Nu am înțeles aceste insistențe. M-au sunat și marți spre miercuri, noaptea, mi-au cerut datele de pe buletin ca să am acces în baza americană, unde nu puteam să  intru totuși… ca la magazin.

Efectiv, m-am descurcat singură. Când am ajuns la bază, m-au preluat de la poartă. Mi-au arătat unde voi dormi.

În bază, erau niște moteluri pentru aparținătorii celor răniți. Am stat acolo o săptămână, cheltuiala a fost a americanilor. L-am văzut pe Marius, era plin de aparate pe el.

Eu am vorbit cu el, dar el nu își mai amintește bine perioada aia”, explică soția veteranului.

Landstuhl este mare cât trei sectoare

”Am stat cu el 24 de ore din 24, inclusiv în terapie intensivă. De câte ori mă întâlneam cu asistentele îmi mulțumeau că sunt cu soțul meu, a fost un șoc pentru mine.

Ce vedeți în filme mi s-a întâmplat mie acolo. Aveam acces la orice, în primul rând la o cameră, foarte aproape, pentru aparținător.

Baza medicală Landstuhl este mare cât trei sectoare din București.

Două săptămâni a mai stat Marius după ce am plecat eu. A ajuns în țară, la Spitalul Militar, unde a stat două două luni, apoi a venit și acasă. Dar fără tratament, doar medicamente”, mai spune femeia.

Primul centru de recuperare de la noi

”Așa a apărut acest vis al meu. Întâi înfiițarea asociației  și apoi centrul  de recuperare.  În 2013 asociația și centrul în 2018.

<Aveam nevoie de locatie, proiect și bani>, așa credea veteranul atunci.

Am început în 2018. M-a văzut o doamnă că mă zbat, la televizor, și mi-a spus că are un spațiu la Mănăstirea Dealu și că vrea să facă un gest pentru veteranii și militarii răniți.

Încercase să facă și ea un centru de medical de excelență pentru bolnavii oncologoci, dar nu a reușit.

E fostul liceu unde a învățat regele Mihai, transformat ulterior în spital regional, până în 2002, când s-a desființat alături de alte 11 spitale regionale.

Abandonat, a fost trecut către Primăria Târgoviște, așa că am discutat cu Daniel Cristian Stan, primarul.

Mi-a spus că decizia trebuie luată în Consiliul local.

UAT Târgoviște și primarul au fost de acord să realizăm în contractul de comodat crearea primului centru de recuperare și refacere din România pentru veterani. Altă destinație nu are”, povestește veteranul.

Muncă voluntară

”Maricescu Constantin, fostul primar, era foarte bucuros, el știa că e vorba și de noi locuri de locuri de muncă, de imaginea comunei Aninoasa.

Știa și era conștient că vor veni militari NATO. Dar domnul Maricescu nu a mai ieșit primar.

Pe Vlăduț Niculae, noul primar, l-am chemat la orice activitate.

I-am spus despre proiectul la care am muncit trei ani, împreună cu medici, terapeuți din MApN, cu manageri de la clinici particulare.

I-am adus pe toți și am discutat, toată muncă voluntară. Arhitecți, proiectanți”, spune veteranul.

Buruienile erau cât clădirile

”La acest proiect, s-a lucrat din 2020. Când deja începusem să creăm proiectul cu diriginții de șantier, mi-au spus că pentru prima clădire trebuie turnat beton și apoi să închidem clădirea.

Vorbim despre un teren de 10 hectare. Buruienile erau cât clădirile când am venit noi. În loc de poartă, era o barieră.

În prima clădire, care are 4.800 de m, se face doar recuperare, iar în cea de-a doua voiam să facem camere pentru cazare, 400 de camere, în 16.000 de mp.

Am renunțat din cauza costurilor – 100 de milioane de euro  – am zis să facem până la jumătate, parterul, laboratoarele medicale…

Am fost  și în Germania să văd ce aparatură trebuie pentru recuperare, iar la etaj să facem 28 de camere de cazare.

Ne-am apucat din fondurile noastre și am reușit să turnăm betoane, am făcut contract și șase luni am lucrat cu pușcăriași.

Am închis toată clădirea cu termopan, apoi, ne-am ocupat de partea electrică, adică din 2020-2023”, spune Marius Apostol.

Finanțare europeană

”Am intrat apoi pe un proiect de finanțare europeană, dar între timp s-a schimbat legea și nu am mai fost eligibili.

Înaintea noastră, pe legislația veche în Polonia s-au făcut două centre, iar în Croația 7, ambele ajutate de stat.

Noi nu am mai avut norocul ăsta.

Dar voiam să continuăm proiectul.

În 2024, am decis să dăm proiectul și Asociația a predat locația și absolut tot către Agenția Națională a Persoanelor cu Dizabilități pe timpul lucrărilor și împreună cu noi, așa ne încadram juridic.

Proiectul nostru costă 380.000 de euro, banii asociației, iar proiectul a fost oferit gratuit.

Problema e că din 2024 nu am mai primit niciun răspuns, șefii de agenții s-au tot schimbat și nu avem acum  cu cine să discutăm”, arată locotenentul.

Vor fi instituite popriri

”Un an mai târziu ne-am trezit și datori. Am primit înștiințare de la Primăria Aninoasa că asociația noastră are de plătit impozit și taxe.

Toate în valoare 230.000 de lei… în baza Legii 227. S-a întâmplat chiar înainte de alegeri.

Ne-am dus la Primăria Aninoasa, cu avocatul, le-au explicat, le-am prezentat argumentele noastre.

Le-am spus că asociația este scutită de la plata taxelor și impozitelor.  Se plătesc taxe și impozite la contract de concesiune, nu și la contractele de comodat.

A fost bâjbâială. Nu am găsit înțelegere.

După puțin timp am primit  înștiințarea de poprire pentru datorii neachitate”, spune Marius Apostol.

Rămași fără Clubul Veteranilor

”Noi cumpărasem pensiunea aflată chiar la poarta Centrului, în 2023, cu un credit bancar,  pe șapte ani.

Clubul Veteranilor îl știe toată lumea.  Aici, veneau veterani din toată țara. Am făcut și două Adunări Generale. Era un loc al nostru, era frumos…

Avem și un Muzeu al Veteranilor în pensiune, vara e afară, dar și o troiță, în curte.

Pe primar l-am invitat la orice activitate am avut. Dar asociația nu a fost invitată niciodată.

Primarului i-am spus că datorită asociației noastre Aninoasa este un punct mai mare pe harta României. Toată lumea știe, dacă întrebi, că Centrul de Recuperare e la Aninoasa, Dâmbovița, sau de veterani.

Am făcut voluntariat, e munca noastră de atâția ani. Ne-au vizitat miniștri din Guvernul României, dar și străini, polonezi, americani, croați etc., atașați militari, au venit toți militarii din flancul Estic, au dormit și au mâncat la noi.

Am organizat și am fost gazda multor evenimente, festivaluri, competiții, inaugurări s.a..”, spune Marius Apostol.

Șanse, doar la Tribunal

”Jurista noastră ne-a sfătuit să plătim și apoi să acționăm în instanță.

Noi nu am avut banii necesari și am vândut pensiune, după ce ne-am consultat toți colegii, așa am hotărât în Adunarea Generală, cu durere în suflet.

Am rămas fără pensiune.

Am făcut două proteste în fața Prefecturii și Consiliului Județean, în 2025. Au fost veterani din toată țara, iar spre bucuria noastră s-au alăturat și civili din Târgoviște.

Prefectul ne-a chemat la discuții și pe noi, și pe primar.

N-am scăpat, am rămas cu ele”, mai spune veteranul.

Situația Centrului, în parlament

”Deputat Aurelian Cotinescu este la primul mandat și este din Târgoviște.

Când am discutat cu dl Cotinescu i-au pus la dispoziție toate documentele și demersurile făcute la Guvern, Parlament, Ministerul Fondurilor Europene etc.

Erau prezenți mai mulți deputați din Comisia de Apărare și de la Buget Finanțe dacă îmi amintesc bine.

Dl Cotinescu ne-a spus că se alătură cauzei noastre și îl cred când spune că vrea să realizeze ceva la Aninoasa.

Șanse avem și e păcat de tot ce am realizat până acum, însă din toată experiența de până acum încep să nu mai cred, pentru că totul depinde de politic.

Sunt dezamăgit!

S-ar putea ca anul ăsta, având în vedere că taxele și impozitele s-au mărit, undeva aproape de 100.000 de euro pe centrul de recuperare, să fim nevoiți să renunțăm.

Am făcut demersuri și am ajuns acum la Tribunalul București.

Ne vom judeca în luna martie și în lunie, ce să facem! Vom veni cu argumentele noastre, ca să nu plătim, avem un dosar întreg”,  explică veteranul.

Diplomă de Patriot Român

În anul 2013, Asociația Veteranilor de Război din Primul și al Doilea Război Mondial a venit la mine acasă.

A venit să îmi ofere Diploma de Patriot Român…

Domnul general Dragnea împreună cu alți veterani de război, ei aveau atâtea medalii de îmi tremura mie mâna.

Și atunci mi-a spus doar atât:  ”Apostole, ce am plătit noi sper să nu ajungeți să plătiți și voi!”.

La finalul anului trecut, deputatul liberal Aurelian Cotinescu a adresat o interpelare Ministrului Muncii, Tineretului și Solidarității Sociale. Obiectul  –  „Situația Centrului de Recuperare și Refacere pentru Veterani de la Aninoasa”, precum și deblocarea proiectului finanțat din fonduri europene.